Pentru că avem multe de spus!

.

some text

Povestea Luciei Lungu de la Salvamont Victoria


LUCIA LUNGU ESTE SALVATOR MONTAN VOLUNTAR, ASISTENTĂ MEDICALĂ ȘI PRIMA FEMEIE DIN ROMÂNIA CARE A FĂCUT ȘCOALA SALVAMONT, ÎN ANII ’80. DE MAI BINE DE 30 DE ANI FACE PARTE DIN ECHIPA SALVAMONT VICTORIA.

Când un băiat de 16 ani a pus pariu cu prietenii lui că poate urca pe munte după floare de colț, s-a prăbușit în gol, undeva în Piatra Caprei, în Munții Făgăraș. Unul dintre frații săi a contactat salvatorii montani, care au mers să îl salveze. L-au găsit în comă, printre stânci, și l-au coborât pe targă, cu perfuzii. A ajuns la spitalul din Brașov, unde a stat cinci zile în comă. Și-a revenit, iar după 20 de ani, în vara lui 2019, a venit la salvamontiștii care i-au salvat viața și le-a mulțumit pentru ce au făcut pentru el.

“Marea satisfacție este atunci când se întoarce un turist care a fost salvat”, povestește Lucia Lungu, salvator montan voluntar, asistentă medicală și prima femeie din România care a făcut Școala Salvamont, în anii ’80. Lucia participase, în urmă cu 20 de ani, la acțiunea de salvare a băiatului prăbușit în Piatra Caprei.  “A spus că în primii ani după accident nici nu a mai îndrăznit să urce pe munte, pentru că îi era și rușine de ce a făcut atunci. Pusese un pariu că urcă după floare de colț și s-a prăbușit de acolo. Acum a venit și ne-a mulțumit cu lacrimi în ochi”, își aduce aminte Lucia.

TOTUL A ÎNCEPUT DE LA PASIUNEA PENTRU MUNTE

Suntem în sala de mese a bazei Salvamont Victoria, pe latura nordică a Munților Făgăraș, la aproximativ 1400 m altitudine. Baza a fost refăcută în 1997, după ce o avalanșă a distrus tot în calea ei, inclusiv fosta bază salvamont, într-o primăvară. Și în acea vreme, Lucia era tot voluntar în echipa Salvamont Victoria, ca asistentă medicală. „Voluntari am fost toți până în 2000, când meseria de salvator montan a fost pusă în nomenclatorul de meserii. În România, voluntariatul se făcea din toate domeniile. Eu vin din zona medicală, am lucrat ca asistent medical la spitalul din Victoria, iar acum lucrez pe ambulanță”, își aduce aminte Lucia.

În echipa Salvamont Victoria a ajuns când avea 20 de ani, după ce medicul din echipă a plecat. Se întâlnea adesea pe traseele din zonă cu membrii echipei salvamont, iar atunci când au rămas fără personal medical, Thomas Bross, șeful echipei la acel moment, i-a propus să îi ajute pe salvamontiști și să le predea cursuri medicale.

“Am ținut niște cursuri de prim ajutor, iar ei au început să fie interesați, să pună. Mă străduiam să le răspund cât mai pe înțelesul fiecăruia. În scurt timp am reușit să închegăm o echipă în care nu se observa că nu avem un medic în echipă. La concursuri naționale la care participam împreună, pentru trofeul Salvamont, un concurs anual care se ține între echipele de salvatori montani, eram întrebați de multe ori cine e medic la noi în echipă. Ei învățau aceleași măsuri de prim ajutor care erau baza în salvările montane”, povestește Lucia.

PRIMA FEMEIE DE LA ȘCOALA SALVAMONT

După ce, inițial, le-a predat colegilor ei doar cursuri de prim-ajutor, Lucia a simțit că vrea să știe mai mult, vrea să afle de unde până unde intervin salvatorii montani într-o acțiune de salvare și să înțeleagă limitele între care acționează ei. Atunci, i-a spus lui Thomas Bross că ar vrea să urmeze cursurile Școlii Salvamont. Era anul 1986 și nicio femeie nu făcuse, până atunci, Școala Salvamont.

„Cei din consiliul de atunci au crezut că e o greșeală de nume. Au crezut că cel înscris de Thomas trebuia să se numească Lucian, că lipsea un “n” din nume. Mi-au spus că nu știau că Thomas Bross a trimis la școală o fată, iar eu le-am răspuns că nu a trimis o fată, ci un salvator montan. Erau foarte mirați. Dar au dispărut animozitățile și micile răutăți, ne-am întâlnit apoi la raliuri sau în școli în Bucegi sau la Bâlea, am fost lector în școli, pe partea medicală, într-o echipă formată din patru doctori de la București și cu mine, care eram singurul asistent medical”, își aduce aminte Lucia.

PERICOLE VERSUS PREGĂTIRE

Lucia își aduce aminte că nici părinții ei nu erau liniștiți când pleca într-o acțiune, mai ales pentru că era fată.

“Mereu spuneau să nu fac ce fac ceilalți, să nu urc așa de mult. Se gândeau mereu că pentru mine există un pericol pe care nu aș putea să îl depășesc. Dar tocmai pentru că aveam o echipă de bărbați în jurul meu am depășit toate momentele. Nu am nicio teamă. Și drumul până aici, la cabana Salvamont, pentru mine este doar o stradă mai lungă. Am fost mereu în echipă, am știut exact ce pot să întâmpin, nu am simțit greutăți fizice pentru că nimeni nu încerca recorduri, mergeam la un pas uniform, vară sau iarnă, mergeam în echipă. Nimeni nu aleargă sau își depășește colegii. Dacă e iarnă sunt anumite reguli, cu cineva care deschide traseul, când obosește este înlocuit de altcineva și el trece mai în spate”, spune Lucia, adăugând că acestea sunt reguli care există în practica salvamontiștilor și în școli, reguli menite să îi țină pe toți în siguranță.

De pericole poți să dai oricând pe munte, pentru că poate apărea ceva natural, imprevizibil. Vremea pe munte este schimbătoare, de aceea trebuie să fii pregătit. “Asta face diferența”, spune Lucia. Pe lângă pregătire, e important să ai lângă tine o echipă.

“Suntem una dintre cele mai compacte echipe, iar liantul nostru a fost dragostea pentru munte și faptul că am înțeles că în salvamont trebuie să ai un spirit umanitar. Instruit fiind, știi că numai tu poți acorda primul ajutor, iar atunci implicarea este totală. Într-o acțiune poți să vezi că, fără să dea cineva vreo dispoziție, toată lumea știe ce are de făcut. În teren ești ca un dispozitiv. Dacă nu greșești tehnic, chiar dacă nu ai forță fizică mare, totul merge ca pe roate”, spune Lucia.

Cazul băiatului de 16 ani salvat este unul dintre cazurile fericite. De-a lungul timpului, Lucia a avut multe cazuri fericite, dar au existat și acțiuni de salvare unde au ajuns prea târziu, pentru că echipa de salvamontiști a fost anunțată prea târziu.

“Traseele în Munții Făgăraș sunt foarte lungi, iar zona noastră e foarte mare. Elicopterul nu poate zbura dacă e ploaie, dacă sunt curenți sau dacă e întuneric. Niciodată elicopterul nu zboară seara după oră 20.00. Și nu zboară nicăieri, nu doar aici. La o intervenție poți merge 6-12 ore”, explică ea situațiile în care nu au reușit să îi salveze pe cei aflați în pericol.

După mai bine de 30 de ani în care a lucrat ca voluntar în echipa Salvamont Victoria, Lucia Lungu crede că, dacă iubești ceea ce faci, dacă ai condiție fizică, un psihic echilibrat și ai tăria de a trece peste evenimentele neplăcute, îți poți face foarte bine treaba de salvator montan. Iar într-o astfel de echipă, fetele își pot găsi cel mai bine un rol în zona medicală.

Sursa: jysk.ro

Jysk România este sponsor principal al Salvamont Victoria







Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.