Manastirea ,,Constantin Brancoveanu” – Sâmbăta de Sus
Adormirea Maicii Domnului este una dintre cele mai importante sărbători pentru Ţara Făgăraşului. În această zi cea mai mare mănăstire din zona noastră, Mănăstirea Brâncoveaunu – Sâmbăta de Sus, îşi sărbătoreşte hramul, la care participă pelerini din toată ţara.
Mii de credincioşi sunt aşteptaţi şi anul acesta pentru a se ruga împreună Maicii Domnului.
Făgărăşenii au o evlavie deosebită pentru Maica Domnului, iar acest lucru se vede şi în numărul mare de lăcaşuri de cult închinate Născătoarei de Dumnezeu.
Bisericile din: Făgăraş (cimitir), Beclean, Drăguş, Lisa, Ludişor, Ohaba, Sâmbăta de Jos, Sâmbăta de Sus Răsăriteană, Săsciori, Şoarş, Şona, Toderiţa, Toarcla, Veneţia de Jos şi Voievodenii Mari au toate hramul „Adormirea Maicii Domnului“. Mănăstirea Făget de la Boholţ are hramul „Naşterea Maicii Domnului“ (8 septembrie), mănăstirea de la Dejani şi biserica parohiei Recea – „Acoperământul Maicii Domnului“ (1 octombrie), iar bisericile din Vad din Iaşi – „Intrarea în biserică a Maicii Domnului“ (21 noiembrie).
În special la mănăstiri, dar şi la unele biserici de parohie, în seara de dinaintea sărbătorii are loc o slujbă deosebită: Prohodul Maicii Domnului. În mijlocul bisericii este aşezat epitaful reprezentând Adormirea Maicii Domnului, care este împodobit cu flori, asemenea unui mormânt. Prohodul Maicii Domnului este practic o cântare mai lungă, formată din versuri cântate după aceeaşi melodie ca Prohodul Mântuitorului din Vinerea Mare.
Onomastici şi tradiţii
Deşi în zona noastră Adormirea Maicii Domnului este considerată şi o zi onomastică pentru persoanele care poartă numele Maria sau derivate ale acestuia, în alte zone ale ţării Sfântă Măria Mare este considerată o zi închinată Maicii Domnului şi celor adormiţi, pentru care se fac pomeniri. Persoanele care poartă numele Maicii Domnului se sărbătoresc abia de Sfânta Mărie Mică, adică Naşterea Maicii Domnului, prăznuită la 8 septembrie, considerată o zi mai potrivită pentru onomastică.
În tradiţia populară, sărbătoarea de la 15 august este considerată sfârşitul verii, „hotarul” care desparte lunile călduroase de cele friguroase, iar perioada dintre cele două Sântămării este considerat optim pentru semănăturile de toamnă.
