Pentru că avem multe de spus!

.

Cătălin Doinaș, artistul de suflet al Țării Făgărașului


 

1401916_739477829402297_1168982088_o

Folclorul ardelenesc nu duce lipsă de tinere talente, de oameni frumoși, care știu să prețuiască cu adevărat cântecele lăsate de la bunici și străbunici. Ne-au încântat simțurile încă de la primele acorduri muzicale. Ne mândrim cu tinerii noștri interpreți pentru că ei știu cât de mult înseamnă să își păstreze identitatea. Și fac acest lucru prin intermediul cântecelor și jocurilor populare.

 

Cătălin Doinaș a dovedit cu prisosință că are toate însușirile necesare unui interpret de excepție: timbru vocal de o frumusețe răscolitoare și mare priză la public. Este de loc din Crihalma, satul jocului popular. Talentul, spune el, este moștenire de familie, l-a descoperit de la vârsta de 4 ani. Unde altundeva decât pe scenă. A înduioșat toate inimile făgărășenilor, dar cea care i-a și dat inima a fost interpreta Adina Roșca, atunci când și-au unit destinele în 2014. Iar acum amândoi vor să cucerească întreaga țară cu ajutorul muzicii populare din Țara Făgărașului.

 

Reporter: Care a fost primul tău contact cu publicul și de unde ai moștenit talentul?

Cătălin Doinaș: Sincer, nu mai știu nici cum și nici când am început să cânt. Ce îmi mai amintesc, sau, mai bine zis, ce-mi mai povestesc părinții, primul meu contact cu scena a fost la vârsta de 4 ani, când urma să recit o poezie. Știam că bunica mea este în primul rând, așa că, înainte să încep poezia, i-am zis: „Mama Doina (așa o chema), acum eu urmez, să bați din palme“. Talentul cred că este moștenire de familie, de la bunici, părinți și copii, toți avem o fire artistică, dar eu sunt singurul care și-a dezvolat-o și a făcut o carieră din asta.

 

IMG_6963

Reporter: Și totuși, de ce muzica populară?

Cătălin Doinaș: Acum mă întorc iar în timp și îmi amintesc ceva drăguț. Era înainte de 1989, când unchiul meu m-a luat cu el la câmp, la coasă. Eu am strâns câteva floricele și întâmplarea a fost ca, fără să-mi dau seama, florile pe care le țineam în mână erau de trei culori: roșu, galben și albastru. M-am uitat foarte concentrat la ele și am început să cânt „Tei culoli cunosc pe lume…“. Cât despre talent, nu știi că îl ai, sau nu-ți dai seama de el, decât după ce îți spun alții. Și ajungi să te convingi și să fii conștient de talent abia când te maturizezi. Acum serios vorbind, nu știu dacă eu am ales muzica populară, sau m-a ales ea pe mine. Aici, în muzica populară, sunt toate trăirile neamului nostru, toate emoțiile, toată energia și toată esența ființei noastre. Ne cântăm dorul, ne cântăm bucuriile, tristețile, durerile, dragostea, cântăm natura, poveștile de viață, locul din care venim, oamenii care ne înconjoară. Și poate faptul că am crescut la sat mă face să îndrăgesc acestea cu atât mai mult.

Reporter: Este portul popular din Crihalma diferit față de cel din Făgăraș, sau față de cele din comunele învecinate? Ce reprezintă dansul Crihalma pentru sat și pentru Țara Făgărașului?

Cătălin Doinaș: Nu numai că este diferit, este unic și este o adevărată legendă cum se făceau costumele populare. Mi-ar trebui o grămadă de timp și spațiu să dezbatem acest subiect, dar vă pot spune un singur lucru: elementul care dă strălucire costumului popular feminim se numește „măcău“. Este podoaba de pe capul fetelor, care vine să completeze o ținută de gală, e ca o coroană, dacă vreți, menită să desăvârșească o adevărată operă de artă. Vă propun să mergeți în Crihalma și să stați de vorbă cu doamna Eugenia Fuciu. Ea este cea care menține vie flacăra jocului Fecioreasca Fetelor de la Crihalma și care are meritul de a fi învățat toate fetele din sat acest joc. Și să mai stați de vorbă și cu Maria Toma, care este și bunica mea, singura care mai știe și mai face astfel de podoabe, numite măcău. Dansul Crihalma este, de fapt, jocul Fecioreasca fetelor de la Crihalma. Unic și special. Nu degeaba toate ansamblurile folclorice profesioniste și amatoare îl au în repertoriu.

Reporter: La ce festivaluri ai participat până acum. Și spune-mi ce studii în domeniu ai avut.

Cătălin Doinaș: Am participat la câteva festivaluri până la un moment dat, dar niciodată nu am fost „prieten“ cu ele. Am luat și premii la festivalurile la care am participat, premiile I, II, III, mențiune, premiul pentru cel mai frumos costum popular, premiul de popularitate, etc. Dar nu aceastea sunt importante, important este că am cunoscut oameni și am legat prietenii, a fost o experiență frumoasă. Uite aici câteva festivaluri: Festivalul de la Mamaia, Cântecele Oltului, Dobrogea, mândră grădină, Miorița, Pe Mureș și pe Târnavă, Barbu Lăutaru – Bacău, etc. Bineînțeles, ca un artist să exceleze în muzică are nevoie și de studii de specialitate. Am urmat, la Sibiu, în cadrul Universității Lucian Blaga, Facultatea de Relații internaționale, Științe Politice și Studii de Securitate, timp de 4 ani. Însă tot în același timp am frecventat și cursurile Școlii Populare de Artă „Ilie Micu“, acolo unde am aprofundat studiul cântecului popular. Și ziceam mai sus că trebuie să îți spună cineva că ești talentat. Recunosc, am venit la Școala de Artă la îndemnul unui bun coleg și prieten, Flaviu Florea. Înainte, când mergeam cu dansurile populare în diferite turnee, stăteam în spatele autocarului și cântam cu ceilalți colegi. Flaviu m-a auzit și m-a sfătuit să urmez cursurile unei școli de artă, să-mi dezvolt talentul. Ceea ce am și făcut.

10329789_874653449228066_1248639789261132663_o

Reporter: Spune-mi cum ai cunoscut-o pe Adina?

Cătălin Doinaș: Pe Adina o știam de mult timp. Făgărașul este un oraș mic, toată lumea cunoaște pe toată lumea. La început, într-adevăr, am format un cuplu pe scenă și atât. Dar înainte să formăm un cuplu pe scenă, Adina cânta și eu doar dansam. Făceam parte din Ansamblul Ceata Făgărașului, ca dansator, în prima fază, după care am avansat. Și aici, meritul de a mă fi urcat pe scenă, îi revine domnului Ștefan Gheorghe, „proful“, cel care m-a învățat și m-a scos în față, să cânt. Și tot el este „vinovatul“ pentru care eu și Adina formăm o familie astăzi. Spun asta pentru că, acum ceva vreme, ne-a luat pe amândoi într-un turneu și acolo a început povestea noastră.

Reporter: Viața de artist v-a dus departe de Țara Făgărașului, tocmai la București. Cum ați ajuns acolo, la ce televiziuni ați fost invitați?

Cătălin Doinaș: La București am ajuns… cu mașina. Am decis așa, dintr-o dată, că vrem să schimbăm ceva și ne-am propus să încercăm marea cu degetul. Am plecat, practic, cu „traista-n băț“, cum se zice în grai neaoș românesc, fără nimic, tocmai acolo. Nu ne-a fost ușor, pentru că nu știam pe nimeni. Dar norocul a fost că am dat peste un om extraordinar. Și aici vorbesc despre doamna Elena Merișoreanu, căreia îi mulțumim pentru tot ce a făcut pentru noi. Ne-a ajutat să ne găsim o locuință și tot ea a fost intermediarul nostru în relația cu televiziunile. Practic ne-a deschis o grămadă de uși. Și noi am intrat. Mă întrebai de televiziuni. Încep cu Etno TV, acolo unde Adina este, în momentul de față, moderator și prezentator, Favorit TV, Pro TV, Pro TV Internațional, Antena 1, Antena Stars, Kanal D, Inedit TV, Prima TV și multe alte televiziuni locale. Cred că am fost la mai toate televiziunile unde am fost invitați. Nu știu, însă, dacă ne-am făcut prieteni, prietenii au rămas cei de-acasă. Însă ne-am făcut multe cunoștințe.

Reporter: De curând ți-ai anunțat fanii că ți-ai schimbat numele din Călbează, în Doinaș. De ce ai luat această decizie.

Cătălin Doinaș: Mi-am însușit acest nume de scenă ca un tribut adus bunicii mele, care, din păcate, nu mai este printre noi, pe care o chema Doina. Recunosc că ideea mi-a fost insuflată de către sora mea, Andreea. Ea este persoana cu idei la noi în familie.

Reporter: Spune-ne câteva vorbe depsre cântecele tale. De unde sunt culese, ce albume ai scos până acum

Cătălin Doinaș: În mare parte cântecele sunt culese și lucrate la Școala Populară de Arte din Sibiu. Dar mai am și cântece preluate din folclor, cântece pe care am vrut să le readuc în atenția publicului. Am cântece cu versuri scrise de mine, câteva cântece din repertoriul doamnei Natalia Gliga, pe care le cânt cu permisiunea dânsei, și cântece compuse de doamna profesoară Mariana Șandru, căreia îi mulțumesc pe această cale. Ea este cea care a creat și versurile cântecului „Ne-au călcat străinii“, pe care îl interpretez împreună cu Ovidiu Homorodean. Iar videoclipul a fost realizat la Drăguș. În momentul de față am două albume, unul făcut în perioada în care eram elev al Școlii Populare de Artă, o compilație cu toți elevii, album înregistrat la Alba – Iulia, cu Orchestra „Felician Fărcașiu“, iar al doilea, scos în urmă cu doi ani, album înregistrat la Sibiu, cu Orchestra „Cindrelul Junii Sibiului“. Momentan mai am în lucru câteva cântece, și lucrez și la un al treilea album. Va fi o surpriză.

DSC_0134

Reporter: De anul trecut, tu și Adina formați, așa cum frumos ai spus mai sus, o familie. Spune-mi cum este să cânți cu soția, repetați cântecele acasă?

Cătălin Doinaș: De obicei, într-o familie, cântă cocoșul, sau găina. Noi, deocamdată, cântăm amândoi. E diferit față de până acum, este, parcă, mai simplu, pentru că am ajuns să ne completăm. Și ești conștient că ai în dreapta ta o persoană pe care te poți baza. Oricând. Și recunosc, Adina este cea care mă împinge de la spate de multe ori. Dacă am pornit pe drumul acesta, să fim sănătoși, să putem merge pe acest drum. De repetat mai repetăm, dar pe rând și de obicei când nu e celălalt acasă. Fiecare e cu melodiile lui. Nu vreau, însă, să ne facem planuri, pentru că de multe ori socoteala de acasă nu se nimerește cu cea din târg. Așa că ce-o vrea Dumnezeu. Bineînțeles că fiecare om se gândește la casa lui, la familie, la copii. Noi încercăm să le luăm pe rând, cu răbdare. Important este că suntem sănătoși și că avem lângă noi părinții, care ne ajută în orice.

Reporter: Ce gânduri ai pentru cititorii noștri?

Cătălin Doinaș: Îniante de a le transmite gândurile mele, vreau să le mulțumesc celor care au stat în spatele meu atâta timp și m-au sprijinit necondiționat. Aici vorbesc de mama și tata. Datorită lor sunt ceea ce sunt și datorită lor am învățat să respect și să prețuiesc ceea ce ne este dat. Voi purta mereu în suflet recunoștință pentru acei oameni, din vatra satului, lângă care am crescut și de la care am învățat că orice lucru trainic trebuie să aibă o bază solidă, fără de care nu ar rezista. Rădăcinile neamului nostru sunt tocmai acești oameni frumoși, care și-au pus amprenta pe sufletul meu. Și asta trebuie să înțelegem toți. Pentru cititori, numai gânduri bune și urări de sănătate. Să aibă grijă de ei și de cei din jurul lor, și să se înconjoare numai de oameni buni și frumoși la suflet. Să se bucure de viață și de tot ceea ce le oferă și să aibă mereu zâmbetul pe față, chiar dacă, uneori, trec peste momente mai puțin fericite.

(Interviu realizat de Alina ROMAN)

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.