Cristina Cornilă: Dana, tu ai fost mereu o prezenţă constantă la Făgăraş, iar doamnele şi domnişoarele care te-au cunoscut în domeniul în care profesezi, cel de beauty, ar vrea să ştie cum şi unde ai început o nouă viaţă?
canionul Cheile Verdonului
Dana Donea: Nu eu am ales locul, ci locul m-a ales pe mine. Printr-o conjunctură neprevăzută am ajuns să încep o viață nouă și foarte diferită în Provence-Alpes-Côte d’Azur, Franța.
Cristina Cornilă: Ai dat România pe sudul Franţei. Cât de uşor se adaptează un străin în ţara lui Napoleon?
Dana Donea: Noi oamenii, deși ne asemănăm în multe, suntem totuși foarte diferiți și prin urmare adaptarea pentru fiecare are alte valențe. Pentru mine adaptarea în Franța nu a fost ușoară. Franța este o țară cu oameni total diferiți, cu o altă cultură, cu un alt stil de viață. Este un proces epuizant de integrare, învățare a limbii, a obiceiurilor lor, a stilului de viață pe care îl au și chiar al abordării și gestionarii diferitelor situații. Chiar dacă sunt o persoană pozitivă, deschisă la nou, adaptabilă, odată ce am petrecut 40 de ani undeva, sunt vizibil marcată de trecut, de prieteni, de locuri și oameni, de obiceiuri. E clar că îmi este foarte greu să văd locul ăsta ca fiind al meu. Aș spune imposibil, deci probabil va fi încă un proces de adaptare şi următoarea perioadă.
Colorado Provencal, in regiunea Provence
C.C.: Ușor, ușor, judecând după postările tale pe reţelele de socializare, te-ai transformat într-un ambasador al turismului francez. Sunt inepuizabile locurile turistice din sudul Franţei sau aşa pare din afară?
D.D.: Aici, timpul liber e apreciat la justa lui valoare și valorificat la maximul posibil. Așa că în fiecare weekend strecurăm activități de destindere: drumeții, parcuri, călătorii și vizite în împrejurimi sau în marile orașe și lista poate continua. Franța este foarte ofertantă și mie personal îmi par inepuizabile posibilitățile turistice. În cultura de aici familia este pilonul, totul se învârte în jurul ei, iar prietenii nu sunt o parte atât de importantă. Francezii călătoresc mult cu familia, însă local aș spune. Acum am înțeles de ce sunt foarte rar văzuți călătorind în alte țări. Franța are multe de oferit,
mult mai multe decât aș fi crezut.
C.C.: Cum s-au adaptat copiii la sistemul de învăţământ? Până acum sunt sigură că ai făcut o radiografie a şcolii de acolo comparativă cu şcoala de aici.
D.D.: Din păcate creșele și grădinițele sunt puține și aici, chiar insuficiente. În școlile de stat, din ce am observat, sunt prezente diverse naționalități, dar până la urmă diversitatea și multiculturalismul au beneficiile lor. Există școli private, cu taxe anuale accesibile, ele îi diferențiază pe copiii din familii cu posibilități financiare de cei mai modești. În școlile private există mai multă rigoare și disciplină, însă indiferent de forma aleasă de învățământ, aici nu există presiune şi stres pe copil la fel de accentuate ca în România. Au alt sistem, altă abordare și îi ajută pe elevi să se descopere și să se cunoască, să aleagă ceva ce li se potrivește.
Gordes, un sat din piatra de culoarea mierii, care seamana cu un tort cu etaje
C.C.: În lipsa cetăţeniei, este greu să te integrezi printre francezi? Poţi accede la un loc de muncă, la serviciile din sănătate? Mie mi s-au părut că trăiesc cu ideea superiorităţii…
D.D.: Într-o țară ca Franța, cu foarte mulți imigranți, din toate colțurile, nu există discriminare. Oamenii sunt obișnuiți să facă eforturi de integrare a diverselor naționalități. Să spunem că resimt o ușoară inferioritate, atunci când, vorbind, nu reușesc să am același accent sau mă simt limitată în exprimare. Însă nu te privește nimeni cu ochi răi, ți se răspunde la fel, câtă vreme ești decent și civilizat, ți se răspunde fix cu aceeași monedă. Statul oferă cursuri gratuite de învățare a limbii şi te susține în găsirea unui loc de muncă, suplimentează veniturile celor care au nevoie prin diferite ajutoare la chirie, rechizite etc…și ajută pe oricine pentru a beneficia de serviciile de sănătate, astfel încât nu rămâne nimeni afară din sistem.
C.C.: Cum îi văd francezii pe români?
D.D.: Nu ne văd prea bine și asta e dureros. Dar acum, sincer vorbind, din afară nu se vede bine, deci nu îi învinovățesc. E vina noastră că facem mai mult circ şi spectacol, in loc să acționăm la nivel de popor mai demn.
C.C.: Dacă nu ar fi fost sudul Franţei, în ce altă zonă din Franţa te-ai vedea locuind?
D.D.: În nici o altă parte a Franței nu m-aș putea vedea. Îmi place mirajul sudului, cu clima blândă si multe zile însorite pe an, iar oamenii par mai deschiși şi primitori, poate și pentru că, iind zonă turistică, zâmbesc oricui și intră rapid în vorbă cu tine.
lavanda de Provence
C.C.: Spune-mi trei lucruri care nu-ţi plac acolo!
lavanda specifica sudului Frantei
D.D.: Mâncarea specifică lor nu este pe gustul meu şi faptul că, dacă nu te încadrezi în niște intervale orare, atunci când alegi să îți petreci timpul afară din locuință, râmai efectiv nemâncat. Lipsa lor de promptitudine și delăsarea de care dau dovadă în unele situații iar nu îmi plac; de exemplu, pentru orice cumperi sau comanzi aștepți perioade mari de timp (mobilă, covoare, mașină, chiar și un banal frigider sau o cartela telefonică… ). Tot astfel e şi sistemul medical, în sensul că, dacă problema nu constituie urgență, durează săptămâni sau luni.
C.C.: Cu ce buget lunar poate o persoană să se întreţină în Franţa, la un nivel mediu de trai?
D.D.: Partea bună este că în cele mai multe din cazuri un singur salariu mediu în Franța îți poate asigura un nivel de trai decent. Iar dacă acel unic salariu dintr-o familie este peste medie, atunci lucrurile sunt cu atât mai relaxate. Cât despre familiile în care ambii parteneri muncesc, veniturile asigură un confort sporit, se pot face planuri, vacanțe, plăti școlile copiilor etc. Statistici oficiale despre salariul mediu sunt publicate pe site-urile guvernamentale.
C.C.: Țara asta a fost cândva un imperiu. S-a destrămat, dar şi-a păstrat mândria. Care crezi că sunt totuşi compromisurile acestei civilizaţii astăzi?
Monaco
D.D.: Francezii sunt atât de încrezuți, încât majoritatea populației refuză să învețe engleză! Dintr-un patriotism exagerat preferă să conducă mașini franceze și să își petreacă majoritatea concediilor tot în Franța, deși sunt destinații la fel de frumoase şi poate mai puțin costisitoare.
C.C.: Ce îţi cer cel mai des apropiaţii din România să le aduci din Franţa?
D.D.: Produse pe baza de lavandă sau produsele renumitei firme L’OCCITANE, care se produc chiar aici în Provence și mai nou se găsesc şi în mall-urile din România, dar care din cauza ingredientelor conținute nu sunt foarte accesibile și lichiorul de violete care se găsește în sudul Franței.
C.C.: Iar, când pleci din România, cu ce ţii neapărat să pleci acolo?
D.D.: Știu ca nu sună deloc comercial, însă‚ prefer ‚,slănina din Ardeal” și o carte în limba română.
parcul natural Camargue, cu flamingo roz
