Pentru că avem multe de spus!

.

Povestea de succes a unei făgărăşence în Italia: „Pentru mine acasă e aici, dar şi acasă la Copăcel“


 

IMG-20151208-WA0001

Este mai cunoscută în Italia decât în propria ţară. A reuşit să se facă respectată prin munca pe care a depus-o şi prin cunoştinţele pe care le-acumulat în timpul facultăţii. Şi a ajuns să fie un exemplu pentru multe generaţii. Este cazul făgărăşencei Nicoleta Suciu, o tânără stabilită în Italia, care a ajuns cercetător asociat la o importantă facultate din ţara ce o adoptat-o.

 

Făgărăşeanca Nicoleta Suciu trăieşte, lucrează şi iubeşte în Italia. A plecat din România de aproape 10 ani, pentru a studia în străinătate. A terminat liceul la Radu Negru, la secţia de biologie-chimie şi dragostea pentru aceste ştiinţe au trimis-o către ingineria mediului la Facultatea de Ştiinţa Materialelor de la Universitatea Transilvania din Braşov. În 2007 avea să devină inginer diplomat, după ce îşi făcuse lucrarea de licenţă, ca şi student Erasmus la Universitatea Degli Studi Federico II din Napoli. În acea perioadă a cunoscut mai multe persoane care şi-au pus o amprentă decisivă asupra viitorului ei. „Înainte să mă întorc pentru examenul de licenţă, mi-au făcut un contract de două luni şi mi-au propus să particip la concursul pentru un post de doctorat la universitate. Aşa că m-am întors în ţară, am terminat facultatea şi m-am întors la universitatea din Napoli, însă din păcate bursa doctorală nu a mai fost finanţată. Dar profesorul meu de atunci mi-a propus să încerc la concursul de la Universitatea Degli Studi din Milano“, povesteşte Nicoleta. Concurs pe care l-a şi câştigat pe domeniul ei, chimie, biochimie şi ecologia pesticidelor. Primii doi ani de cercetare pentru lucrarea doctorală i-a făcut în colaborare cu Universitatea Catolică a Sfintei Inimi de la Piacenza, iar în ultimul an a fost trainer la Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor EFSA, cu sediul la Parma.

 

Italia, locul unde şi-a „cusut“ o nouă casă

Călătoriile în Italia cu şcoala nu fuseseră o premieră pentru Nicoleta. Ea mai văzuse tărâmul italian şi în trecut. În perioada vacanţelor ea a lucrat ca şi doică, sau făcea curăţenie. „Sora mea era în Italia de câţiva ani şi de aceea am ales să vin aici pentru perioada Erasmus. Dar şi pentru că în trecut, în timpul vacanţelor, veneam aici şi lucram ca şi doică, sau făceam curăţenie cu ora. Şi mi-am zis că o să mă întorc în Italia, dar să fac altceva“. Şi asta a şi făcut. Întâi ca şi student Erasmus, apoi ca student doctoral, iar acum este cercetăror asociat la Facultatea de Ştiinţe Agronomice Alimentare şi de Mediu de la Universitatea Catolică. Toate aceste realizări au schimbat-o, au făcut-o să realizeze ce contează cu adevărat în viaţă şi cât de importante sunt alegerile pe care le faci. Ca atare, în prezent, pe plan profesional se axează pe cercetarea ei, impactul pesticidelor şi al altor contaminanţi chimici asupra mediului şi al omului. Iar pe plan personal „sunt un om împlinit. La universitate am cunoscut un om minunat, care m-a învăţat să iubesc cu adevărat şi care a devenit soţul meu, în 2010. În 2013 a venit pe lume primul nostru copilaş, Samuele Ioan iar în 2015 al doilea, Isabella Maria. Ei sunt realizarea mea cea mai mare, pentru care am renunţat la multe din punct de vedere profesional, dar nu îmi pare rău. Spun că am renunţat la multe deoarece, din păcate, un concediu de maternitate nu este văzut cu ochi buni. Este incredibil, nu aş fi crezut că aşa ceva este posibil, dar din păcate este trista realitate“. Chiar şi aşa a reuşit să scrie articole ştiinţifice în jurnale de specialitate cu impact major, diferite capitole în cărţi de specialitate şi două cărţi Şi a participat la peste 20 de conferinţe internaţionale din Europa, America şi Asia. Nicoleta este şi co-tutore pentru lucrările de diplomă ale studenţilor de master şi a făcut parte şi din comisiile de examene de chimie anorganică şi organică şi ale lucrărilor de licenţă.

 

„Pentru mine acasă e aici, dar şi acasă la Copăcel“

Chiar dacă Italia este ţara ei adoptivă, Nicoleta revine de cel puţin două ori pe an în satul ei natal, Copăcel. Iar acum revine împreună cu familia şi cu soţul ei, care a învăţat şi româneşte. „Pe copii încerc să îi învăţ şi limba română, când sunt doar eu cu ei, vorbim doar româneşte. Mi-aş dori să înveţe şi limba română şi să am posibilitatea să le transmit cât mai mult din cultura şi tradiţiile noastre“. De multe ori un dor nebun de ţară şi de sat o încearcă dar, cu toate acestea, nu crede că se va stabili aici. Dintr-un singur motiv: „Am vorbit cu colegii mei de la facultate şi îmi dau seama că ar fi aproape imposibil să pot profesa acasă. Plus de asta, trebuie să mă gândesc şi la copii şi soţ. Soţul meu lucrează în domeniul pe care l-a studiat şi este îndrăgostit de ceea ce face. Copiii cresc cu bunicii italieni şi merg aici la grădiniţă. Dar.. niciodată să nu spui niciodată. Pentru mine, acasă e aici, dar şi acasă la Copăcel. Nimic nu va schimba acest lucru!“, a încheiat Nicoleta.

(Alina ROMAN)

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.