Călătorule, de treci vreodată prin Homorod, județul Brașov, oprește-te puțin din drumul tău. Poate nu vei mai ajunge curând pe aici sau poate nu vei mai reveni niciodată. Profită de prilejul ce ți s-a ivit și intră să vezi biserica măreață cu hramul Sfântului Petru ce îți va apărea în cale, tocmai în centrul satului.

Am ajuns în Homorod într-o după-amiază de vară. Veneam spre casă de la Mercheașa, acolo unde am fost special să vedem cel mai bătrân copac din România, un stejar de 930 de ani. Am mai trecut prin Homorod de multe ori, dar tot timpul poarta de intrare în curtea bisericii părea ferecată. Acum am zărit-o deschisă și am oprit mașina în apropiere.

În curtea bisericii era forfotă mare. Mai mulți muncitori amenajau corturi pentru că a doua zi avea să înceapă Săptămâna Haferland, un festival care se desfășoară de câțiva ani buni în inima Transilvaniei, menit să promoveze cultura, tradițiile săsești și turismul în zona cuprinsă între Rupea și Sighișoara și denumită ,,Țara Ovăzului” sau Haferland. Printre toate aceste lucrări de amenajare, am primit permisiunea să vedem biserica.

,,Actuala biserică datează din 1270 și a fost catolică la început. Astăzi este biserică evanghelică, însă populația țintă s-a micșorat în ultimii ani. Mai avem o comunitate de sași și de maghiari de doar 30 de persoane. Totuși, pentru ei se fac slujbe în acest lăcaș de cult o dată pe lună. Vine un preot de la Brașov și ține slujbele vara în biserică, iar iarna le ține în casa parohială, unde există o cameră mai mare tocmai în acest scop. În biserică iarna este foarte frig. De vizitat, se poate vizita în orice zi. Oamenii trebuie să vină la casa parohială, la nr. 29, unde ținem cheia”, spune Ioan Marton. Ioan și soția sa Elisabeta sunt curatorii lăcașului de cult.

Ioan Marton – Homorod

Afară erau minim 35 de grade. Se simțea o diferență de temperatură ca de la cer la pământ când intrai în biserica veche cu ziduri groase. Cred că în interior erau cu 15 grade mai puțin. Acesta este motivul cel mai bun pentru care să alegeți să vedeți bisericile fortificate din Transilvania pe timpul verii. De regulă, construcțiile nu sunt prevăzute cu surse de căldură.

Este o biserică sală, adică fără compartimentare, pe când cele mai multe biserici fortificate din Transilvania sunt bazilici romane cu trei nave.

Atenția vă va fi atrasă de tavanul din lemn, format din casete dreptughiulare în nuanță de verde, cu un model în mijloc în nuanțe de maro și vișiniu (un fel de medalion) din care coboară un candelabru. Apoi, veți fi fascinați de modelul și coloratura stranelor de la parter și tribunelor superioare. Priviți în detaliu desenele de pe lemnul sculptat, sunt rezultatul unor meșteri pricepuți în treburi migăloase, cum nu se mai fac astăzi.

Impresionant este turnul donjon, care la bază are ziduri groase de 3 metri, iar de la înălțimea catului al patrulea acestea au ,,doar” 2 metri grosime. În turn se poate urca, dar noi nu am vrut să-l împovărăm și mai mult pe domnul Marton care era prins în organizarea de afară.

Se spune că, dacă tragem pe hartă o linie orizontală din Homorod înspre apus, întâlnim pe această linie donjoane similare, construite cam în aceeasi vreme (donjoanele sunt turnurile cele mai înalte ale unei fortificații). Eu am verificat și se confirmă liniaritatea. Primul turn apare la Bărcut (jud. Brașov), iar următoarele mai la vest sunt în județul Sibiu – Movile, Noiștat, Netuș, Iacobeni, Stejeriș și Ruja. Dacă nu cumva există vreo legendă pe care nu o știu cu modul de construcție și expunere a acestor biserici, atunci ar putea fi vorba de o influențare reciprocă în amenajarea defensivă a acestor comune.

,,Când mai veniți o dată cu timp, soția vă va fi ghid și vă va conduce inclusiv în turn. Până atunci să vă mai arăt un lucru inedit la biserica aceasta – și ne face semn cu mâna spre un alt turn aflat în curtea interioară. Aici se țineau slăninile satului în perioada medievală. Oamenii veneau în fiecare duminică, mai devreme cu o oră de începerea slujbei, și își tăiau câte o bucată din propria slănină, cât să le ajungă o săptămână întreagă. Slăninile se țineau la etaj, a doua ușă de jos în sus. Era un responsabil care avea cheia de la turn și o ștampilă. După ce omul își tăia din slănină, îi punea o ștampilă pe locul unde a fost tăietura”, ne spune Ioan Marton.

Turnul Slăninii – Homorod

În interiorul bisericii veți găsi pliante în trei limbi – română, engleză, germană – din care puteți afla toate momentele marcante ale acestui monument istoric, de la incendiile care au avut loc aici, până la invaziile tătarilor și reconstrucțiile ce au urmat. În istoria sa mai recentă, biserica a rămas și fără clopote, căci au fost confiscate spre a fi topite și transformate în armamanet în Primul Război Mondial.

Vizavi de biserică este un parc frumos întreținut de unde aveți o priveliște frumoasă spre monumentul istoric.

(Cristina Cornilă)