Este o țară în care principalul bulevard al capitalei poartă numele lui Ștefan ce Mare, în care sunt adevărate obiective turistice busturile lui Mihai Eminescu și Adrian Păunescu, în care poți circula pe strada București și poți mânca cea mai bună ciorbă de fasole cu afumătură ce mi-a fost dat să mănânc vreodată. Este o țară în care culorile drapelului național au culorile roșu, galben și albastru, în care moneda națională este leul, în care polițiștii sunt dotați cu Dacii Duster și taximetriștii au Dacii Logan. Este o țară în care poți găsi în magazine pate Sadu, în care poți asculta în restaurante muzica lui Dan Spătaru și pe scene concertele lui Holograf. Este o țară în care cel mai ciculat drum al ei duce la Iași, în România vecină, și în care se vorbește limba română. Este o țară cu un Arc de Triumf ca cel din București și cu instituții publice și ministere create după cele din capitala României noastre. Ca să ajungi acolo trebuie să treci Prutul, un râu mai mic decât mi-am imaginat să fie, același pe care l-a trecut în 1941 armata română, într-o noapte de iunie, după ce a primit ordinul de eliberare a Basarabiei de la Mareșalul Antonescu: ,,Ostași, vă ordon: treceți Prutul!” L-am trecut și eu prin vama Albița și am ajuns la Leușeni, punctul vamal al Republicii Moldova. A urmat un control al mașinii și un traseu cam fără noimă, în zig-zag, pe la ghișeele vamei, în care ți se verifică actele și îți cumperi o vinetă de 20 de lei. Românești, în primă instanță. Foarte important este că de anul acesta din vară, ca să treci în Cealaltă Românie, nu mai ai nevoie de pașaport. Buletinul și atât! De la Leușeni și până la Chișinău, pe cel mai bun dintre drumuri, faci mai puțin de 100 km.

Româniile își beau mințile reciproc

Prin Basarabia vinul e mai întâlnit ca apa! În cramele de la Cricova, Mileștii Mici și Purcari se fabrică anual milioane de litri de vin. Se exportă în toată lumea, cu precădere în România și Ucraina. Româniile, între ele, își beau mințile reciproc!

Cea mai luxoasă dintre crame este cea de la Cricova. Cel mai ieftin bilet de intrare costă 60 de lei românești și vizita durează cel mult o oră. Intri în crame cu un trenuleț electric și cu un ghid, vorbitor de română, engleză sau rusă.

Dacă Cealaltă Românie te întâmpină cu o sărăcie vizibilă prin satele de la intarea în țară, când cobori la 100 de metri sub pământul Cricovei peisajul se schimbă halucinant. Deasupra e orașul. Cricova se numește. Este vestit și pentru cele două pușcării ale sale, gard în gard, care sunt pline de deținuți cu regim deschis, taman în mijlocul orașului, dar mai cu seamă i s-a dus vestea pentru underground.

,,Grotele au o lungime totală de 120 de km. Combinatul de vinuri folosește cam 50 de km din aceastea. Au fost mine de calcar. Calcarul scos de aici s-a folosit în construcția localităților. În tot cursul anului, temperatura este constantă, între 12 și 14 grade, iar umiditatea este cam pe la 90%”, sunt primele explicații oferite de ghidul nostru vorbitor de limba română, care ne arată hardughiile de butoaie, așzate de-a lungul galeriilor. Vinul alb poate sta până la 6 luni în butoi, cel roșu – între 1 și 3 ani. Butoaiele se fabrică în Amercia, România și Italia. Cel mai mare butoi din cramă are 8 tone. Încep a mă gândi la ce oaste ar putea să-l bea pe tot odată! Butoaiele de lemn se folosesc cel mult 10 ani, după care proprietățile lor nu mai sunt bune pentru vin, dar sunt preluate de fabricanții de coniac și folosite de aceștia.

Următoarea stație cu trenulețul este în fața unui cinematograf. Tot sub pământ. Turiștii sunt invitați la film. Unul despre Cricova. ,,Cricova înseamnă strigăt. Numele vine de la un călugăr bătrân care făcea vin pe ascuns ca să nu îl prindă turcii. Se spune că aceștia, după ce au cucerit teritoriul în vremuri de mult apuse, nu i-au mai lăsat pe oameni să facă vin din vița de vie care creștea aici din abundență. Un călugăr s-a retras în grote și făcea vin pe ascuns. Așa s-a dus obiceiul mai departe. Strigătul lui de durere și singurătate i-a dat numele cramei”, spune vocea din film. Perfect adevărat: turcii interziceau băutura în numele religiei când au ținut sub ocupație teritoriul, iar apoi au venit rușii și au încurajat-o, ei înșiși fiind mari consumatori de lichide bahice.

În acest moment se pregătește dosarul pentru ca această cramă să fie inclusă în patrimoniul mondial UNESCO.

Iuri Gagarin n-a mai găsit ieșirea din galerii  

În 1952 s-a fondat Combinatul de vinuri Cricova. După un deceniu și ceva îl vizitează primul om care a zburat în Cosmos, Iuri Gagarin. A rămas cumva singur prin labirintul subteran și nu a mai găsit ieșirea o zi întreagă. Unii zic că trei zile. Vreme de beție! Când a fost găsit, a declarat că mai repede te întorci din Cosmos decât de la Cricova. La ieșirea din una din sălile de degustare, există poza și declarația lui Iuri.

Multe personalități ale lumii au vizitat măruntaiele de sub orașul Cricova. La 100 de metri sub pământ este un lux de nedescris. Imaginați-vă sălile de degustare ca un Versailles cu tentă rusească: încăperi aurite, cu tapițerii scumpe, cu mobilier de lemn masiv și cu mese luxoase de protocol.

Cine își permite are propria rezervă de vinuri la Cricova. Traian Băsescu, de pildă, are o rezervă de vinuri care i se păstrează contra cost în cramă. La fel și Iohannis și Principesa Margareta a României. Lângă ei se păstrează vinurile Angelei Merkel și ale lui Putin. De altfel, Putin este un obișnuit al locului: într-una din sălile de degustare care îți taie respirația cu frumusețea ei, în mijlocul căreia tronează o imensă masă lustruită cu 56 de scaune, și-a serbat vârsta de 50 de ani. Este considerată sala prezidențială de la Cricova.

750 de hectare cu viță de vie aparțin de Cricova.
Cea mai celebră cramă a Moldovei își vinde vinul în 36 de țări. România și Ucraina preiau cele mai mari cantități de vin. Aici se produc 46 de tipuri de vin. 20.000 de sticle nu se vor vinde niciodată, pentru că nu se mai găsesc. Ele fac parte din Vinoteca națională, înființată în anul 1954, la doi ani după ce a fost înființat Combinatul de vinuri de la Cricova.

Cealaltă Românie mai are bogății de descoperit. Despre celelalte crame ale ei și despre mentalitatea aproape duplicitară a moldovenilor când vine vorba de Rusia, în numărul viitor al ziarului ,,Făgăraș Expres.”

(Cristina CORNILĂ)