În toamna aceasta m-am bucurat de o vacanţă memorabilă, o săptămână în croazieră pe nava Costa Smeralda, pe traseul: Civitavecchia – Savona – Marsilia – Barcelona – Palma de Mallorca – o zi pe mare – Messina – Civitavecchia.

Pentru că o croazieră este complexă, completă, inedită şi necesită o pregătire prealabilă faţă de alte vacanţe, m-am hotărât să vă povestesc despre ea, de la A la Z, ca să vă faceţi o idee despre ce vă aşteaptă, în cazul în care vă orientaţi spre o asemenea vacanţă.

pregătiţi de îmbarcare

Bine de ştiut. Informaţii generale

– La îmbarcare ni s-a făcut test Covid, indiferent dacă am avut vaccin sau nu. La jumătatea vacanţei ni s-a făcut din nou test. Am avut liniştea că stăm numai între oameni sănătoşi;

– Pe navă era o curăţenie aproape exagerată: în fiecare seară se spălau toate punţile, de foarte multe ori pe zi erau dezinfectate butoanele de la lift, balustradele. Pereţii din sticlă ai navei străluceau. Zilnic, prosoapele din baie ne erau schimbate. La intrarea în restaurante existau nişte dispozitive inteligente de spălat pe mâini. Pe toată nava existau aparate la care îţi puteai lua temperatura la orice oră din zi. La intrarea şi ieşirea din toaletele publice existau senzori de deschidere/închidere a uşii, ca pasagerii să nu atingă cu mâna niciun buton;

– Pe navă nu poţi folosi bani. Toate plăţile se fac de pe cardul camerei (acelaşi care are şi rol de cheie). Acest card este alimentat la un aparat care seamănă cu bancomatul. Nu se poate plăti nimic cu bani cash;

– Micul dejun şi prânzul puteau fi luate la oricare dintre multele restaurante de pe vapor, în schimb pentru cină aveai alocate un restaurant şi o masa anume. La acea masă nu mai stătea nimeni în afară de tine pe toată durata croazierei;

– La îmbarcare, bagajele erau predate în terminal. Acestea erau aduse în faţa cabinei la scurt timp după ce ajungeai pe navă. La debarcare, cu o noaptea înainte, trebuia să scoţi bagajele pe hol, pe care lipeai în prealabil nişte etichete primite de la companie. Ele erau coborâte la terminal şi le primeai după debarcare. Nimeni nu cară bagaje pe navă;

– În fiecare seară afli ce se întâmplă a doua zi. Programul activităţilor din ziua următoare (orarul restaurantelor, spectacolele de pe navă, excursiile pe uscat) era pus de cu seară în uşa fiecărei cabine;

– În fiecare port în care se ajunge există mai multe tipuri de excursii: unele la anumite obiective, unele mai lungi, altele mai scurte, unele cu gustări incluse etc. Fiecare din acest tip de excursie poate fi luată în limba pe care o înţelegi. Erau ghizi pentru limbile engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană. La ieşirea de pe navă primeşti un autocolant cu autobuzul cu care pleci în excursie. Cauţi în parcare acel autobuz. Aşa vei fi sigur că nu te nimereşti în altă excursie faţă de cea cumpărată şi nici că vei avea un ghid în altă limbă decât cea pe care ai dorit-o;

– Din Palma de Mallorca, noi am cumpărat bere locală. Nu am avut voie să urcăm cu ea pe navă, însă ne-a fost reţinută doar pentru scurt timp. În seara de dinaintea plecării, ne-a fost adusă în cabină;

– O persoană din grupul nostru şi-a uitat telefonul pe un scaun de la unul din barurile de pe vas. Urma să coborâm în excursie. Înainte să ieşim din navă, an angajat al companiei mergea printre noi cu telefonul în mână, căutându-i proprietarul. Un gest corect şi frumos;

– Am mers la un punct de informare să ne interesăm cum este cu internetul pe vapor şi ce pachet de internet ar trebui să cumpărăm. Angajatul de acolo din nou a dat dovadă de corectitudine. Ne-a îndemnat să ne folosim roamingul personal, pentru că este mai ieftin, şi să nu cumpărăm internet, dacă nu ne trebuie musai viteză mare sau nu trebuie să-l folosim şi noaptea după plecarea din porturi. O persoană din grup avea laptopul pentru a lucra ceva pentru job şi s-a descurcat doar cu roamingul. Atenţie, însă, la plecarea vasului din porturi, roamingul trebuie închis pentru că va consuma mult;

– Vacanţa de care vă povestesc a durat între 1 şi 8 octombrie. Deşi în România era frig, pe vapor au fost condiţii de vară. Pasagerii au stat în costume de baie la piscine sau în tricou şi pantaloni scurţi;

– Magazinele de pa vas nu funcţioneză când acesta este ancorat în porturi. Pentru că sunt de tip duty-free, comerţul se poate face numai în afara apelor maritime ale fiecărei ţări în parte. Ele se deschideau la 15 minute după ce nava pleca din port;

– Pe nava aceasta aveam 4 mese pe zi, în loc de 3. Între orele 16.00 şi 17.00 mai exista o gustare, care conţinea de regulă prăjituri, pizza, sandwich-uri, cafea, ceai etc.;

– Mesele erau extrem de bogate, nu lipseau fructele de mare din belşug (homari, calamari, creveţi, caracatiţă, crabi, scoici), foarte mult peşte, vită, miel, legume preparate în fel şi chip, supe-creme, paste, absolut toate fructele, prăjituri de multe feluri. Se ţinea cont şi de mâncarea specifică fiecărei ţări. De exemeplu, în ziua în care am ancorat în Barcelona, s-a servit paella;

– Toaletele de pe vapor, după cum ne indica abţibildul lipit pe ele, erau similare ca tehnologie cu cele de pe navele spaţiale;

– Nu ne-am cumpărat biletele printr-o agenţie de turism, pentru că erau cu mult mai scumpe, ci printr-un club de vacanţe. Ca să vă faceţi o idee, vă spun că pentru noi, adică pentru două persoane în cabină, preţul a fost de 1.241 de dolari. Am întâlnit o familie de români pe vas care, prin agenţie, au plătit câte 1.300 de euro/persoană. Observaţi atât diferenţa între dolari şi euro, cât şi preţul efectiv! De persoană, noi am plătit undeva în jurul sumei de 500 de euro.

spatele navei

Îmbarcarea

Biletele de croazieră au fost rezervate prin intermediului clubului de vacanţe în care activez, adică de pe site-ul acestui club. Rezervarea am făcut-o cu 4 luni înaintea plecării. Croazierele cu o lungime de minim 7 zile se rezervă cu 90 de zile înainte, iar cele de la 5 zile în jos se rezervă cu 60 de zile înaintea plecării.

Cu 72 de ore înainte de îmbarcare am făcut, la fel ca la zboruri, un check-in, de data aceasta direct pe platforma companiei de croaziere, în cazul meu Costa Cruises.

Îmbarcarea fiind din Civitavecchia, aproape de Roma, am cumpărat bilete de avion Bucureşti – Roma. Luate din timp, sunt rezonabile la preţ. Pentru cei care au un zbor matinal, recomand îmbarcarea pe vas în acceaşi zi. Noi, fiind un grup de 11 persoane, am preferat să ne luăm o noapte de cazare în Civitavecchia. Contra-cost, de la aeroport la Civitavecchia ne-a asigurat transportul hotelul unde ne-am cazat. Am stabilit acest detaliu pe Booking, împreună cu hotelul, când am făcut rezervarea. Costul de la aeroport la hotel a fost de 30 euro/persoană. Hotelul a avut nevoie de două microbuze pentru a transporta tot grupul simultan.

În ziua respectivă am vizitat Civitavecchia şi am negociat cu hotel transportul pentru a doua zi dimineaţă la terminalul de îmbarcare pe navă. Din fericire, cei de la hotel s-au lăsat înduplecaţi să ne ducă gratis.

În dimineaţa îmbarcării, am făcut procedurile specifice accesului pe navă. Habar nu aveam cum se procedează în astfel de cazuri. Pentru început ni s-a făcut un test Covid, din nas şi din salivă. Până am primit rezultatul, adică vreo două ore pentru tot grupul, am fost invitaţi la un prânz frugal, adică primit la pachet şi alcătuit din sandwich, apă, suc, dulciuri, cafea.

Rezultatele au fost negative pentru toată lumea, aşa că am procedat la predarea bagajelor etichetate (ca cele de cală pentru avion), am trecut printr-un control de securitate cu scanare corporală şi apoi am fost fotografiaţi. În sistemul întregii nave, în dreptul numelui nostru figura şi poza de recunoaştere. Când luam masa, când coboram şi urcam înapoi pe navă, eram recunoscuţi după poză.

Cabina de pe navă

Am ajuns fiecare în cabina lui. A noastră, la puntea 16, puntea cea mai frumoasă a navei, unde, pe lângă cabine, aveam restaurant, piscină etc. Există şi punţi pe care sunt exclusiv cabine, nu şi alte zone de luat masa, de agrement etc.

Nava aceasta avea două rânduri de punţi sub apă, respectiv punţile 1 şi 2. Îmbarcarea s-a făcut direct de la punctea 3. Pe punţile situate sub nivelul apei se aflau cabinele personalului.

În cabină ne aşteptau două carduri cu numele noastre înscrise pe ele. Acestea au rol de cheie, de întrerupător şi de card bancar. Nu pleci nicăieri fără card asupra ta. Oriunde intri, îţi este scanat cardul. Orice consumi extra, îţi este scanat cardul. Acest card putea fi alimentat ca un card obişnuit de bancă, de la nişte aparate similare cu bancomatele, aflate pe navă.

În cabină exista un televizor care, pe lângă programele de filme, muzică şi ştiri (apropo, se prindea TVR internaţional), avea un canal cu informaţii utile pentru pasageri: unde ne aflăm pe hartă, unde coborâm mâine, cum este vremea în locul în care ajungem mâine, ce excursii pot fi cumpărate de pe navă şi aşa mai departe, programul restaurantelor. Camerele web montate pe vas transmiteau pe canalul respectiv imagini cu nava, fie ancorată în rada portului, fie pe mare.

Am avut în cabină cel mai confortabil pat în care am dormit vreodată, mai bun decât cel de acasă. Baia era mică, dar frumoasă, şi dotată cu absolut orice îţi trece prin cap. Dulapurile pentru haine erau încastrate în pereţi şi conţineau o cutie de valori, veste de salvare şi prosoape pentru piscină. În ziua în care îmbarci eşti invitat să participi la un scurt curs (ei îl numesc drill – procedură) în care afli ce trebuie să faci tu în caz de urgenţă şi cum trebuie să acţioneze membrii echipajului. La curs te duci cu vesta de salvare din dotare, pentru că tot acolo afli şi cum se foloseşte. Dacă ai ratat cursul, ai posibilitatea să te auto-instruieşti vizionându-l pe televizorul din cameră, pe canalul dedicat navei.

Savona văzută de pe vas

Excursiile pe uscat

În decursul croazierei, am avut două zile de stat pe vas: una din oficiu – pentru că aşa prevedea traseul, alta la dorinţa noastră – pentru că nu am vrut să coborâm în Savona.

Am coborât în schimb în Marsilia (Franţa), în Barcelona (Spania), Palma de Mallorca (Spania) şi Messina (Italia). Toate aceste excursii au fost cumpărate de pe navă, pentru că eram în mijlocul pandemiei de Covid şi compania de croaziere nu ne-a permis să coborâm la liber. Excursiile au costat, în funcţie de lungimea pentru care am optat la fiecare, între 24 de euro (cea din Palma de Mallorca) şi 59 de euro (cea din Barcelona). Acest preţ este de persoană.

Am avut posibilitatea să ne alegem ca ghid un vorbitor de limba engleză sau spaniolă, franceză, germană, italiană. Noi am optat pentru prima variantă, dar, dacă vreodată nu mai găsiţi în limba dorită (pentru că s-au epuizat înainte să le cumpăraţi), cumpăraţi în orice limbă. Apropo, ar fi bine să cumpăraţi excursiile chiar în ziua în care v-aţi urcat pe navă, ca să fiţi siguri că nu se epuizează. Sistemul de cumpărare diferă de la un vas la altul. Pe unele vase sunt birouri, unde poţi vorbi cu angajaţii, pe vasul nostru erau nişte dispozitive asemănătoare cu calculatoarele de pe care ne cumpăram singuri.

Excursiile, în funcţie de limba în care se ţineau, puteau fi la orice oră. Noi le-am avut aproape pe toate începând cu orele 08.00 – 09.00 dimineaţa, adică după micul dejun.

În fiecare seară primeam în cabină programul excursiilor pentru a doua zi, personalizat, în sensul că ştiam în avans ora coborârii strict pentru excursia noastră, puntea de la care urma să părăsim nava şi toate restaurantele care se deschideau mai repede, ca să luăm micul dejun înainte de plecare.

Marsilia

Marsilia, al doilea oraș ca mărime al Franței, m-a surprins plăcut. Este plină de culoare, pe străduțele-i înguste găsești picturi pe fațadele caselor sau cărți scoase la vânzare de proprietarii care le-au citit, găsești turiști curioși proaspăt debarcați de pe navele de croazieră care pozează toate detaliile.

În centrul orașului ne-am oprit pentru un moment în piața de pește ca să vedem ce au adus pescarii la mal.

Marsilia este orașul care a dat țării imnul national – Marseieza, este orașul-poartă al Franței, cu deschidere către toată Europa și către Asia.

De la nava de croazieră am fost preluați de un autobuz și duși către inima orașului. Am avut surpriza să constatăm că șoferul autobuzului era român, iar cu noi în autobuz se mai aflau și alți români, pasageri pe nava de croazieră, cu care nu ne întâlnisem până atunci pe vapor.

Francezii își scot la ușă cărțile care nu le mai încap în case. Ele sunt de vânzare, la prețuri modice, pe străzi. Fiecare lasă până la urmă cât vrea, pentru că proprietarii nu stau lângă ele să le păzească.

Străduțele Marsiliei, din ceea ce am considerat a fi centrul vechi al orașului, seamănă ușor cu Lipscaniul Bucureștiului, cu două diferențe: 1. nu am auzit pe nicăieri muzică, nici măcar în surdină; 2. străzile francezilor sunt deosebit de colorate. Îți iau ochii foc de la atâta culoare. Pereții clădirilor sunt pictați în cele mai neașteptate moduri. După un colț te pândește o caracatiță, pe strada următoare te așteaptă fluturi și albine etc.

străduţe pictate în Marsilia

Barcelona

Când nava a ancorat în portul Barcelonei, țopăiam de nerăbdare. Am luat micul dejun mai devreme, biletul pentru excursia organizată era cumpărat din ziua îmbarcării (optasem pentru tur în limba engleză), așa că am plecat direct de la masă spre puntea 3, de pe care coboram din navă, ca Iona din burta balenei.

Un autocar ne-a dus din port până în apropiere de Sagrada Familia. Portul comercial al Barcelonei este unul foarte mare, a durat ceva până ne-a scos autocarul din el. Să nu-l confundaţi cu portul turistic. Navele de croazieră stăteau ca sardinele în rada portului, semn că multe companii includ orașul în traseele lor.

Ghida noastră ne-a livrat pe drum tot felul de informații:

– orașul are metrou din 1924 (nici bunicii mei nu erau născuți atunci)

– sunt niște felinare imense în Barcelona pe străzile principale care datează din 1906 și arată de parcă-s montate ieri

– Barcelona este orașul european cu cei mai mulți copaci (în special platani)

Pentru că ploua în Barcelona, ghida a schimbat puțin planul și a înlocuit unele obiective de vizitat pe jos cu o plimbare generoasă cu autocarul prin tot orașul. Nu înainte de a ne duce pe un deal din apropiere, care oferea o priveliște grozavă asupra metropolei. Uite așa, am umblat kilometri întregi prin Barcelona, pe toate străzile pe care încăpea autocarul. Am văzut clădirile simbol ale orașului și toate obiectivele turistice, vechi și contemporane deopotrivă.

Încântată și curioasă de acest oraș, am abandonat cu totul gândul de a-mi cumpăra un suvenir, pe principiul că tot timpul trebuie gestionat în mod util, adică mai bine văd și fotografiez ceva decât să stau într-un magazin cu căni, magneți și brelocuri. Nu m-am întors pe navă din Barcelona decât cu o biată umbrelă roșie, cumpărată în grabă cu 5 euro, de la un vânzător ambulant.

Barcelona

Catedrala Sagrada Familia

Dintre catedralele impresionante ale Europei, sărisem cumva Sagrada Familia din Barcelona. Am văzut Note Dame din Paris (pe vremea când nu era nimicită de incendiu), am văzut Westminster Abbey din Londra (chiar când s-a căsătorit acolo Prințul William), am văzut Catedrala Sfântul Ștefan din Viena etc., dar, din păcate, nu am bifat și opera lui Gaudi din Spania, aşa că am ales această rută de croazieră şi pentru acest motiv.

Proiectul original al acestei catedrale a fost făcut de arhitectul Antonio Gaudi. Acesta a lucrat la el peste 40 de ani, ultimii săi 15 ani din viață fiind dedicați în exclusivitate acestuia. Estimările inițiale, bazate pe tehnicile de construcție de la începutul secolului 20, preconizau un termen de câteva sute de ani pentru terminarea construcției.

Gaudi ştia că va fi terminată peste generaţii. El lucra încet şi cu răbdare şi avea o vorbă: ,,clientul meu nu se grăbeşte!”

Catedrala Sagrada Familia va avea 18 turnuri, în ordinea înălțimii reprezentând pe cei 12 apostoli, cei 4 evangheliști, Sfânta Fecioară și, cel mai înalt turn, pe Iisus Hristos.

Biserica are 3 fațade: a Nașterii (spre est), a Gloriei (spre sud) și a Patimilor (spre vest).
Ea a fost construită exclusiv din donaţii, de aceea lucrarea s-a întins atât de mult în timp.

Catedrala Sagrada Familia a obţinut autorizaţie de construcţie abia în 2019, deşi se lucrează la ea de 137 de ani. Teoretic, aici a funcţionat un şantier ilegal. Permisul de construcţie este valabil până în 2026. Se spune că Gaudi ar fi depus în 1885 o cerere pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie la Primăria din Sant Marti, sat devenit de atunci un cartier al oraşului Barcelona, dar nu a primit niciodată răspuns. În 2026, când se va închide şantierul, se va împlini un secol de la moartea lui Gaudi.

Gaudi a murit la vârsta de 74 de ani în 1926 în urma unui accident – a fost lovit de un tramvai. Îmbrăcat în haine sărace și fără documente, Gaudi nu a fost recunoscut. A fost luat drept un cerșetor și nu i s-au acordat îngrijiri medicale imediate. A murit la trei zile după accident și a fost înmormântat în cripta basilicii sale (la subsol).

Când va fi gata, va fi cea mai înaltă clădire din Barcelona – 172 de metri. În interior este prevăzută cu lifturi.

Sagrada Familia

Palma de Mallorca

Cea mai frumoasă surpriză a croazierei a fost această insulă. Dacă vă spun că este extraordinară, tot nu e suficient. Am bifat-o în ziua a 5-a a croazierei. La începutul zilei am văzut Castelul Bellver, iar apoi am ajuns la Catedrala La Seu. Amplasată lângă mare, este înconjurată de grădini cu plante exotice și este vecină cu palatul familiei regale spaniole. Trăsuri dichisite si cai de rasă se află mereu prin apropiere, pregătite să ducă turiștii pe străduțele înguste ale orașului, pavate cu piatră cubică.

Palma are pe alocuri un aer de oraș autentic de epocă, dar să știți că, la polul opus și mai departe de centru, abundă în plaje și palmieri. Palma este despre istorie și plajă în același timp și este musai de trecut pe lista cu vacanțe.

Despre insula Mallorca, vă spun că se poate ajunge aici pe 3 căi: două pe apă, pe unde vin vasele de croazieră, și una aeriană, pe aeroportul din Mallorca.

Insula a fost colonizată pentru prima oară de fenicieni. Apoi au venit romanii, apoi arabii, iar, de la arabi, este anexată Spaniei, după o victorie a Regelui James Cuceritorul (Jaime I de Aragon).

Pe toată insula sunt vreo 260 de plaje.

Palma de Mallorca este cel mai mare oraș al insulei, are 400 de mii de locuitori și aici trăiesc cam jumătate din toți oamenii de pe insulă. Orașul a explodat turistic începând cu anii ’50.

Aici are o casă de vacanță și familia regală spaniolă, Palatul Almudaina(cuvânt cu rezonanță arabă), palat situat lângă Catedrală gotică. În fiecare vară, când vine aici familia regală, se organizează recepții și ceremonii oficială. O parte din palat este muzeu și se poate vizita.

Cu mașina, străbați insula de la un capăt la altul în 2 ore.

Catedrala din Mallorca – La Seu

Este o construcție în stil gotic, ridicată pe locul unei moschei, veche de 800 de ani, renumită pentru că are una dintre cele mai mari ferestre din lume, cunoscută sub numele de ,,ochiul gotic”.La restaurarea ei a contribuit însuși Gaudi.

Este numită Catedrala Luminii, deoarece contine 61 de vitralii care ajută ca lumina soarelui sa pătrundă într-un mod magic în interiorul catedralei.

Are 121 de metri lungime. Turnul central adăpostește 9 clopote, dintre care cel mai mare are un diamtreu de 2 metri și o greutate de 5.700 de kilograme.

De pe platoul Catedralei, vezi Marea Mediterană.

Catedrala a fost construită pe locul unei foste moschei, la ordinul regelui James Cuceritorul. Acesta a început un război împtriva arabilor pentru a anexa această insulă Spaniei. În timpul războiului a trăit momente de groază, fiind prins împreună cu echipajul său de o furtună pe mare. Au fost salvați ca prin minune și a promis că va construi o biserică, pentru că a scăpat cu viață.

Catedrala La Seu

Messina

Ultima oprire din croazieră a fost Messina. Ca să ajungem la ea, am trecut prin Strâmtoarea Messina, cea care desparte Sicilia de Calabria (vârful cizmei italiene). Dacă aţi vedea strâmtoarea de sus, aţi vedea cum se întâlnesc două mări: Ionică şi Tireniană. Există diferenţă  de nivel de 1 metru între cele două mări, aşa că veţi simţi curenţii care se formează în strâmtoare.

În oraşul Messina, am primit cannoli gratis (celebrul desert sicilian), din partea companiei de croaziere, iar apoi am pornit să vizităm Catedrala şi Domul din piaţa centrală.

Catedrala este diferită faţă de ceea ce mai văzusem, graţie tavanului său inedit, pictat cu multă măiestrie. Catedrala, ridicată iniţial pe la 1100, a fost aproape reconstruită în întregime de două ori: o dată în anii 1919 – 1920, după un cutermur devastator care a făcut peste 70.000 de morţi în Messina prin anul 1908; a doua oară în 1943, după un incendiu.

Domul de lângă Catedrală este un turn cu ceas, prevăzut cu un clopot de 60 de metri. Ceasul respectiv este cel mai mare dintre toate ceasurile astronomice, fiind construit de o firmă din Strasbourg acum circa 90 de ani. În fiecare zi, acest ceas oferă un spectacol la ora 12.00, când cifrele încep mutarea și afișarea scenelor din istoria Messinei.

În Messina, portul navelor de croazieră este extrem de aproape de oraş. De la navă se merge pe jos până în centrul oraşului. Nava noastră părea un uriaş aşteptând în port.

Messina văzută de pe vas

Mâncarea de pe vas

Vă mărturisesc că atâția homari, creveți și tot felul de fructe de mare în general nu am mai mâncat niciodată.

Erau zeci sau poate chiar sute de feluri de mâncare la masa de prânz. Era, de altfel, şi cea mai bogată masă a zilei. Pe de altă parte, cea mai stilată era cina.

Pe vas existau fructe de mare la discreție, paste de tot felul, supe creme și ciorbe, legume la grătar, miel, viţel, porc, salate calde și reci, multe feluri de pâine, prăjituri, toate fructele posibile etc.

Micul dejun și prânzul puteau fi luate în oricare dintre restaurantele navei, în regim de bufet suedez, iar pentru cină ni s-a alocat un restaurant anume. În acest restaurant stăteam de fiecare dată la aceeași masă, iar servirea o făcea ospătarul, după ce noi ne alegeam ce dorim. Aveam de ales mâncăruri din trei tipuri: starter, fel principal și desert.

După amiaza, înainte de cină, mai aveam inclusă și o gustare, dar de cele mai multe ori nu mai eram în stare să mai mâncăm. Aici se serveau mini-pizza, sandwichuri, tarte, prăjituri.

Am observat că felurile de mâncare care se găteau zilnic ţineau oarecum şi de ţările în care ajungeam. De pildă, în ziua în care vasul a ancorat în portul Barcelonei, am avut surpriza ca la prânz să găsim un fel de mâncare specific Spaniei: paella cu fructe de mare.

Să nu vă imaginați că găseați cartofi prăjiți pe navă. Poate doar întâmplător. Toate felurile de mâncare erau rafinate. Dacă le-ar fi servit un hotel de pe uscat, ar fi fost cu siguranță de 5 stele.

În fiecare zi toate meniurile se schimbau.

Tone de mâncare se consumă într-o săptămână pe Costa Smeralda. Mâncarea neconsumată este dată asociațiilor caritabile.

Cum arăta nava şi ce am făcut pe ea

Nava cu care am fost în croazieră, Costa Smeralda, are 2.612 cabine. În funcţie de câte persoane sunt într-o cabină (pot fi 4 de exemplu), încap până 6.500 de pasageri, la care se mai adaugă încă 1.600 de membri ai echipajului.

Nava are 19 punţi, este lungă de 337 de metri (adică peste 3 terenuri de fotbal puse unul în prelungirea celuilalt), construcţia ei a costat aproape 1 miliard de dolari.

Are 4 piscine (dintre care una acoperită), peste 10 baruri şi peste 10 locuri de luat masa (de tip restaurant universal, bufet, street food, restaurant specializat pe anumite preparate). Nu am reuşit să număr nici barurile, nici restaurantele, nici lifturile. Erau foarte multe.

Are teatru, ring de dans, spa, cinema în aer liber, sală de sport, cabinet pentru diverse tratamente, cabinet medical, parc acvatic, casino, club pentru copii, un amfiteatru pentru spectacole, magazine, un muzeu.

Pe una dintre punţi anumite porţiuni sunt construite din sticlă, pentru ca turiştii să simtă că merg prin aer şi să vadă sub picioarele lor.

Toată apa care se foloseşte zilnic pe navă provine din mare, fiind filtrată şi desalinizată înainte de utilizare.

Combustibilul cu care merge este gazul natural lichefiat, un combustibil cu impact redus asupra mediului.

Este o navă nouă, lansată la apă în 2019, fiind nava amiral a companiei Costa Cruises, care navighează sub steagul Italiei. Este a 5-a cea mai mare navă din lume. Deocamdată. Am observat că cei de la Costa şi de la MSC scot nave noi pe bandă rulantă. În scurt timp, o alta îi va lua locul.

Nava este foarte mare şi ai ce face pe ea o săptămână întreagă. Noi, de exemplu, am mers la piscină, am văzut spectacole, acrobaţii, concerte, am admirat de la punţile superioare apusurile şi răsăriturile, am colindat toată nava şi tot nu cred că am descoperit-o în întregime.

Am descoperit un vapor pe care încape un oraş întreg la propriu, cu atâtea restaurante, baruri şi atracţii, încât v-am spus că nu le-am putut număra.

Pe Costa Smeralda există pe trei nivele un loc de spectacole numit Colosseum, care este practic inima navei. Este o zonă situată în mijlocul navei, dispusă pe etaje, exact ca în Colosseumul Romei antice, unde se ţin cele mai bune spectacole. Pe ecranele luminoase de pe pereţi şi de pe cupolă rulează imagini viu colorate. Nu este singurul loc de pe vapor unde veţi avea parte de show-uri. Mai există o sală numită Sanremo, unde de regulă au loc spectacole de dans, mai există discotecă cu DJ, mai există o scenă la barul principal la navei etc.

Colosseum

Colosseum

piscina acoperită