Un interviu cultural va avea loc, în direct, la casa parohială evanghelică din Cincu. Evenimentul este o premieră şi este programat pentru data de 20 iulie (sâmbătă), de la ora 18.00, potrivit administratorului lăcaşului de cult, Brighitte Boghian.
,,Interviul se va desfăşura între o jurnalistă de la un post de radio din Franţa, Mariè Guèrin, şi istoricul de la Cluj, Ion Taloş. Subiectul îl constituie viaţa şi activitatea autoarei Pauline Schullerus, care este originară din Cincu. Aceasta a fost autoare de basme pentru copii, inspirate din cultura săsească şi cultura română, scrise în limba germană. Interviul va fi difuzat on-line”, a explicat Brighitte Boghian.
Biserica fortificata Cincu
Despre Pauline Schullerus se ştie că s-a născut la 5 aprilie 1858, în Cincu Mare, ca primul dintre cei 12 copii ai preotului Johann Joseph Schullerus, urmaş al mai multor generaţii de preoţi, funcţionari şi jurişti saşi din Ardeal.
Cariera tatălui ei a făcut ca Pauline să peregrineze din Cincu (Grossshenk), la Veseud (Zied), apoi la Pelişor (Magarei), la Marpod (Maropd) şi, în fine, la Alţina (Alzen). În toate localităţile prin care a trecut, Pauline a avut ocazia de a cunoaşte oamenii locului, români şi saşi, şi a prins dragoste pentru cultura orală a acestora.
După cum mărturiseşte în introducerea la colecţia ei de basme româneşti, primele ei amintiri cu privire la oralitate datează încă de pe când avea 10 ani. Era în Veseud, unde asculta fermecată, la şezătorile de tors, povestirile femeilor, ori, la desfăcutul porumbului, pe un anume Nicolai, care spunea poveşti despre lup şi despre vulpe ori despre „lelea Sfânta Joia”.
Ea a învăţat muncile şi preocupările femeilor din sat şi, cum nu se obişnuia ca fetele să facă şcoală, Pauline fiind şi cea mai mare dintre fraţi, după ce a absolvit clasa a şasea de gimnaziu, a preferat să se retragă, dând posibilitate fraţilor ei să meargă la şcoală. A luat însă lecţii particulare, cu dorinţa de a se înscrie la examenul de Bacalaureat. Numai că n-a obţinut aprobare de înscriere la acest examen.
La moartea tatălui ei, în 1904, Pauline şi mama ei au vândut gospodăria din Alţina şi s-au mutat, împreună cu câţiva dintre fraţii ei, la Sibiu, unde a trăit ca „privatgelehrte” până la moartea ei, petrecută la 29 decembrie 1929, la vârsta de 71 de ani.
