Prima atestare documentară a Făgăraşului ca localitate datează din anul 1291. Este adevărat, însă, că au fost descoperite urme de aşezare umană pe acest meleag cu mult înaintea datei în care este menţionat Făgăraşul.
Documentul din 11 martie 1291, prima atestare a Fagarasului, arată ca magistrul ungur Ugrinus a cerut regelui Andrei al III-lea al Ungariei ca Făgăraşul sa-i revină. Alături de Făgăraş el a cerut şi ţinutul Sâmbetei.
Atât din precizarile documentului insusi, cât si de pe urma descoperirilor arheologice, se poate sustine cu siguranta ca existenta asezarii feudale de la Fagaras este anterioara datei de 1291.
Iată mai jos decumentul prin care regele Ungariei îl pune în posesie pe Ugrinus cu moşiile de la Făgăraş şi Sâmbăta:
„NOI ANDREI, DIN MILA LUI DUMNEZEU, REGELE UNGARIEI, ADUCEM LA CUNOȘTINȚA TUTUROR CĂRORA SE CUVINE CĂ, ATUNCI CÂND AM ȚINUT ÎMPREUNĂ CU TOȚI NOBILII, SAȘII, SECUII ȘI ROMÂNII DIN PĂRȚILE TRANSILVANIEI O ADUNARE LA ALBA IULIA, PENTRU ÎNDREPTAREA STĂRII ACESTORA, CU SFATUL TUTUROR PRELAȚILOR ȘI BARONILOR REGATULUI NOSTRU, CARE SE AFLAU CU NOI ÎN ACEA VREME, MAGISTRUL UGRINUS, IUBITUL ȘI CREDINCIOSUL NOSTRU, RIDICÂNDU-SE ÎN ACEA ADUNARE A NOASTRĂ, A CERUT SĂ I SE ÎNAPOIEZE ȘI RESTITUIE PRIN NOI NIȘTE MOȘII ALE SALE NUMITE FĂGĂRAȘ (FOGROS) ȘI SÂMBĂTA (ZUMBOTHEL) AFLĂTOARE LÂNGĂ RÂUL OLT (OLTH), ZICÂND CĂ I-AU FOST ÎNSTRĂINATE PE NEDREPT ȘI A ÎNFĂȚIȘAT ACTELE ȘI PRIVILEGIILE SALE CU PRIVIRE LA ACEASTA.
IAR NOI, VOIND SĂ NE LĂMURIM MAI BINE ASUPRA PRICINEI NUMITELOR MOȘII, ADICĂ DACĂ ELE AU FOST SAU NU ALE NUMITULUI MAGISTRU UGRINUS, AM PUS SĂ SE CERCETEZE CU LUARE AMINTE PRINTRE NUMIȚII NOBILI, PRINTRE SAȘI, SECUI ȘI ROMÂNI (OLACHIS), DACĂ SE ȘTIE CĂ NUMITELE MOȘII APARȚIN DE DREPT ȘI LEGIUIT NUMITULUI MAGISTRU UGRINUS. ACEȘTIA TOȚI ȘI FIECARE ÎN PARTE AU DECLARAT CĂ POMENITELE MOȘII NUMITE FĂGĂRAȘ ȘI SÂMBĂTA AU FOST ȘI SUNT ALE MAGISTRULUI UGRINUS ȘI ALE ÎNAINTAȘILOR SĂI.
AȘADAR NOI, DEOARECE AM VĂZUT ȘI AM AFLAT CĂ ACELE MOȘII APARȚIN DE DREPT ȘI LEGIUIT ACESTUI MAGISTRU UGRINUS, I LE-AM ÎNAPOIAT ȘI RESTITUIT ÎMPREUNĂ CU TOATE FOLOSINȚELE ȘI TOT CE ȚINE DE ELE NUMITULUI MAGISTRU UGRINUS ȘI PRIN EL MOȘTENITORILOR SĂI ȘI URMAȘILOR ACESTOR MOȘTENITORI, CA SĂ LE STĂPÂNEASCĂ PE VECI ȘI NESTRĂMUTAT, ÎN ACELAȘI FEL ȘI CU ACEEAȘI DEPLINĂTATE CU CARE AU FOST STĂPÂNITE ȘI ȚINUTE ACESTE MOȘII DE CĂTRE ÎNAINTAȘII LUI UGRINUS.
DAT ÎN ALBA-IULIA, ÎN DUMINECA INVOCAVIT, ÎN ANUL DOMNULUI O MIE DOUĂ SUTE NOUĂZECI ȘI UNU.”
