Profesoara Elisabeta Vasu a ajuns la apusul vieții, o veste care i-a întristat enorm pe foștii săi elevi, absolvenți ai promoției 1986, de la Liceul Industrial de Chimie din Făgăraș, clasa cu două specializări: electromecanic și electrician.

Aceștia au făcut, virtual, o tristă ,,întâlnire” la 35 de ani de la absolvire, forțată de împrejurări. A fost una în care și-au comemorat diriginta, o întâlnire în care s-au colectat amintiri din timpul liceului și în care fiecare a transmis un omagiu despre dascălul care i-a învățat fizică și care i-a îndrumat profesional în viață.

Iată mai jos gândurile lor:

Teodora Țarog (Arsu) 

Veniti… Pe voi v-am asteptat

Din zorii meseriei mele

Acum, cand simt ca sunt zenit,

Apusul n-as mai vrea sa vie!

Asa isi incepea Diriginta noastra, Elisabeta VASU, mesajul la finalizarea celor patru ani de liceu.

E o vreme in care avem tot mai putin respect pentru meseria de profesor, asa ca va propun sa ne amintim de omul, Elisabeta VASU care ne-a fost diriginta și profesor, care ne-a indrumat, ajutand la transformarea noastra, din copii in oameni MARI.

A fost omul care mi-a slefuit ambitia si perseverenta, fara sa imi puna vreodata limite. Prin pasiunea ei, m-a determinat sa iubesc fizica si gratie ei am ales domeniul tehnic.

Gratie ei am invatat ca, daca iti doresti cu adevarat ceva, gasesti intotdeauna o solutie la probleme.

Gratiei ei am invatat sa caut partea intrinseca a unui lucru si ii multumesc pentru daruirea cu care a reusit sa ne transmita dragostea pentru a face lucrurile temeinic si de durata.

Sfatul ei a fost ca pe portile gloriei sa intri cu capul si nu cu picioarele si l-am urmat cu daruire.

Anul acesta ar fi trebuit sa ne intalnim din nou, asa povestisem acum cinci ani, sa ne revedem si sa ne strangem din nou in imbratisari calde si povesti nesfârșite, dar a venit COVID-ul si ne-a schimbat planurile.

La fiecare intalnire pe care am avut-o, omul care era cel mai emotionat era Diriginta, asa o vedeam, traia cu fiecare dintre noi experienta noastra si se bucura, se bucura ca un parinte care isi vede copiii care acum sunt mari, maturi  si pe drumul lor si era mandra de noi, de reusitele noastre. Statea cu fiecare dintre noi si se hranea din povestile noastre si ne asculta.

Si mai avea si altceva, am iubit-o pentru nonconformismul ei.

Daca ar fi sa ma intrebati ce parere am despre profesia de dascal? Am sa raspund cu cuvintele lui Tudor Arghezi: Invatatorul e o lumanare care arde luminandu-i pe altii. Așa a fost Dascalul, Elisabeta VASU.

Adio, Doamnă Diriginta! Îţi dorim drum lin catre stele! Vei ramane vie in inimile noastre!

Dumnezeu să te binecuvânteze!

Helen Seif (Krempels)

Cu mare tristețe îmi iau rămas bun de la diriginta mea, Elisabeta Vasu. Amintirile din cei patru ani de liceu sunt încă foarte prezente și vor rămâne veșnice.

Gabi Goran

Chiar este o veste tristă pentru noi toți, cei care am fost elevii ei preferați! Eu consider ca a avut un rol important în evoluția mea personală și profesionala ulterioara și pentru asta îi voi purta mereu un imens respect! Drum lin spre cer, Doamna Dirigintă!

Matei Burlea

Wow, s-a stins, imi pare nespus de rau. Dumnezeu sa o odihneasca.

Un gând pentru diriginta: Multumesc pentru tot ce a facut cu clasa noastra, ne-a facut sa ne simtim ca suntem speciali, o sa te purtam cu noi cit vom trai.

Adrian Raducea

Adio doamna diriginta și duceți cu dvs. recunoștință și mulțumirile mele pentru dăruirea cu care ne-ati călăuzit prin cei patru ani de liceu. Odihniți-vă in pace.

Ute Ehrmann (Schindler)

Un om deosebit… Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Gabriela Lazea (Gavriloaia)

Of, Doamne … cum sa-ti iei rămas bun de la un om cu atâta pofta de viața!? Trist, dar adevărat… Dumnezeu sa te ierte și sa te odihneasca în pace și liniște, Doamna Diriginta! Și pe cei dragi și apropiați ai tai sa-i mângâie și sa le aline durerea! Memorie eterna!

Gheorghe Nemeș

Și eu sunt unul dintre cei modelați de ea.

Aveam cărămizile mele, dar ea le-a șlefuit cumva, le-a așezat să stea bine.

Era deosebită, spontană, era ,,altfel”, chiar m-a motivat în viață!

Odihnește-te în pace, Elisabeta!

Gabriela Deliu (Boamfa)

Frânturi de gând…

În seara asta am aflat că D-na Dirigintă a plecat, iar gândul ăsta îmi aduce atâta tristețe că nu încape în inima și în mintea mea… îl împing mai departe de mine încercând să umplu spațiul gol cu câteva amintiri, frânturi de imagini și de gânduri.

… suntem toți absolvenții promoției 1986, clasa XII F-G la D-na Dirigintă acasă… e mare bucurie, de acum suntem absolvenți, e drept că urmează bacul și admiterea la facultate dar toate astea se vor întâmpla cumva în viitor… am adus fiecare o floare în ghiveci pentru că D-na Dirigintă a spus că ar vrea să ne aibă mai departe, aproape, sub forma unei flori, pe fiecare din noi…

… a mai trecut un an și încă un an, le-am pierdut numărul…tot nu am trecut să stau de vorbă cu D-na Dirigintă, o sun și îi spun curat că este în gândul meu, îi spun că stau în fața elevilor mei și mă trezesc spunând lucruri așa cum ni le spunea ea… se bucură și îmi spune la rându-i cât este de bucuroasă când află câte ceva despre fiecare din noi, cât este de mândră și cât de mult a stimulat-o profesional faptul că noi am fost acolo…și mi se umplu ochii de lacrimi pentru că nu îmi fac timp să mă văd cu omul care, profesional, m-a făcut să fiu ceea ce sunt azi…dar, gândul ăsta trece și mă întorc la activitățile mele….

… suntem la ultima oră de dirigenție din clasa a XII-a și D-na Dirigintă ne spune fiecăruia să scriem o scrisoare, o scrisoare pentru noi peste 10 ani, o scrisoare pe care să o citim atunci… apoi le ia și le închide într-un cufăr mic….,,le vom deschide doar la întâlnirea de 10 ani!”, apoi se uită la mine ștrengărește și spune râzând: ,,Gabi, dacă mor, atunci tu ai să conduci ora de dirigenție!” … Da, D-na Dirigintă, dar nu numai eu, ci fiecare din noi, prezenți la întâlnirile noastre viitoare, va conduce într-un fel ora de dirigenție pentru dumneavoastră. Sunteți cu noi pentru că v-ați ,,risipit” cu bucurie în mințile și în sufletele noastre, iar noi vă purtăm cu recunoștință și cu iubire în toate zilele care ne vor fi date…

Mircea Tatu

Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Mihaela Receanu

Dumnezeu sa o odihneasca!

Ute Schindler (Ehrmann)

Ne-a parasit un om deosebit, nu numai profesoara, ci si mentor si mai presus de toate intr-un anumit fel prietena… la revedere, Doamna Diriginta!

Mona Bahmata (Tărâță)

Omagiu unui dascal adevarat,

De unde sa incep, amintirile ma complesesc. Orele de fizica sunt inca vii si vor ramane cu noi pentru totdeauna. Un professor de fizica adevarat care ne-a descifrat tainele si misterele fizicii, ale stiintei in general, care ne-a ridicat si ne-a ajutat sa devenim cine suntem azi. In spatele fiecaruia dintre noi se afla un dascal. E un lucru pe care-l recunoastem rar, dar care se vede in fiecare zi.

Modul în care diriga reușea să ne facă să întelegem fenomenele, lumea, să ne bucurăm de descoperirea simetriilor, a legăturilor sublime dintre ecuații și realitatea practică aplicată, a fost factorul determinant în formarea noastră ca fizicieni, profesori, ingineri, sau manageri, angrenați în realitatea de azi.

Era exigenta și pretențiosa cu noi, din dorinta de a inspira pasiune pentru excelenta.

Va rămâne în inimile noastre ca un dascal model, care ne-a caluzit pasii adolescentei, un dascal adevarat  devotat noua si profesiei.

Dăruind atâtor generaţii atitudine morală, modestie, pasiune, a dobândit un loc uriaş în amintirea atâtor elevi care sigur vor copia măcar una din calităţile dansei.

Multumim petru daruirea, efortul, dedicatia cu care ne-ati inconjurat si de onorea de a ne fi dascal.

Dumnezeu sa va odihneasca

Cu stima, respect si admiratie!