Știri de acasă!

.

Dacă te ascunzi, nu înseamnă că dispari, nu?


aurelBun, peste toată această realitate magnifică pe care am prezentat-o în ultima vreme, se așterne o altă realitate, una în care cea mai evoluată formă de viața de pe Pământ își amenință propria existență. Iar realitatea de aici nu e cu nimic diferită față de cea de acasă sau de pe orice alt loc pe pe Terra. În aceeași măsură, din ce în ce mai accelerată, risipim orice resursă. Din felul cum ne organizăm gunoiul, ne dăm seama în ce doză de indiferență ne complacem fiecare dintre noi. Un exemplu grăitor îmi disturbă zilnic realitatea aceea magnifică.

În cadrul proiectului Exatlon, muncesc mai bine de 300 de oameni, datorită faptului că producția se întinde atât pe mai multe sezoane, dar și în mai multe țări. De aici și numărul mare de oameni angrenați în proiect. Ei bine, toți acești oameni trebuie hrăniți. În ceea ce privește cantitea de mâncare, nimic de reproșat. Mereu e mai mult decât suficientă, chiar pentru a-ți permite luxul să o arunci cu grămada, sute de kilograme de mâncare numai bună de consumat, găsindu-și sfârșitul în ghenele de gunoi, în fiecare săptămână. Iar asta, în condițiile în care la câteva zeci de kilometri distanță, există oameni pentru care o banană și apa potabilă sunt rarități, departe de a le satisface nevoia zilnică.

Paradoxal, la mică distanță, o mână de oameni provenind din lumea civilizată nici măcar nu-și pune problema că stă în puterea lor să schimbe lucrurile. Dar risipa nu se oprește aici. Toată acea mâncare, necesită ambalaj. Sucul, cafeaua și orice băutură se servește în pahare de plastic de unică folosință. Mai mult, pentru mâncarea luată la pachet se folosesc farfurii de plastic, tacâmuri tot de plastic, pungi de unică folosință, câte una pentru fiecare farfurie, câte trei (minim) pe zi de persoană, 7 zile din 7. Apa e toată îmbuteliată, evident tot în sticle de plastic, de toate mărimile. Iar cea de la robinet nu e potabilă. Cu alte cuvinte, în acest loc și mai mult ca sigur, în toată America, plasticul e o normalitate și chiar e de unică folosință.

aurel1Așadar, plasa de plastic, conține de cele mai multe ori două farfurii, vreo două, trei pahare, tacâmuri și este folosită doar o dată. Pentru fiecare masă, pachetul de plastic e mereu unul nou. Nu mai zic că cine alege să mănânce la restaurant, are posibilitatea să aleagă între farfuria clasică de porțelan și cea de plastic. Cel puțin una din trei persoane alege farfuria de plastic pe care o folosește în felul următor: una pentru felul principal, una pentru salată, una pentru desert și încă una pentru fructe. Ciclul ăsta se repetă de cel puțin trei ori pe zi. Și atenție: asta e ceea ce se întâmplă doar într-un singur loc!

Și acum, tot acest plastic ajunge integral la gunoi, fără nici cea mai mică intenție de selectare a deșeurilor. Aici, cu părere de rău, nu am văzut sau auzit de vreun program sau măcar de o educație elementară în privința reciclării selective. Cea mai mare parte a plasticului va ajunge în cele din urmă să formeze adevărate insule pe oceanele planetei. Avem mare, dar mare noroc că oceanele sunt întinderi mari și vaste de apă, și astfel nu putem vedea gunoiul din depărtare. Gunoiul care nu se vede, e ca și cum n-ar exista. Exact acesta ne este raționamentul, oameni buni. Fiecare dintre noi, fără nici cea mai mică excepție, practicăm la scară largă acest tipar reprezentat de aruncarea gunoiului sub preș, în speranța că poate vine o minune din cer și-l va face să dispară și să-l transforme din nou în praf de stele.

aurel2Dar nu e nici praf de stele, nu e niciun praf acolo. Sub preș se află fiecare minciună și compromis pe care ni le spunem și facem zilnic de cum deschidem ochii și până îi inchidem. Vremuri interesante stau la orizont, gata să repare ceea ce noi vrem cu încăpățânare să ținem ascuns sub preș. Atât vă spun și m-am convins pe pielea mea. Lucrurile nu vor rămâne așa și tot, absolut tot iese și va ieși la iveală. De ce? Pentru că s-a adunat și pute. Iar pentru asta e nevoie de o intervenție pe care mintea noastră de acum nu ar accepta-o niciodată. Acea intervenție e motivul pentru care tu respiri. Poate încă nu am înțeles că pe acest pământ, în această viață, totul se învârte în jurul noțiunii de consecință. Iar acum, vom înțelege.

Pentru că bate la ușă vremea când vom culege consecințele faptelor noastre.




One thought on “Dacă te ascunzi, nu înseamnă că dispari, nu?

  1. Stancioiu Lucia

    Ne bucuram ca avem un Fagarasan in echipa tehnica a Exatlonului.Il urmaresc de cand au inceput.Sunt fana Faimosi,dar acum spre sfarsit, nu mai sut cei motivati, nu mai dau randamentul dorit. Sau(pentru ca ati pomenit de mancare) sunt nemancati si atunci nu mai au energia necesara, Mai dati din surplusul meniurilor si amaratilor de concurenti care au doar orez si ce isi procura de la natura-cocos- Apoi conditiile de locuit “in cotet” sunt de ne acceptat. Ma rog, acesta este regulamentul.Transmiteti Faimosilor ca ii sustin si le doresc sa castige mereu meciurile. Cu respect:Lucia

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *