Trei obieciuri ale vechiului sat românesc au fost aduse în atenția publicului odată cu vernisajul de ieri al expoziției ,,Vatra satului – Renașterea”, din Turnul Thomory al Cetății Făgăraș: țesutul pânzei la război, cusutul cămășilor tradiționale și șezătoarea.

Un atelier de țesut din București, pe lângă care funcționează o șezătoare de cusut, a expus în orașul nostru peste 30 de piese, una mai frumoasă ca alta, realizate în prezent, dar respectând tehnicile și materialele vremii.

Cămășile reflectă zonele etnografice ale țării și au fost cusute de femeile și bărbații din șezătoare pe pânza țesută în atelierul de la București. Colecția de cămăși va rămâne expusă în Cetate până la finalul lunii septembrie.

,,Eu sunt coordonatorul șezătorii ,,Vatra Satului” din București, șezătoare la care ne întâlnim în fiecare sâmbătă. Sunt femei de toate profesiile, de toate vârstele, există chiar și bărbați în șezătoare. Cămășile expuse în cadrul acestei expoziții sunt cusute de membrii șezătorii, pe pânza țesută de noi în atelier, la cele 4 războaie pe care le avem. Ne-am dori ca, după Făgăraș, să reușim să expunem această colecție și în altă parte din țară. Colecția are cămăși și pânze care se poartă în mai multe zone din România. De exemplu, în război am pus un ștergar de Drăguș pe care l-am țesut în ultima săptămână, înainte de a veni aici (n.r. în mijlocul expoziției există un război de țesut). Avem un ciupag de Lăpuș, avem cămăși lungi țesute de mine, una fiind îmbogățită de Raluca Jurcovan cu mărgele, iar cealaltă de fiica mea cu paiete și mărgele etc.”, explică Mariana Neacșu, cea care a înființat șezătoarea de la București.

În atelierul de la București al Marianei și al lui Gheorghiță Neacșu se țes mai multe tipuri de pânză, specifice mai multor zone din țară. Acest atelier a apărut din dorința comunității de a reîncepe să creeze cămăși tradiționale, respectând canoanele și simbolistica generațiilor anterioare.

Mariana mărturisește că familia ei, fiind dintr-un sat situat la 30 km de București, a pierdut de mult timp, odată cu întreaga comunitate, această tradiție. Își amintește că oamenii mai țeseau când era ea copil, dar nu pânză de casă, ci mai degrabă macate și preșuri. Ea nu a preluat tradiția țesutului, ci a învățat-o de la zero, din necesitate, acum 8 ani de zile, când exista o nevoie mare de pânză de casă pe piață. ,,Putem spune că suntem autodidacți. Chiar dacă astăzi ar mai fi trăit mama ea, ea nu ar fi știut să urzească și să ne arate asta și nouă. În satul nostru, Ogrezeni, ca în fiecare sat, era o singură familie care urzea și acest secret nu se dădea mai departe. Noi am luat-o de la capăt în București și am învățat prin metode proprii să întindem războaiele și să facem pânzele”, spune Mariana.

Printre expozanți se numără și artista Raluca Jurcovan, pe care făgărășenii au mai întâlnit-o la Făgăraș, în calitate de regizor și de pictor iconar. Bunicul său pe latura paternă a fost din Drăguș, așa că Raluca este familiarizată cu zona noastră și cu obiceiurile ei. De data aceasta o regăsim pe Raluca și în calitate de cusătoare de cămăși femeiești și bărbătești.

,,Eu și cu Mariana ne cunoaștem de multă vreme, când încă nu exista această șezătoare. Ea și-a dorit foarte mult să redescopere acest meșteșug al țesutului, a făcut primele demersuri, a înființat atelierul, șezătoarea etc.”, îmi povestește Raluca, apoi îmi arată cele trei cămăși cusute de ea: una bărbătească pentru soțul ei, o cămașă de Argeș cu altiță îmbogățită cu mărgele și o cămașă lungă a cărei pânză a țesut-o în război Mariana. O întreb dacă le-a cusut pentru vânzare și imediat îmi răspunde că nu, sunt pentru a fi purtate de familia ei și pentru a fi expuse dacă organizatoarea colecției mai plănuiește alte expoziții prin țară.

Gazda evenimentului, dr. Elena Băjenaru, a fost prezentă la vernisajul expoziției îmbrăcată în ie tradițională. ,,Expoziția ,,Vatra satului – Renașterea” este un proiect mai vechi pe care l-am discutat încă de anul trecut, care, iată, astăzi aduce în fața publicului peste 30 de cămăși din toate zonele etnografice ale țării. Remarcabil însă, dincolo de frumusețea pieselor și acuratețea reproducerii (ele sunt reproduse după piese vechi) este modalitatea de expunere. Expoziția încearcă să refacă și să aducă în prim plan un fenomen social foarte puternic în lumea satului, șezătoarea. Va rămâne la noi în muzeu până la data de 30 septembrie”, a precizat directorul muzeului ,,Valer Literat”.

În cadrul vernisajului s-au derulat momente și strigături specifice unei șezători străvechi.

(Cristina Cornilă)