Pe Brighitte Boghian o cunosc de mulţi ani şi încă mai descopăr la ea pasiuni care îmi stârnesc interesul de a scrie astfel de articole. Este administratorul Bisericii Evanghelice de la Cincu, ipostază în care am făcut cunoştinţă cu mult timp în urmă. Când nu conduce turişti prin întortocheatele file de istorie ale fortificaţiei din Cincu, se ocupă de alte lucruri minunate.

Brighitte păstrează o tradiţie săsească şi mare parte din timpul ei liber şi-l dedică acului şi aţei. Brodează manual perne decorative, care de cele mai ulte ori se transformă în cadouri pentru cei care-i calcă pragul casei.

Vechile cusături săseşti din Transilvania nu şi-au pierdut niciodată actualitatea în casa familiei Boghian din Cincu. Pe rând, fiecare generaţie din familia aceasta a avut măcar un reprezentant care să stăpânească respectiva artă.

,,Eu am învăţat de la mama mea, Marieta, croitoreasă de meserie, care la rându-i a învăţat de la mătuşa ei, dar şi de la şcoală. Mătuşa, săsoaică din Cincu, obişnuia să brodeze paramente pentru altar. Acesta sunt nişte pânze care se întind pe altar, în funcţie de sărbătoare şi de anotimp. De exemplu, de Paşti şi de Crăciun trebuie să fie albe, de Rusalii se pun paramente roşii, pe timp de post se scot cele mov, toată vara se pun cele verzi ca să simbolizeze prosperitatea şi natura şi tot astfel. Mama are 70 de ani şi încă mai brodează, mai ales iarna când se termină treburile gospodăriei şi îşi petrece mai mult timp în casă”, povesteşte Brighitte.

bluză brodată de Marieta Boghian şi purtată de Brighitte Boghian

La cei 33 de ani, Brighitte vine tare din urmă cu păstrarea obiceiului. Nu îi tebuie decât timp liber, un ac de lână, lână colorată, o anumită pânză şi multă inspiraţie.

,,Totul se brodează manual. Ca să fac o pernă decorativă, îmi trebuie între 2 şi 4 zile, dar în timpul acela nu mai pot face nimic altceva. Brodez cu un ac cu găuri largi şi cu lână din comerţ. Cu pânza este ceva mai greu, căci nu orice tip de pânză se pretează la asta. Pe vremuri, femeile săsoaice coseau pe pânză de sac. Am căutat prin sat şi pe la prieteni pânză de in şi am primit una de o sută de ani vechime. În alte dăţi un prieten din Germania ne-a trimis de acolo o pânză specială, de culoare gri, din bumbac şi in. Am brodat inclusiv pe feţele de masă vechi ale familiei, ţesute la război. Se găseşte greu un material pe care să lucrezi şi care să păstreze şi patina timpului”, explică Brighitte.

,,În familia noastră şi fratele meu, Uwe, se pricepe la broderie. El brodează cojoace tradiţionale. Pe vremuri, în armată, Uwe le broda soldaţilor frunza de stejar pe uniformă”, spune Brighitte.

Pernele cu motive florale săseşti ajung de cele mai multe ori cadouri la prieteni şi vizitatori. Interesul cel mai mare pentru ele îl au vechii locuitori ai Cincului plecaţi în Germania şi urmaşii lor. Le amintesc de bunici, de sat, de copilărie şi de obicieuri.

(Cristina Cornilă)

Marieta Boghian