Pentru că avem multe de spus!

.

some text

Ion Funariu – o jumătate de secol dedicată catedrei


Funariu - deschidere 2Despre prof. Ion Funariu nu ştiu cum să încep a scrie. Am atâtea de spus! Poate că sunt subiectivă pentru că, avându-l profesor de Limba română în liceu, îl cunosc şi îl plac mai mult decât pe alţi dascăli. Dar, dacă eu aş fi subiectivă, de ce îl plac şi alţii într-atât, încât să-i confere titlul de cetăţean de onoare al Făgăraşului? Căci despre asta e vorba: despre faptul că promoţia 1953 de la ,,Radu Negru” a avut iniţiativa de a-l propune pentru această distincţie, iar Consiliul Local Făgăraş a votat proiectul în data de 29 mai a.c. Iată că, de mai puţin de o lună, Făgăraşul mai are un cetăţean de onoare cu care se poate mândri.

 

Este omul care ne-a insuflat la atâtea mii de elevi dragostea pentru Eminescu, căci trebuie să vă spun că orele de limba română erau un spectacol. Profesorul a ridicat pedagogia la rang de artă şi ne recita ,,Luceafărul” lui Eminescu în cabinetul de limba română, pe întuneric, cu draperiile trase şi cu o lanternă pe post de luceafăr. Apoi, peste ani, l-am însoţit pe profesor la Vad să căutăm originile lui Eminescu. Nu mai era şcoală, era cercetare pe teren, iar eu eram jurnalist de ceva timp. Era iarnă şi noi eram în cimitirul satului, în zăpadă până la genunchi, încercând să descifăm ,,Iminovicii” de pe crucile vechi.

 

Părinţii plugari, el studentul lui George Călinescu

,,Istoria literaturii române” a lui Călinescu, de 1.000 de pagini, a fost şi cred că mai este pentru elevii de la filologie un fel de Biblie a literaturii române. G. Călinescu a fost unul dintre profesorii studentului Ion Funariu.

Ion Funariu s-a născut în 6 februarie 1934 la Copăcel, în familia unor plugari. A absolvit Liceul ,,Radu Negru”, iar apoi Facultatea de filologie de la Bucureşti, avându-i la catedră pe George Călinescu, Tudor Vianu, Alexandru Graur, Alexandru Rosetti, Jean Livescu sau Zoe Dumitrescu Buşulenga. S-a întors acolo unde s-a născut, la Copăcel, primii săi ani ca profesor fiind în satul natal. A devenit apoi directorul Şcolii generale din Copăcel, inspector la Secţia de Învăţământ şi Cultură a Raionului Făgăraş, preşedintele Comitetului de Cultură al mun. Făgăraş, preşedintele Cercului profesorilor de română din zona noastră, preşedintele Societăţii de Ştiinţe filologice din România – filiala Făgăraş, directorul Liceului ,,Radu Negru”. A condus liceul pe care l-a absolvit în perioada 1982-1990. A funcţionat în învâţământ vreme de 50 de ani şi şi-a lăsat amprenta, cu ştiinţă ori fără, peste 50 de generaţii de elevi.

 

Domnu’ Trandafir

Precum Nae Ionescu, profesorul Funariu ar fi rămas în amintirea fiecărei generaţii de absolvenţi şi dacă nu ar fi scris niciun rând. Avea o fire blândă ca Domnu’ Trandafir (dacă vi-l mai aduceţi aminte pe eroul lui Sadoveanu), avea un fel de a te face atent prin ceea ce spunea şi nu prin temere reverenţiară, avea darul de a se face ascultat pentru curiozitate literară şi nu neapărat pentru meseria de dascăl. Dar a scris totuşi. Şi a scris mult. A scris de poţi încropi o bibliotecă numai cu lucrările lui. Cu un dascăl precum Călinescu şi un student precum el, nici nu putea ieşi altceva! În colaborare cu alţi profesori din Braşov a scris: ,,Dicţionar de personaje literare”, ,,Dicţionar de proză românscă”, ,,Dicţionar de poezie românească”, ,,Dicţionar de critică liteară românească”, ,,Manual de limba română pentru clasa a XII-a”, ,,Literatura română pentru Bacalaureat” – 7 ediţii. Este şi un desăvârşit autor de monografii şi culegeri de folclor: ,,Românii de pe Valea Izinelor” (Viştea de Jos), ,,Românii de pe Valea Sebeşului” (Sebeş), ,,Neamurile satului Sebeş”, ,,Dicţionar de personalităţi din Ţara Făgăraşului” – 2 ediţii, ,,Nunta de la Copăcel”, ,,Colinzi din Ţara Făăgraşului”, ,,Junii lui Crăciun”, ,,Roata stelelor”. Cât despre mare sa dragoste, Eminescu, o regăsim în ,,Eminescu şi Ţara Făgăraşului”. Iar cu cele trei volume din ,,Terra Blachorum”, care adună 2.000 de pagini, i-a depăşit lui Călinescu celebra ,,Istorie a literaturii române”. ,,Terra Blachorum” este o monografie complexă a Ţării Făgăraşului pe care dascălul vrea să o ducă mai departe. ,,Vreau să scriu până la 7 volume, dacă nu apune soarele”, îmi spune zâmbind. În prezent lucrează la volumul nr. IV.

 

Există multă ,,chimie” în familie

Îl întreb pe prof. Funariu şi câte ceva despre familia sa. Se luminează la faţă şi la voce când vorbeşte de fetele sale. ,,Am trei fete. Mirela e medic primar la Braşov. Ileana e profesor de fizică-chimie la ,,Radu Negru”. Silvia e medic stomatolog la Braşov. De la ele am patru nepoţi şi toţi patru pare că se îndreaptă spre o carieră în medicină”, spune mândru profesorul. Dascălul este căsătorit cu Silvia Funariu, cea care a fost directorul grădiniţei nr. 7 din Făgăraş vreme de 25 de ani.

 

Funariu - deschidere 1Eminescu, din satul cu narcise

De numele profesorului Ion Funariu se leagă două descoperiri uluitoare pentru Ţara Făgăraşului. Le voi pomeni exact în ordinea în care le-a făcut. Prima este ,,furtul eminescian”, adică aducerea originilor lui Eminescu în Ardeal şi furtul lor parţial din Moldova. După ce a publicat cercetarea sa, conform căreia strămoşii lui Eminscu se trag din satul Vad, comuna Şercaia, profesorii universitari din Iaşiul Moldovei l-au implorat pe dascăl: ,,Nu ni-l luaţi pe Eminescu”, au spus ei. Ca să-şi dovedească spusele, profesorul a luat la rând toate registrele bisericii din Vad şi a bătut pe la porţile celor care mai sunt în viaţă şi poartă acest nume, atât de celebru. Se pare că în sec. al XVIII-lea în Vad trăiau 8 familii cu acest nume, iar în prezent mai sunt două. Iminovicii din Vad au emigrat din sat către Bucovina stabilindu-se la Călineştii Sucevei. ,,Această ipoteză mi-a venit pornind de la faptul că pe vremea când predam la liceul ,,Radu Negru” existau mai mulţi elevi numiţi ,,Iminovici” şi toţi erau din Vad. După anul 1700, pentru a nu se converti la religia greco-catolică, mai mulţi locuitori ai zonei au plecat spre alte regiuni din ţară. Aşa au plecat şi Imonovicii”, explică el.

 

Funariu - carteDecebal, mai ardelean decât îl lasă istoria să fie

A doua mare potrivire de origini cu zona noastră este mai nouă, dar cu la fel de mult răsunet. Regele dac, Decebal, nu a fost plasat niciunde ca origini, în decursul unei istorii de 2.000 de ani. Până acum. Profesorul a arătat că Decebal ar proveni din satul Scoreiu de astăzi, aşezare care pe vremuri făcea parte din Ţara Făgăraşului. În inedita sa cercetare autorul a plecat de la inscripţia de pe vasul ornamental ,,Decebalus per Scorilo”, ceea ce în traducere ar însemna ,,Decebal, fiul lui Scorilo”. Scorilo, tatăl lui Decebal, a fost şi el rege. Numele acesta s-a păstrat în zona noastră. Denumirea satului Scoreiu nu este o întâmplare. Mai mult decât numele localităţii, există şi antroponime, adică nume de familie care până astăzi amintesc de regele Scorilo, spune prof. Funariu: ,,Astfel în Scoreiu există numele de familie Scorei. În Cârţişoara există numele de familie Scorobeţ, care în mod evident derivă de la Scorilo. În ce priveşte satul Scorei, el este aşezat între doi munţi, pe malurile unui râu care se numeşte tot Scorei”. Pe vremuri Ţara Făgăraşului, cu a sa veche graniţă, le cuprindea pe toate acestea. Profesorul a explicat şi etimologia numelui Decebal, care se compune din două părţi: dece şi balus. Dece înseamnă conducător, Balus înseamnă lup. Prin urmare, Decebalus este conducătorul lupilor, adică a unui trib de daci războinici, ipoteză cu atât mai plauzibilă cu cât, în limbajul păstorilor din Ţara Făgăraşului, ,,bală” înseamnă lup.

 

Cetăţean de onoare al Hârseniului

Pentru tot ceea ce înseamnă ca om, dascăl şi cercetător, în anul 2011 şi comuna Hârseni i-a conferit titlul de cetăţean de onoare profesorului Funariu. Era un decembrie friguros, când vestea asta probabil i-a încălzit sufletul. ,,Am primit distincţia în a treia zi de Crăciun. Noi am fost doi fraţi. Fratele meu Virgil Funariu a fost medic veterinar şi a murit în 2009. A fost ctitorul a două dispensare veterinare – cel de la Hârseni şi cel de la Lisa. Am fost făcuţi amândoi cetăţeni de onoare atunci, el post-mortem”, mărturiseşte dascălul.

 

Untitled,,Nu regret nimic!”

Am o curiozitate: ce ar putea regreta că n-a făcut în viaţă un om ca Domnu’ Trandafir. Îl întreb şi, n-apuc bine să termin întrebarea, că îmi răspunde fără să stea pe gânduri: ,,Nu regret nimic! Am reuşit tot ce mi-am propus. Ţara Făgăraşului mi-a adus numai noroc mie şi neamului meu. Aici este Raiul. E exact cum zicea Creangă: ,,Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească…”. Pentru că a venit vorba de casa părintească, trebuie spus că anul acesta s-au împlinit 64 de ani de când am terminat liceul. Dintre toţi absolvenţii de atunci, am mai rămas vreo 9 care ne întâlnim. Ne-am văzut în faţa liceului joi, 8 iunie a.c. Tema orei de dirigenţie de anul acesta a fost chiar casa părintească”, mărturiseşte profesorul. Hotârât lucru că lui Ion Funariu i-a fost menit să ajungă la catedră. Nu numai că a petrecut în spatele ei o jumătate de secol, dar spiritul pedagogului se mai face simţit şi astăzi. Drept dovadă, ora de dirigenţie de la întâlnirea cu foştii colegi! Că îi era sortit să ajungă dascăl, o ştia deja de pe băncile şcolii: ,,Când am terminat eu liceul toţi vroiau să se facă ingineri. Eu am ştiut de atunci că vreau profesor. Nu am visat niciodată la altceva”. Ultima oară când eu l-am văzut pe Ion Funariu la catedră, făcând efectiv muncă didactică, a fost acum vreo 18 ani, când eram elevă în clasa a X-a la liceu. Apoi s-a pensionat. Deşi a trecut atâta timp, nu am uitat aproape nicio oră de Limba română, desfăşurată în cabinetul de la etajul al II-lea de la ,,Radu Negru”.

(CRISTINA CORNILĂ)

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.