Pentru că avem multe de spus!

.

FILE DE CRONICĂ EROICĂ (1916-2016). SATUL BOHOLȚ PE DRUMUL INTREGIRII NAȚIONALE


primul-razboi-mondialPrimul razboi mondial ,,Marele Razboi” incheiat cu Victoria statelor Antantei, a marcat prabusirea imperiilor europene multinationale, conferind popoarelor dreptul de a se constitui in state nationale independente.
Aflati pe calea infaptuirii maretului deziderat national, romanii din intreg spatiul mioritic au participat – cu sufletul sau cu jertfele faptelor lor – la acest moment de referinta al istoriei noastre.
Dupa doi ani de neutralitate Romania intra in razboi de partea puterilor Antantei vizand intregirea nationala, aducerea fratilor din teritoriile aflate sub dominatia Austro-Ungariei la tara mama Romania.
La 14 august 1916 prin Inaltul Decret Nr.2784 s-a emis intrarea in razboi a armatei romane. Este sugestiva si totodata mobilizatoare Chemarea regelui Ferdinand I adresata armatei: ,,Ostasi, V-am chemat ca sa purtati steagurile voastre peste hotarele unde fratii nostri va asteapta cu nerabdare si cu inima plina de nadejde.Umbrele marilor voievozi Mihai Viteazu si Stefan cel Mare, va indeamna la biruinta ca vrednici urmasi ai ostasilor, care au invins la Razboieni, la Calugareni si la Plevna. Veti lupta alaturi de marile natiuni cu care ne-am unit. O lupta apriga va asteapta. Cu barbatie sa-i induram greutatile si cu ajutorul lui Dumnezeu izbanda va fi a noastra. Aratati-va dar vrednici de gloria strabuna. De-a lungul veacurilor, un neam intreg vã va binecuvanta si slavi. FERDINAND”.
In noaptea de 14/15 august 1916 armata romana intra in primul razboi mondial alaturi de Antanta desfasurand operatiuni militare pe doua fronturi: ofensiva din Transilvania si desfasurarea strategica din sudul Dobrogei. Ofensiva armatelor romane s-a desfasurat pe un front urias de la Orsova la Muntii Piersani si de la Carpatii de curbura pana in Bucovina. Astfel de operatiuni militare remarcabile ale romanilor s-au desfasurat si pe aliniamentul Sercaia la est si Fagaras-Cincu-Sibiu la vest, in stanga si dreapta Oltului.

Aici, in august-septembrie 1916 Diviziile 3 si 4, regimentele de infanterie 2 Arges si 30 Muscel alaturi de batalioanele si companiile componente apartinand Armatei a II-a romane, intr-un elan eroic au reusit sa elibereze o mare parte din sudul Transilvaniei. Dotati cu armament automat mult inferior numeric celui al armatelor austro-ungare sau germane, soldatii romani prin jerfa lor generoasa au inscris remarcabile pagini eroice in confruntarea cu inamicul.
Locuitorii Tarii Fagarasului au sprijinit prin toate mijloacele armata română trecuta prin trecatorile Muntilor Fagarasului cu adapost, hrana si mai ales pretioase informatii privind vadurile de trecere ale Oltului pe unde la miez de noapte, armatele austro-ungare au fost luate prin surprindere fiind obligate sa depuna armele.
Sunt cunoscute faptele tinerelor fete de la Parau, Lucretia Canja si Maria Manciulea care au condus armatele romane prin vadul Oltului din zona Parau-Venetia. Elementul surpriza a facut ca, dupa doua zile Fagarasul si intreaga zona sa fie controlata de armata romana care a reusit sa retina cu pierderi minime 760 prizonieri. Contactele dintre locuitori si armata au fost extrem de calduroase. Iata un asemenea moment, descris in ,,Jurnalul de Front” al locotenentului Horia Lazar (stranepot al lui Gheorghe Lazar) din Regimentul 2 Vanatori de Munte, la intalnirea cu satenii din Rucarul Fagarasului, citez ,,Nicaieri n-am vazut in sate romani asa curati, de buni la suflet si de nobili in trasaturi, profiluri bune si puternice, adevarate chipuri romane”. Evenimente sinonime s-au intamplat in toata zona noastra fiind expresia unei puternice constiinte nationale la romani.
In zona Boholt-Calbor pe dealul ,,La Mesteceni” artileria romana bombarda aliniamentele dusmane de la Cincu. Dupa retragere in locul respectiv au ramas multe ghiulele neexplodate. Copiii familiei Nicolaie Pantilimon (Vasigaina) au gasit un proiectil neexplodat pe care l-au adus acasa. Jucandu-se cu el, obuzul a explodat, ranind-o mortal pe mama lor Maria. Au ramas orfani cinci copii: Floarea,Bucura,Ana,Vasile si Ioan. Un incident tragic dar nu singular in zona acelor vremuri.
In a doua jumatate a lunii septembrie 1916 situatia strategica din Transilvania s-a schimbat radical. Armata a II-a romana condusa de generalul Crainiceanu, primeste ordinul Marelui Stat Major de a opri inaintarea. Efective ale acestei armate au fost transferate pe frontul din Dobrogea, unde armatele bulgaro-germane au ocupat zona Turtucaia.
In noaptea de 20/21 septembrie 1916 Armata a II-a romana sub presiunea Armatei a IX-a germana condusa de generalul Falkenhayn – cu o mare experienta de pe Frontul de Vest – a executat o retragere controlata cu numeroase contraatacuri pricinuind inamicului pierderi umane si materiale. Multi militari romani au fost raniti, la fel de multi si-au pierdut viata. Armata romana in retragere, a lasat in grija locuitorilor Tarii Fagarasului numerosi morti sau raniti grav.

Asa a fost si la Boholt, unde Divizia a III-a romana condusa de colonelul Cantacuzino in retragerea ei spre Hoghiz a suferit numeroase pierderi. In memoria acestui ,,Sat ardelean al traditiei, statorniciei si sperantei” – cum l-a numit invatatorul Aurel Dragus in a sa monografie, a ramas fiind grav ranit, eroul Gheorghe. Locuitorii satului in frunte cu preotul s-au ingrijit de victima imbracand-o in portul national si ingropand-o in vechiul cimitir al satului. Dincolo de gestul firesc, uman al boholtenilor, a ramas fraternitatea romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor. Asemenea evenimente s-au intamplat in toata Tara Fagarasului, de la Parau si Sercaia pana la Avrig.
Un alt eveniment din istoria Boholtului petrecut in septembrie-octombrie 1916 l-a reprezentat retragerea alaturi de armatele romane a fruntasilor satelor romanesti, primarul, preotul, invatatorul, cantorul, etc. amenintati cu condamnarea la moarte sub acuzatia de inalta tradare fata de statul austro-ungar, acestia au luat drumul pribegiei, refugiindu-se in Romania. Drama acestora este relatata in ,,Cronica Parohiei Boholt” prin pana preotului Ioan Conora si a invatatorului Vasile Vãja.
Odata cu Divizia a III-a romana s-au retras din Boholt alaturi de cei doi urmatorii: Stefan Regneala-primar, Moise Joanta, Pop Vasile-cantor, Vasile Pop, Ioan Tulbure, Vasile Joanta, Vasile Panghios, Vasile Vãja-nr.27, Gheorghe Popovici, Ioan Clont, Ioan Pantelimon, Vasile Folea, Vasile Bãlba si un alt Vasile Joanta.
Drumul retragerii acestora spre Romania a fost plin de neprevazut, cu multe inaintari si retrageri si cu spectrul permanent al arestarii. De la Sercaia la Brasov, de acolo prin Predeal, refugiatii ajung la Ploiesti, apoi sunt gazduiti si ajutati de catre boholtenii stabiliti inainte de razboi. Preotul Ioan Conora, primeste de la Episcopia Bucurestiului parohia Cornuri, din judetul Prahova. Invatatorul Vasile Vãja alaturi de Moise Joanta, sunt ajutati de catre Nicolae Vãja(varul invatatorului) care era sef de gara la Galati(judetul Covurlui). El primeste un post de invatator in Tãrgul Beresti, cartierul Meria, langa gara, iar Moise Joanta este angajat om de serviciu, unde au functionat pana in octombrie 1918 .
In primavara anului 1917 preotul Ioan Conora si cantorul Vasile Pop primesc parohia Verseni-Mitesti, judetul Roman. In satul Ciuhureni era preot fostul protopop fagarasean Nicolau Aron, originar din Galatiul Fagarasului, tot refugiat. Am insistat asupra acestor intamplari, pentru a sublinia spiritul de intrajutorare, al fratiei, caracteristic romanilor ardeleni.
1dec1918_alba_iuliaIn noiembrie 1918, s-a declansat revolutia care a dus la prabusirea statului austro-ungar iar refugiatii boholteni s-au reintors acasa. Garzile Nationale si Comitetele Nationale romanesti nou create, au preluat conducerea localitatilor transilvane. La Boholt, Ioan Pantelimon a fost ales presedintele Garzii, iar plutonierul Gheorghe Suciu a devenit comandantul Garzii. Ei s-au insarcinat cu administrarea bunurilor si bunul mers al satului. La 1 decembrie 1918, delegatia Fagarasului la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia a purtat si ,,credentionalul” boholtenilor care a salutat Marele Act National savarsit atunci, act posibil si prin generoasa jertfa a locuitorilor satului.

Popovici Nicolae, Vãja Nicolae, Malene Vasile, Ciurchea Ioan, Regneala Ioan, Graura Andrei, Dragus Andrei, Vãja Gheorghe, Medrea Petru, Maican Teodor, Maican Ioan, Corila Ioan, Barbut Vasile si Pepelea Nicolae morti pe campurile de lupta din Austro-Ungaria in anii 1914-1917, luptand fortat pentru o cauza straina lor nu au apucat sa se bucure de realitatea Intregirii nationale.

Evenimentele de la Boholt pot fi multiplicate la nivelul tuturor satelor transilvanene. Corolarul acestora l-a reprezentat realizarea visului suprem al tuturor romanilor, Romania Mare.
Tuturor celor morti, raniti, disparuti sau mutilati in ambele razboaie mondiale, boholtenii le-au dedicate Ziua Eroilor, tinuta in ziua de Inaltarea Domnului (Ispas) in luna iunie.
Ceremonia – dupa relatarile invatatorului Aurel Dragus – se desfasoara astfel:
Participantii, batrani si tineri imbracati in frumoasele costume nationale specifice satului, asista la Te-Deumul sustinut de preot la cimitir la Mormantul Eroului Necunoscut, dupa care tot preotul sau invatatorul, evoca semnificatia momentului, enumera eroii din primul si al doilea razboi mondial. Elevii scolii, prezinta o scurta serbare cu caracter patriotic constand din cantece si poezii. Evenimentul se incheie cu depuneri de flori si coronite.

Prof. MIRCEA PRESCURE
C.N. ,,D-na Stanca” Fagaras

 

foto: adevarul.ro




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *