• Creștinii ortodocși prăznuiesc pe 25 martie Buna Vestire, una dintre cele mai vechi sărbători dedicate Maicii Domnului și un moment cu profundă încărcătură spirituală în calendarul religios.
• Evenimentul marchează ziua în care Arhanghelul Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria că îl va naște pe Fiul lui Dumnezeu.

Sărbătoarea are loc în fiecare an în perioada Postului Mare, fiind una dintre puținele zile în care Biserica oferă dezlegare la pește, indiferent de ziua din săptămână în care cade. Potrivit documentelor istorice, Buna Vestire este prima sărbătoare a Maicii Domnului atestată oficial. De-a lungul timpului, data acesteia a variat: unii creștini o celebrau pe 5 ianuarie, în ajunul Bobotezei, iar în anumite regiuni din Apus, precum Spania sau Galia, era sărbătorită pe 18 decembrie.

În tradiția populară românească, sărbătoarea mai este cunoscută sub denumirile de Blagovestenia sau Ziua Cucului. Se crede că în această zi se aude pentru prima dată cântecul cucului, considerat vestitor al destinului. Oamenii obișnuiau să numere cântecele acestuia pentru a afla câți ani mai au de trăit.

De asemenea, ziua este însoțită de numeroase obiceiuri și superstiții. Se spune că este bine să fie pusă pâine și sare pe pragul casei, pentru hrana îngerilor, iar certurile sunt strict interzise, fiind considerate aducătoare de necazuri pe tot parcursul anului. În unele regiuni, există practici menite să aducă rod bogat livezilor, precum „amenințarea” pomilor cu toporul sau stropirea lor cu țuică. În Maramureș, gospodarii aprind focuri în curți, într-un ritual cunoscut drept „Noaptea focurilor”, care durează până târziu în noapte.

Tradițiile diferă de la o zonă la alta: în Bucovina, de exemplu, nu se pun ouă la cloșcă în această zi, pentru a evita apariția unor pui cu malformații, potrivit credințelor populare. Consumul de pește este considerat aducător de bine, existând credința că cei care gustă pește de Buna Vestire vor avea un an ușor, „ca peștele în apă”.

Astfel, Buna Vestire rămâne nu doar o sărbătoare religioasă de referință, ci și un moment în care tradițiile și credințele populare continuă să fie respectate în multe zone ale țării.