Comunicat de presă – deputat PSD av. Mihai Popa:
„Odată ce OUG 13 a fost „ştearsă” ca act normativ, prin acţiunea în acest sens a Parlamentului, atenţia s-a mutat spre proiectul de lege a graţierii unor pedepse. Remarc faptul că în primul caz, politicienii în general, şi PSD în particular erau blamaţi că nu au trimis proiectul de la bun început în Legislativ. În această a doua situaţie, Parlamentul este cel asupra căruia este pe cale să fie aruncată o vină. Deputaţilor şi senatorilor li se reproşează cu pot veni cu amendamente care ar ajunge să favorizeze corupţii. În acest moment sunt în discuţie mai multe iniţiative. Ele sunt normale sub aspectul iniţiativei parlamentare, dar au ajuns să fie, cumva, socotite acţiuni concertate.
Într-un stat de drept (pentru că aşa ne place să caracterizăm România atunci când facem referire la sistemul ei de justiţie) infracţiunile catalogate ca fiind de corupţie, şi în general toate infracţiunile, trebuie să beneficieze de o reglementare strictă, fără echivoc şi previzibilă, astfel încât orice persoană care ia cunoştinţă de conţinutul lor să fie în măsură să-şi cenzureze comportamentul conform preceptelor legislaţiei penale. Acest fapt este puţin realizabil atunci când, având la îndemână un set de infracţiuni cu un conţinut general, lax, cum este cel de la infracţiunile de trafic de influenţă, abuz în serviciu sau conflict de interese, organele de anchetă pot declanşa anchete penale doar în scop de intimidare. Consecința e afectarea gravă a procesului de guvernare şi legiferare a unei ţări, demnitarii, senatori şi deputaţi, devenind astfel doar “unelte santajabile” în mâna instituţiilor de forţă.
Efectele unei legi sau ordonanţe de graţiere privesc doar cauzele definitiv judecate, iar nu cele aflate în curs de judecată (urmărire penală sau judecată propriu-zisă). Graţierea este o cauză care înlătura sau modifică executarea pedepselor, deci nu se aplică aşa acum am mai auzit în această perioadă, celor “care sunt în anchetă penală”.
Perspectivele adoptării acestor măsuri şi analizării lor de către cei interesaţi sunt mult mai largi şi nu trebuie circumscrise doar unei categorii de politicieni aflaţi în curs de urmărire penală. Trebuie evitată această abordare, întrucât există riscul de antrenare a unor forţe sociale imposibil de cenzurat, care duc la o decredibilizare a instituţiilor statului, în special a celor care asigură ordinea în stat prin elaborarea legilor.
Conţinutul unei legi sau ordonanţe de graţiere trebuie să fie precis şi cât mai restrâns în ceea ce priveşte infracţiunile a căror pedeapsă se graţiază, astfel că includerea unui număr mare de infracţiuni în cuprinsul actului de graţiere deviază de la scopul sau, atât actul în sine cât şi instituţia graţierii. În această situaţie se poate vorbi de “favoritism sau solidarizare” fapt neacceptat într-un stat de drept.
Totuşi, sunt cazuri când se impune să se tină cont şi de principiul umanismului. Sunt de acord cu propuneri privind graţierea condamnaţilor aflaţi în situaţii speciale sau de excepţie cum sunt: vârsta înaintată, starea de graviditate, starea de minoritate a persoanelor aflate în îngrijirea unor condamnaţi.
Am mai văzut o propunere, ca graţierea să fie acordată doar cu condiţia recuperării prejudiciului. Potrivit art. 160 alin. (3) din Noul Cod Penal, “Grațierea nu are efect asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate”. Se poate observa din acest alineat că graţierea nu produce impunitate pe latura civilă, persoana vătămată/victima putând să solicite tragerea la răspundere civilă pentru recuperarea prejudiciului a persoanei graţiate.
Am lăsat la final propunerea celor 11 parlamentari ai PNL, ca executarea pedepselor de mai puţin de patru ani să se facă în weekend. Proiectul mi se pare neserios, în contradicţie cu atitudinea care trebuie să existe la întocmirea unui asemenea proiect de ordonanţa de graţiere în special, şi la adoptarea oricărei legi în general. De fapt, parlamentarii în cauză propun executarea pedepselor la ”fără frecvenţă”.
Rămâne cert un fapt, că ne aflăm în dezbaterea unor măsuri care să scutească România de a mai cheltui banii contribuabililor cu amenzi CEDO. Iar din Parlament va ieşi o lege care va reuşi să se subsume acestui deziderat, fără a aduce atingere altor legi corecte, aflate în vigoare“.
Bai domnule deputatzel, dar tu pentru copiii aia care mor de cancer pentru ca nu au medicamente ce ai facut, bre, in Parlament? Sau pentru bolnavii care dorm claie peste gramada in spitale, internati cate doi in paturi? Sau macar pentru Fagaras? Chiar toti pesedistii plesniti de dragul si de mila puscariasilor?