Călătorule, mă adresez ție, oricine și oriunde ai fi! Dacă îți vor călca pașii prin inima Transilvaniei, musai să te oprești într-un sat cu nume predestinat, Dealu Frumos. Administrativ, este în județul Sibiu, dar este situat la granița cu județul Brașov, undeva la 35 de kilometri de Făgăraș. Satul este pitoresc, cândva a fost plin de sași, de la care au și rămas astăzi influențe și obiceiuri, deși sașii au luat cu toții calea Germaniei, după ’90.

Dealu Frumos

Depopulat de etnia lui majoritară, Dealu Frumos a rămas astăzi cu 3-4 sași și cu falnica lor biserică fortificată, construită acum vreo șapte secole în mijlocul urbei. Într-unul din cele patru turnuri ale slăninii, situate în cele patru colțuri ale fortificației, se mai află și astăzi intactă slănina unui sas, dusă acolo spre păstrare într-o iarnă de acum vreo 35 de ani și lăsată sau uitată în turn după ce proprietarul s-a grăbit să plece cu toată familia în Germania.

Slănina a devenit un fel de emblemă a Bisericii evanghelice și ea este cea care face ca lăcașul de cult să fie unic în partea aceasta a țării. Nicăieri nu s-a mai conservat atâta amar de vreme o slănină de dimensiuni generoase, care a fost dusă acolo spre folosință și nu spre păstrare ca la muzeu.

,,Obiceiul sașilor era ca ei să-și păstreze slăninile în turnurile Bisericii. Fiecare turn deservea o vecinătate, adică o stradă a satului. Eu îşi puneau slăninile la uscat iarna, după tăierea porcului, şi aveau voie să meargă să îşi taie bucăţi din ele doar duminica. Dar cineva şi-a uitat acolo slănina acum vreo 35 de ani. Este foarte bine zvântată, este conservată şi este intactă. Timp de peste trei decenii am încercat să aflăm a cui este bucata de slănină. Este o slănină de dimensiuni generoase, despre care s-a scris şi în Germania, în speranţa că cineva îi va găsi proprietarul. Mulţi saşi au plecat în Germania după ’90. Prin intermediul Asociaţiei Saşilor din Germania s-au publicat diverse articole despre inedita slănină din turnul bisericii, sperând că vreun german îi va citi păţania părinţilor sau bunicilor săi, iar aceia îşi vor aduce aminte de slănina lăsată în România. Nu s-a întâmplat nimic în tot timpul acesta, n-a revendicat-o nimeni!”, a spus Alina Șamu, angajată a Universităţii de Arhitectură și Urbanism ,,Ion Mincu” din București, care ne-a fost un bun ghid în explorarea tainelor acestei construcţii medievale.

Alina Şamu, Dealu Frumos

Trebuie să vă mai spun că biserica, fosta şcoală săsească din vecinătatea ei, căminul şi casa parohială au fost date spre administrare Universităţii bucureştene, contractul mai având la ora aceasta încă vreo 10 ani de valabilitate. În fiecare an, de pe la sfârșitul primăverii, încep să vină aici studenţi şi cadre didactice. Se face practică la Dealu Frumos, se fac lucrări de licenţă având ca obiect Biserica fortificată. De altfel, acest imobil este singurul cu funcțiunea de Biserică evanghelică fortificată dintre cele pe care universitatea le folosește pe teritoriul României ca baze pentru practică.

Sașii din Germania, uniți pentru satul lor din Transilvania

În decursul ultimilor 4 ani în care am scris articole despre Biserica de la Dealu Frumos, am ținut legătura cu Johann Sturner, reprezentantul Asociaţiei HOG Schönberg e.V. din Germania, asociație a sașilor plecați din Dealu Frumos. Astfel am aflat că sașii plecați în Germania nu și-au uitat niciodată originile și au strâns bani în ultimii ani ca să instaleze clopote electronice și un sistem electric la ceasul bisericii.

Recent, cu prilejul venirii unei echipe de la TVR în Dealu, am reluat legătura cu Johann Sturner pentru a afla cine este proprietarul slăninii. În sat nimeni nu știe numele lui, dar, fiind printre cei plecați în străinătate, șansele să i se dea de urmă în Germania erau mult mai mari.

,,Cu plăcere va dau informațiile despre această bucată de slănină care a devenit un simbol al emigrării sașilor. Proprietarul este Andreas Zikeli, Dealu Frumos, nr. 54 (Strada Floasa sau Inului). Plecat din Dealu în luna iunie 1990, decedat în anul 2001 în Sachsenheim, Germania. Se spune că ar fi lăsat-o în turnul slăninii pentru eventualitatea că se întoarce în Dealu”, a fost răspunsul lui Johann Sturner, primit într-un mail.

Pentru prima dată în istoria acestei slănini, în Dealu Frumos avea să fie cunoscut numele proprietarului ei începând cu primăvara lui 2024. Slănina este deja un brand pentru turismul din zonă, iar numele lui Andreas Zikeli va ajunge probabil pe pliante, precum și în descrierea lăcașului de cult.

Emisiune la TVR despre Dealu Frumos. Jurnaliștii au gustat slănina de 35 de ani

Echipa de jurnaliști a emisiunii ,,Exclusiv în România” condusă de Daniel Georgescu a filmat la Dealu Frumos pentru unul dintre episoade. Cele două subiecte urmărite de oamenii de televiziune au fost Biserica fortificată și fostul centru al României.

,,Nu voi uita niciodată că la Dealu am mâncat slănină veche de 35 de ani! În acel turn există trei slănini: cea de 35 de ani și care este cea originală lăsată intenționat sau uitată de cel care a plecat din țară, una veche de 2 ani și una de 3 ani, ultimele două fiind aduse de Martin, unul dintre localnicii care se ocupă de Biserică, spre a vedea dacă se mai conservă în aceleași condiții ca cea originală. Surprinzător, cea de 35 de ani nu este diferită la gust față de celelalte două. Toate sunt puțin amărui la gust și untoase. Cea veche este asemănătoare prin exterior, ca textură și culoare, cu o scoarță de copac. N-am pățit nimic după ce am mâncat-o, semn că este aproape comestibilă. Am urcat în turn cu un briceag la mine, pentru că era necesar la filmare să și gustăm, dar știu că în general acest lucru nu se face și Martin interzice tuturor să taie din slănini. A fost o surpriză și pentru mine să constat că numele proprietarului slăninii a fost aflat doar cu două zile înainte de filmare și că într-adevăr până atunci nu s-a știut cine era”, a declarat jurnalistul Daniel Georegescu.

Daniel Georgescu, jurnalist

Celălalt aspect care i-a interesat pe oamenii de la TVR a fost faptul că mult timp Dealu Frumos a fost considerat centrul României. Ei au filmat la monumentul montat în anul 1858 pe dealul din afara satului, monument care marca de fapt construcția la vremea respectivă a drumului care leagă Agnita de Sibiu. În vecinătatea lui se află și indicatorul care îi avertizează pe trecători că au ajuns în centrul țării. Informația nu mai este însă de actualitate, pentru că măsurători mai recente au demonstrat că centrul ţării este la o distanţă de circa 35 de kilometri de Dealu Frumos, adică la Făgăraș. Prima persoană din România, care a descoperit că centrul ţării este în Făgăraş, este prof. univ. dr. ing. Alexandru Boroiu de la Universitatea din Piteşti, judeţul Argeş.

aici a fost centrul României

Fântâna din mijlocul Bisericii și temnița matrimonială

Alina Şamu povesteşte cu haz că, dacă în vremurile de azi sătenii ar trebui să se retragă între zidurile fortificaţiei, ar avea de mâncare slănină şi de băut apă potabilă.

În mijlocul bisericii a fost săpată o fântână pentru situaţiile în care invazii neaşteptate ar face ca localnicii să se retragă după zidurile fortificaţiei. Fântâna este acum acoperită, iar sus în tavan încă mai există locul unde era fixat scripetele cu care se trăgeau găleţile cu apă.

În istorie, printre altele, este consemnată asedierea localităţii de către ostaşii lui Mihai Viteazu, în anul 1599, în drumul trupelor spre bătălia de la Şelimbăr, în urma căreia Mihai Viteazu devenea şi conducătorul Transilvaniei.

Nu a lipsit în Evul Mediu nici celebra temniţă matrimonială dintre zidurile acestei mici cetăţi, în care soţii care aveau neînţelegeri în căsnicie erau închişi împreună vreme de două săptămâni, având un singur pat, o singură masa, o singură furculiță, o singură lingură etc. Inevitabil îşi sfârşeau ,,sejurul” aici cu o împăcare, după care erau redaţi comunităţii. Tocmai de aceea nu s-a auzit de vreun divorţ în Dealu Frumos în perioada temniţei matrimoniale.

Biserica evanghelică de la Dealu Frumos

Iisus și cei 12 apostoli de la Dealu Frumos

Deși am tot scris de acest obiectiv turistic din inima Ardealului, nu am știut până de curând de însemnătatea micului parc din fața Bisericii evanghelice.

,,Dacă te uiți cu atenție, vei observa că sunt 12 castani care înconjoară un gorun. Dispunerea lor a fost în așa fel gândită, încât să reprezinte scena cu Iisus şi cei 12 apostoli. Se spune că arborii aceştia au aceeaşi vechime cu Biserica”, îmi povesteşte Alina Şamu.

Este prima Biserică evanghelică fortificată în jurul căreia natura a creat o scenă biblică.

Dacă ajungeţi pe la Dealu Frumos, sunaţi la unul dintre cele două numere de telefon afişate pe uşa Bisericii. Vă răspunde Alina. Sau vă răspunde Martin. Şi de acolo, vă doresc călătorie plăcută prin istorie!

(Cristina Cornilă)