• O placă comemorativă dedicată Lenuței Faina, una dintre femeile implicate în rețelele de sprijin ale rezistenței anticomuniste din Țara Făgărașului, a fost dezvelită duminică, 4 octombrie, în satul Mărgineni.
• Placa a fost amplasată pe casa în care aceasta a locuit, pentru ca memoria sa să rămână legată de locul în care și-a trăit o parte importantă din viață.

Duminică, 4 octombrie, în satul Mărgineni, a avut loc un moment dedicat memoriei uneia dintre femeile care au avut legături cu rezistența anticomunistă din Țara Făgărașului. O placă comemorativă dedicată Lenuței Faina a fost dezvelită pe casa în care aceasta a locuit. Lenuța Faina, cunoscută sub numele conspirativ „Ana din Aluniș” și supranumită ulterior „Crăiasa Munților”, s-a născut la 12 mai 1927, în satul Mărgineni. Numele său este legat de rețelele locale de sprijin ale rezistenței anticomuniste din zona Făgărașului. Momentul dezvelirii plăcii a reprezentat un gest de recunoaștere și respect pentru curajul și demnitatea unei femei care a trecut prin anii represiunii comuniste și care a făcut parte dintr-o rețea clandestină de sprijin pentru cei care se opuneau regimului.

Rezistența anticomunistă din Țara Făgărașului

Instaurarea regimului comunist în România s-a produs treptat în anii de după cel de-Al Doilea Război Mondial, pe fondul creșterii influenței sovietice. Un moment decisiv a avut loc la 30 decembrie 1947, când Regele Mihai I a fost constrâns să abdice, iar România a devenit Republica Populară Română. În 1948, procesul de sovietizare s-a accelerat prin reorganizarea instituțiilor statului, naționalizare și transformarea aparatului de securitate într-un instrument central al represiunii politice. Opoziția față de noul regim a luat forme diferite, de la rezistență politică și opoziție țărănească până la organizații clandestine și grupuri armate de partizani. Rezistența armată s-a manifestat în mai multe regiuni muntoase ale României, între 1944 și 1962, iar Munții Făgărașului au reprezentat unul dintre centrele importante ale acesteia. Țara Făgărașului ocupă un loc important în istoria rezistenței anticomuniste prin existența mai multor grupări, prin rețelele locale de sprijin și prin amploarea operațiunilor desfășurate de autoritățile comuniste împotriva celor care li se opuneau. În Făgăraș și în localitățile din jur au existat încă din 1948 organizații clandestine formate inclusiv din elevi și tineri. Documentele publicate în Analele Sighet menționează organizația anticomunistă a elevilor de la Liceul „Radu Negru”, precum și arestarea mai multor membri ai acesteia. O parte dintre cei care au reușit să evite arestarea s-au alăturat ulterior grupurilor de rezistență din munți. Una dintre cele mai cunoscute formațiuni a fost grupul condus de Ion Gavrilă Ogoranu, constituit în 1948 și activ în Munții Făgărașului până la mijlocul anilor 1950. Ogoranu provenea din mediul studențesc și fusese implicat anterior în organizația de tineret a Mișcării Legionare, aspect care face parte din biografia sa politică și din contextul ideologic al unei părți a rezistenței.

Cercetările istorice arată însă că grupările de rezistență nu au fost omogene din punct de vedere politic. În rândurile acestora s-au aflat foști legionari, țărăniști, militari, studenți, țărani, intelectuali și persoane fără o afiliere politică clară. Grupul Gavrilă a reușit să reziste o perioadă îndelungată datorită mobilității, cunoașterii terenului și existenței unei rețele de sprijin formată din localnici. Partizanii aveau nevoie de hrană, haine, informații și adăpost, iar oamenii care le ofereau acest sprijin se expuneau, la rândul lor, represiunii autorităților. Un exemplu semnificativ a fost operațiunea din noiembrie 1953, când autoritățile au mobilizat șapte batalioane de Securitate și aproximativ 50 de câini de serviciu pentru urmărirea grupului Gavrilă. Asemenea efective au fost menținute în zonă, prin rotație, pentru perioade îndelungate. În cele din urmă, rețeaua de sprijin a grupului a fost destructurată treptat. Mai mulți membri au fost capturați, judecați și condamnați la moarte. Cinci dintre ei au fost executați la Jilava, la 20 noiembrie 1957, iar un alt membru a fost executat în 1958. Ion Gavrilă Ogoranu a reușit să rămână în libertate și să se ascundă timp de mai mulți ani.

Cine a fost Lenuța Faina

Povestea Lenuței Faina arată însă că rezistența anticomunistă nu s-a desfășurat numai în munți și nu a fost formată exclusiv din oameni care purtau arme. Femeile au avut un rol important în rețelele de sprijin. Ele au transmis informații, au transportat alimente, au oferit adăpost și au menținut legătura dintre partizani și comunitățile locale. Unele au fost arestate, anchetate și condamnate pentru sprijinul acordat celor urmăriți de Securitate. Lenuța Faina este unul dintre exemplele din zona Făgărașului. Potrivit mărturiilor publicate de Ion Gavrilă Ogoranu și Lucica Baki, aceasta s-a născut în 1927, la Mărgineni, și a avut legături cu rețelele de sprijin ale rezistenței din Țara Făgărașului. Pentru a evita identificarea, a folosit numele conspirativ „Ana din Aluniș”. Potrivit unei relatări publicate de Monitorul de Făgăraș, Lenuța Faina a fost urmărită de Securitate timp de aproximativ patru ani și a fost arestată în decembrie 1952. Viața ei ilustrează o dimensiune mai puțin cunoscută a rezistenței anticomuniste: rolul civililor care au asigurat supraviețuirea grupurilor de partizani. Sprijinul oferit acestora putea atrage anchete, arestări și condamnări. Pentru numeroși participanți la rezistență, credința creștină a reprezentat, de asemenea, o sursă de motivație și rezistență morală. Totuși, rezistența din Țara Făgărașului a avut un caracter divers, atât din punct de vedere social, cât și politic. Represiunea comunistă nu i-a vizat doar pe cei care se aflau efectiv în munți. Membrii familiilor, sătenii care îi ajutau și persoanele suspectate de colaborare cu partizanii au devenit, la rândul lor, ținte ale supravegherii, anchetelor și arestărilor.

O memorie legată de Mărgineni

Placa dezvelită duminică, pe casa din Mărgineni în care Lenuța Faina a locuit, leagă memoria acesteia de locul în care și-a trăit o parte importantă din viață. Povestea ei completează istoria rezistenței anticomuniste din Țara Făgărașului și arată că opoziția față de regim a însemnat nu doar confruntarea din munți, ci și o rețea de solidaritate formată din oameni care au oferit hrană, adăpost, informații și sprijin. Rezistența anticomunistă din Țara Făgărașului a făcut parte dintr-un fenomen mai larg, desfășurat în mai multe regiuni ale României între 1944 și 1962. Zona Făgărașului s-a remarcat prin longevitatea unor grupări, prin amploarea rețelelor locale de sprijin și prin intensitatea operațiunilor desfășurate de autorități.