Continuare din numărul anterior

http://fagarasexpres.ro/cealalta-romanie-ep-i/

După Cricova, micul grup din care făceam parte a plecat spre Mileștii Micii. Trebuie să spun că amândouă cramele sunt de-o parte și de alta a Chișinăului, iar dacă nu vreți să mai scoateți mașina din parcarea hotelului, puteți ajunge la fel de repede și cu un taxi. În Republica Moldova, 90% din taximetre nu au ceas, iar plata se face la înțelegere cu șoferul. Se acceptă inclusiv lei românești. Există tarife duble pentru servicii identice, așa că fie ai noroc, fie ești bun negociator!

La Milești este obligatoriu să ai mașină, indiferent că este cea de taxi sau cea personală. Crama este tot a statului, ca toate cramele Moldovei, iar asta are o lungime de 200 km, însemnând că atâta măsoară toate ramificațiile ei, dacă ar fi puse una în prelungirea celeilalte. În mașina ta se urcă ghidul și îți spune pe unde să mergi. ,,Ca să învățăm grotele, am mers câteva zile pe jos prin ele. Memoria vizuală funcționează mai bine când faci la pas toate buclele pe care le facem noi acum cu mașina”, ne-a spus ghida. Mi-o și imaginam pierzându-se prin alambicătura de 200 de km…

Calcarul extras din fosta mină s-a folosit la construirea satelor vecine. Crama nu are luxul Cricovei, însă a intrat în Cartea Recordurilor, ca fiind crama cu cele mai multe sticle de vin din lume. Are 1,5 milioane de sticle în prezent și au fost și momente în care a avut 2 milioane de sticle.

,,O sticlă de vin dulce se poate păstra și până la 70 de ani. La mijlocul anilo 80, aici s-a creat o cameră ascunsă, care există și azi și care găzduiește vinuri ce nu se mai fabrică. Cel mai scump și cel mai vechi vin din cramă costă 1.500 de euro (Buchetul Moldovei – fabricat în 1973). La Milești se păstrează 150.000 de tone de vin. Cel mai mare butoi cântărește 20 de tone. În crama de la Mileștii Mici este montată și o stație seismică, de unde seismologii își culeg datele. Stația nu are legătură cu crama, dar funcționează aici pentru că era nevoie să fie amplasată la adâncime. Această cramă are o adâncime maximă de 85 de metri sub nivelul solului”, ne spune ghida, pe măsură ce se tot urcă și se tot coboară din mașina noastră.

Crama de la Mileștii Mici a fost vizitată de Jimmy Carter (2005), Steven Segal (2008), Michel Platini (2006).

Cel mai mare cimitir din Europa

La Purcari, a treia mare cramă a basarebenilor, noi n-am ajuns. Sunt 111 km de la Chișinău până acolo, iar de pe dealurile cu viță de vie ale Purcariului se vede Transnistria. Contrar voinței mele, de Transnistria și Găgăuzia, nu ne-am apropiat.

În schimb, am luat Chișinăul la pas, încât ajunsesem să-i cunosc străzile. Am aflat despre capitala Moldovei că găzduiește cel mai mare cimitir al continentului. Se întinde pe 100 de hectare și, ca să ajungi la un anumit mormânt, trebuie să mergi 3-4 km cu mașina. În ordinea dimensiunilor, urmează unul din Rusia, iar al treilea este cel mai probabil cimitirul Pere Lachaise din Franța (circa 44 ha).

Dacă mergeți la Chișinău, nu aveți cum să ratați Arcul de Triumf și Catedrala. În Catedrală, pe pereți este pictat Ștefan cel Mare, socotit sfânt. Chișinăul respiră prin Ștefan cel Mare. Există întruchipat în statui, zugrăvit pe pereții Catedralei și bătut în cuie pe colțurile clădirilor de pe strada care-i poartă numele. Și totuși Ștefan s-a născut pe teritoriul țării noastre. Post-mortem, însă, este mai mult moldovean decât român!

Bomboanele Bucuria

Dacă nu ați auzit de bomboanele Bucuria înseamnă că nu ați avut prilejul să gustați cele mai bune bomboane fabricate vreodată. Sunt cu de toate, de la alune, la struguri, prune și vișine. Ultimul sortiment de bomboane este o delicatesă: prune învelite în ciocolată, care poartă numele de ,,Chișinăul de seară”.

Fabrica este o societate pe acțiuni și, alături de podgorii și crame, este cartea de vizită din Cealaltă Românie. Sunt magazine ale fabricii la tot pasul și lumea cumpără cu kilogramele dulciurile Bucuria. Eu însămi m-am bucurat ca un copil când m-am văzut în mijlocul maldărului de bomboane. Cred că meseria de dentist este la mare căutare în Basarabia…

Dulciurile se fabrică sub brandul acesta de prin anii 40. Sunt astăzi 450 de produse marca Bucuria. Încă de la debut, producția a fost încurajată de români. Să vedeți cum: pe atunci exista un tren care făcea legătura între Chișinău și București. Se nume trenul ,,Prietenia”. Studenții basarabeni le cărau cu plasele bomboane colegilor lor români, la început ca și daruri, apoi la cerere pentru cei care aveau preferințe clare. Fabrica producea cantități tot mai mari de bomboane ca să satisfacă cererea pieței… românești. În unele magazine din România am văzut azi bomboane Bucuria.

Nivel de trai scăzut, mașini de lux

Un salariu minim în Republica Moldova este de 2.500 lei moldovenești. Un leu românesc este 4,5 lei moldovenești, ca să vă faceți o idee. Deci oamenii câștigă 550 lei lunar. Cu toate astea și, fără nicio explicație logică, am văzut în capitala Republicii Moldovei cele mai scumpe SUV-uri și cele mai elegante limuzine. Cu ce și le-au cumpărat… rămâne o enigmă, dar un lucru e cert: moldovenii au tendița de a epata. Dincolo de asta, sunt un popor deosebit de ospitalier și cu o bucătărie de te lingi pe degete!

Duplicitari, cu sau fără voie

Fostul deputat Gheorghe Gabor a fost vreme de doi ani consul al României la Chișinău. Potrivit spuselor sale, în această perioadă în jur de 4.000 de basarabeni și-au luat cetățenia română. La ei în țară, însă, nu i-am văzut sărind în sus pentru unirea cu România. Mai repede am făcut eu lobby pentru asta decât moldovenii cu care am vorbit. Fostul consul spune că principala explicație este faptul că 7-8 sute de moldoveni lucrează în Rusia și trimit bani acasă. Ei sunt dublicitari din acest punct de vedere, că cine știe în brațele cui îi mai aruncă destinul!

O altă explicație a faptului că nu se face un referendum pentru unirea cu România vecină ar consta în manipularea pe care o exercită posturile rusești. Prin televiziuni se duce o politică rusofilă. Iar televiziunile în limba rusă sunt cu zecile. Personal, am cunoscut pe stradă oameni care refuză să vorbească limba română. Pe de altă parte, am cunoscut moldoveni care mâine ar intra în România și, odată cu asta, în Uniunea Europeană. Oamenii vor să muncească pe venituri mai mari în alte țări și capătă drept de muncă dacă devin europeni. Alții îl așteaptă pe Traian Băsescu să își ia cetățenia și să candideze și în țara lor. Moldovenii la ora aceasta își urăsc toți politicienii. Au și de ce: de la înființarea ca stat independent în anul 1991, ultimii su reușit să săvârșească ,,jaful secolului”, adică aproape un miliard de dolari dintr-o țară care are PIB-ul mai mic ca economia județului Brașov.

(Cristina Cornilă)