Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea statelor Moldova și Țara Românească sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.

Procesul unirii, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, s-a consumat prin alegerea colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.

În Moldova, Cuza a fost ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul „Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu să propună la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza şi în Ţara Românească, aceasta fiind acceptată în unanimitate.

Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, numai că în textul Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate. 

În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

Prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România pentru, iar la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România, creându-se actualul stat.

La Făgăraş, militarii Centrului de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte ,,Constantin Brâncoveanu” au sărbătorit în avans ziua Unirii Principatelor Române. Ieri, pe platoul unității, s-au sărbătorit 160 de ani de la unire şi s-a dansat Hora Unirii.

Foto: Centrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte