Dacă s-ar face un catalog cu oamenii de la Demgy, ar fi împărțit pe două secțiuni: oameni cu îndemânare și oameni cu pasiuni. Uneori, aceeași persoană poate face parte din ambele categorii, pentru că a fost suficient de îndemânatică la serviciu, încât să ajungă angajatul lunii, dar și pentru că a ridicat hobby-ul pe care îl are în afara locului de muncă la nivel de artă. În ediția din octombrie vă facem cunoștință cu Sorin Moise, gestionarul de magazie care a primit distincția și a încasat prima de ,,angajat al lunii” și care în timpul liber și-a pus simțul artistic deosebit de dezvolat în slujba unor pasiuni frumoase.

În fabrica de la Demgy Sorin ajunge în 2017, la propunerea fratelui său care deja lucra aici.

,,Suntem trei persoane din aceeași familie la Demgy. Mai întâi s-a angajat fratele meu, care lucrează și în prezent aici și care avea vreo 7 ani la Demgy pe vremea când m-a anunțat pe mine că societatea ar avea nevoie la magazie de încă o persoană. După încă aproape un an ajunge aici și actuala mea soție, care la vremea respectivă lucra în București. Noi nu eram căsătoriți pe vremea aceea, eu sunt făgărășean, ea este buzoiancă și lucra la București. S-a mutat la Făgăraș din capitală, a lucrat în câteva locuri în orașul nostru, inclusiv la o bancă, apoi a venit la Demgy. A avut un parcurs profesional frumos și acum este pe cale să devină manager de calitate”, povestește Sorin Moise.

La cei 44 de ani ai săi, Sorin spune că marea sa preferință în domeniul job-ului este vopsitoria și își dorește să ajungă la vopsitoria fabricii în momentul în care se va găsi un om care să gestioneze magazia în locul lui.

,,Am petrecut vreme de 20 de ani în domenul vopsitoriei, începând cu perioada imediată de după terminarea liceului în 1998. Primul meu loc de muncă a fost la un service din Făgăraș timp de 11 ani, de unde am plecat la un alt service în Brașov. Apoi am lucrat cu un prieten la atelierul său pe care îl avea în Sâmbăta de Jos și de acolo am ajuns aici”, spune Sorin.

Vopsitoria este un lucru migălos, dar Sorin stă bine cu răbdarea și minuțiozitatea, dovadă fiind și hobby-ul său de care se bucură după ce iese de la fabrică.

Deşi a avut întotdeauna o înclinaţie către piesele de manufactură, până la pandemia din 2020 nu a ştiut de harul său de a lucra cu răşină epoxidică şi cu piese de ceasornicărie.

Astăzi din mâinile lui ies bijuterii unice, care au propria lor poveste. În fiecare piesă se află câte ceva dintr-un ceas vechi, care a măsurat clipele cândva într-un anumit colţ de lume.

Sorin face medalioane, inele, brăţări sau brelocuri, descoperindu-şi această pasiune în timpul pandemiei. ,,În momentul când a izbucnit pandemia de Covid, am rămas acasă vreo două luni. Ca să nu stau degeaba în timpul acela, i-am făcut soţiei o primă bijuterie, după ce am văzut un model asemănător pe Pinterest. Am folosit piese de la vechi ceasuri de mână”, povesteşte făgărăşeanul.

Dexteritatea lui pentru astfel de piese creştea pe zi ce trece, iar piesele de ceas se terminau, așa că a început o adevărată căutare a materialelor de lucru. Un ajutor în acest sens a venit chiar de la o colegă de muncă de la Demgy, al cărei tată a fost ceasornicar și care i-a adus foarte multe ceasuri de mână, încât să își constituie un stoc generos o vreme. Apoi, când s-au terminat și acestea, a cumpărat loturi întregi de ceasuri vechi de pe internet.

Bijuteriile sunt compuse din două elemente esenţiale: răşină epoxidică şi componente de ceas. Se amestecă două părţi de răşină cu o parte de întăritor, iar amalgamul rezultat tebuie utilizat în circa o jumătate de oră, înainte de a se întări. Lichidul obţinut se toarnă peste piesele de ceas, aranjate cu o mână de artist. Primele bijuterii au fost făcute chiar în capacul ceasului, ale cărui piese se foloseau, iar ulterior artizanul lor a cumpărat tot felul de baze, de diferite forme şi mărimi, în care să toarne compoziţia.

De dată mai recentă, Sorin își umple și puținul timp liber rămas cu o altă pasiune, pe care o împărtășește și soția sa Silvia. ,,Împreună cu Silvia, am mai făcut şi mobilier decorativ din lemn pentru curte, motociclete în miniatură, lăzi sau cufere din lemn. Oriunde mergem suntem atenți să găsim lucruri vechi pe care oamenii au tendița să le arunce sau să le considere complet nefolositoare și ieșite din uz. Noi le recuperăm și le redăm o utilitate. Silvia strânge țoale țesute la război, pe care le folosim pe post de tapiserie pentru lăzi de lemn sau chiar facem tablouri cu ele. Ea și pictează, face inclusiv icoane. Suntem colegi și la muncă, iar acasă împărțim aceleași pasiuni”, spune Sorin Moise.

 (Cristina Cornilă)