• O misiune pe care preotul Claudiu Popa din Văleni nu o consideră imposibilă este pe cale să devină realitate. Transformarea unui autobuz uzat într-o bibliotecă pentru toți copiii din sat și nu numai.

Un proiect inedit, pregătit de părintele Claudiu Popa din Văleni, comuna Jibert: transformarea unui autobuz uzat într-o bibliotecă. Primul pas a și fost făcut. Un autobuz uzat al RATB Brașov a fost deja achiziționat, iar marți a fost adus la Văleni. Jumătate din vis s-a împlinit, spune preotul.

,,Despre importanța lecturii s-au scris nenumărate cărți și se vor mai scrie. Întotdeauna lectura a reprezentat bogăția și noblețea sufletului celui care așterne rânduri și aspecte ale vieții, precum și căutarea cu sete a celui care citește. Este dezideratul care promite că te ajută să urci pe cele mai înalte culmi ale căutărilor. Și chiar o face. Prin ea primești răspuns la cele mai multe întrebări; cu toate că este destul de comod să ‘’răsfoiești’’ ‘’cărțile’’ din telefonul personal; dar parcă totuși nimic nu se compară cu a ține o carte în mână, aproape de suflarea și inima ta. Să-i simți greutatea, mirosul, parfumul sau vechimea, să-i mai dai un pup când o răsfoiești, și să te întrebi ce-ți vor mai ascunde următoarele pagini… Eu zic că se crează o legătură frumoasă, chiar prietenească și livrească. Cum s-a născut acest proiect? O spun sigur că nu dintr-un plan anume. De ce zic asta? Pentru că în comuna noastră Jibert avem deja două biblioteci rurale foarte bine dotate și utilate, numai bune de petrecut timpul în ele, și în care se desfășoară lucruri frumoase cu copii și pentru copii. Iar dacă există ceva și ti se oferă nu mai trebuie să te ostenești. Și totuși… un BiblioBus!”, spune părintele.

Proiectul s-a născut dintr-o provocare a simplității cotidiene. Într-o zi toate cărțile din biblioteca personală a acestuia au fost relocate într-un ‘’colț’’ al sălii parohiale din Văleni. S-au adunat câteva sute. ,,La vederea lor oamenii spuneau: ‘’Părinte am și eu câteva cărți. Nu-mi mai folosesc, dar nici nu vreau să le arunc. Aș putea să le aduc la Casa Parohială?’’ Răspunsul meu a fost întotdeauna pozitiv. Și uite așa a venit nea Zie cu vreo 250 de cărți, domnul Oaida cu 300, Teodor din Făgăraș tot cu atâtea, apoi Părintele Paul, nea Nicu și alții, și așa s-au adunat câteva. ‘’Pentru toate aceste cărți, Părinte, poți face un pustiu de bine și să ne pomenești’’, au zis donatorii de carte. Și i-am ascultat cu bucurie, pomenindu-i. Pe altele le-am salvat când erau pe punctul de fi aruncate în capsulele de plastic pentru deșeurile de hârtie din Brașov. Și mi-am zis: Dacă oportunitatea ni s-a deschis din senin, (mai că ne-au rugat oamenii) oare nu aș putea să le ofer și copiilor din sat posibilitatea de a răsfoi o carte, de a lectura cu setea întrebărilor copilăriei, de a-și povesti unii altora, de a discuta într-un spațiu doar pentru carte? Așadar, ce-ar fi să facem un ‘’sanctuar’’ pentru carte, unde să încapă și creativitatea, și jocul sau bucuria?”.

,,M-am oprit la RATBv, iar oprirea a fost cu folos”

Iar atunci s-a născut o nouă întrebare: unde să fie așezate toate aceste cărți? Și, mai ales, cum pot fi ele accesibile tuturor din comunitate?

,,Am fost pe punctul de a converti un microbuz, pe care îl primeam ca donație. Dar era mult prea mic. Și atunci mi-a fugit gândul la ‘’moda’’ anilor ’70, ’80, când BiblioBus-urile acopereau nevoile lecturii dar și problema spațiilor. Acele biblioteci pe roti. Și am început să cochetez cu această idee. În primă fază m-am informat. Și nu mică mi-a fost mirarea că în țară sunt numeroase, astfel de proiecte, iar la Brașov este unul chiar fruntaș, și anume EduBuzz-ul din Augustin, care va ajunge cred un reper educațional pentru multe județe, în care mulți învățători devotați au deja astfel de proiectele pe rol. Și am plecat la drum. Am bătut la mai multe porți care nu s-au deschis. În cele din urmă m-am oprit la RATBv. Și oprirea a fost cu folos. Au fost multe discuții la Regie, cu oameni minunați care m-au îndrumat să văd mai multe mașini de pe platformele lor de garare. M-am hotărât asupra a două mașini, dar planurile s-au stins spre final”. Însă nu de tot, pentru că oportunitatea achiziționării unui autobuz s-a ivit. RATBv se înnoise cu 10 autobuze hibrid, așa că cele vechi trebuiau să ,,dispară”. La fel a dispărut și jumătate din prețul de achizițe al acestora, așa că preotul nu a mai stat pe gânduri și a achiziționat un autobuz Maz 103, scos din circulație exact acum un an. Are 12 metri lungime și 2, 5 metri lățime, iar ieri, marți, a fost adus la Văleni.

,,Aș dori să îi păstrez habitaclul original”

Însă până la transformarea lui în bibiliotecă mai este cale lungă. ,,Aș dori să-i păstrez habitaclul original, să nu-l schimbăm, doar să-l încărcăm cu rafturi, câteva calculatoare, încălzire, lumină și cărti, și poate în cabina șoferului să facem un mic spațiu cu machetuțe de autobuze. Cum ne vom descurca financiar? Pe oamenii buni îi trimite Dumnezeu acolo unde este nevoie. Până acum am întâlnit oameni deosebiți. Toți au fost superfaini. Și m-au ajutat fiecare cum a putut, de la autoritățile locale, angajați, transportatori, manageri și până la oamenii pe care nu-i știam pînă acum, de la un cuvânt de încurajare și până la ajutorul în sine. Mă întreb uneori: Ce este mai frumos decât să stai, într-un spațiu dedicat doar al cărților, să te desprinzi de realitățile lumii acesteia afundându-te într-o liniște pe care o cauți sau care ți se deschide involuntar spre cele mai îndepărtate sfare ale cognoscibilității. Și sunt sigur că ați citit măcar o dată dintr-o carte într-un mijloc de transport, pentru a vă umple timpul sau vă afunda în cerințele educaționale? Și cum a fost să citești? Era mai rău la curbe sau la frânat… dar, în concluzie, era fain de tot. Ei bine, doresc ca acea experiență să o împărtășească și copii din Văleni. Toți, că nu sunt mulți!”.

Un proiect pentru copiii din Văleni

Proeictul transformării autobuzului într-o bibliotecă, adică într-un BibilioBus, cum spune preotul, este pentru copiii din Văleni. Un cadou de Moș Nicolae, ocrotitorul satului. ,,M-a bucurat foarte mult și atitudinea părinților față de activitățile din parohie când copiii erau lăsați necondiționat și îndemnați să participe. Este o atitudine care ne dă aripi, ne încurajează, și ne îndeamnă să facem ce ne stă în puteri pentru educația lor spirituală, morală sau pentru viață, dar și pentru a le dezvolta apetitul de a învăța. Iar vârsta cea mai potrivită este copilăria. Oare câți dintre noi mai citim o carte după prima sau a doua tinerețe? Foarte puțini. Și dacă noi nu am putut când era timpul să le creăm măcar copiilor noștri această șansă spre lectură. Învăț, deci exist!”, mai spune părintele Claudiu Popa.

Părintele mai are în lucru și alte proiecte interesante și iendite, printre acestea se numără ,,Șura recreativă”, un proiect destinat copiilor, și constă în restaurarea, reabilitarea, conservarea și transformarea unei șuri tradiționale de 11m(L) pe 6m(l), într-un loc recreativ pentru copii, și nu numai. Șura se află în curtea Casei Parohiale din Văleni. În acest loc se va întâlni echipa de cateheză și filantropie, precum și alți copii, pentru diverse activități. Spațiul șurii recreative proiectează dezvoltarea copiilor satului pe diverse paliere educaționale. Va fi punctul “0” de bucurie, prietenie si mult joc.

(Alina ROMAN)