Claudia Marin, făgărășeanca de doar 29 de ani, cântă la un instrument mai puțin folosit de partea feminină, saxofonul.

I-a plăcut saxofonul încă de pe băncile liceului. Într-o zi și-a făcut curaj, a scos saxofonul din cutie și a încercat primele acorduri. A fost dragoste la prima interpretare, așa că s-a hotărât să desfiinţeze prejudecata unora care credeau că saxofonul este un instrument la care pot cânta doar bărbaţii. Este vorba despre Claudia Marin, o făgărășeancă despre care putem spune saxofonul i-a intrat la suflet. „Înainte să mă înscriu la facultate am avut în minte să mă apuc de sax. Îmi plăcea tare mult instrumentul, era unic. Inițial am vrut să cant folclor, dar am continuat cu jazz café și pop rock. În 2001 m-am înscris la școală, la Școala Populară de Arte din Brașov, unde am urmat cursuri de sax. În același timp eram studentă și la Asistență Socială“, povestește Claudia.

În plus, a fost tot timpul de părere că o melodie cântată de o femeie la un instrument de suflat bate orice interpretare a unui bărbat. Ştie secretul, la mijloc e vorba despre „căldură şi sensibilitate, înzestrări tipic feminine”. Prima melodie pe care a interpretat-o a fost Strangers in the night – Frank Sinatra.

Primele apariții

Primele apariții pe scenă au fost la Brașov, acolo unde și studia instrumentul. „Prima dată când am urcat pe scenă cu saxul a fost la Centrul Cultural Reduta. Pot spune că eram obișnuită să fiu pe scenă, mai ales că eu și dansez folclor de mai bine de 20 de ani, așa că nu pot spune că am avut emoții mari. Pe scenă m-am simțit și mă simt cel mai bine, sunt eu“, povestește făgărășeanca. Susține concerte în Brașov acolo unde, de multe ori, urcă singură pe scenă. „Acum cânt singură. Am colaborat și încă mai colaborez cu trupa Jegarmaister. Este un proiect interesant, noi cântam nu doar în Brașov, dar și prin cluburile din țară. Am avut și o trupă de fete, Frappe, care momentan e în pauză, dar sper să ne reapucăm de treabă. Este o trupă formată din fete, care cântă la diferite instrumente. În general colaborez și cu alte trupe, sunt deschisă ofertelor“.

Job-ul și sax-ul

Făgărășeanca este, de meserie, asistent social, iar în prezent lucrează la un spital privat din Brașov. Iar instrumentul pe care îl iubește nespus îi ocupă mult din timpul liber. „Pot spune că serviciul se împacă destul de bine cu pasiunea. De fapt, dacă stau bine și mă gândesc, aș vrea ca pasiunea mea pentru saxofon să îmi ocupe și mai mult timp, dar, din păcate, așa este situația acum. Lucrez la un spital privat din Brașov, sunt asistent social, iar saxofonul este ceea ce fac în timpul meu liber. Mă antrenez mult, pentru mine acest instrument este ca un medicament pentru suflet. Aș dori să ajung și mai departe“. Familia ei, care este în Făgăraș, a susținut-o încă de la început pe acest drum. „Familia mi-a fost tot timpul alături și le mulțumesc pentru asta, sunt foarte mândri de mine“.

Saxofonista e mai tot timpul ocupată. Weekendurile ei sunt pline, iar la petreceri este mereu chemată. Cei care nu au mai văzut-o rămân cu gura căscată de aşa minunăţie ce li se arată în faţa ochilor. Pe scenă, o femeie subţirică interpretează la saxofon de la piese de jazz la melodii cafe concert şi nici nu se gândeşte să lase vreo clipă instrumentul din suflat la o bătută moldovenească sau la o sârbă. Iar atunci când făgărășeanca prinde saxofonul în brațe, ea știe că trebuie să fie atentă într- o singură direcţie, cu ţintă precisă – ascultătorul, care trebuie să simtă că „melodia curge lin şi ajunge încet la suflet”.