Comuna Cârţa se află de mult timp pe harta destinaţiilor turistice din centrul ţării, căutate de turişti. În special, notorietatea ei se datorează Mânăstirii Cisterciene din mijlocul satului, singura de acest fel din România. Nu mai există astăzi nicio altă abaţie cisterciană în picioare în toată România, aşa că cei care vor să vadă cum şi unde trăiau călugării acestui ordin în ţara noastră vin la Cârţa. Practicanţii acestui ordin aveau foarte multe restricţii, de la a nu mânca deloc carne, la a nu face focul, astfel că viaţa lor este un subiect de interes şi astăzi.

Dincolo de Mânăstirea Cisterciană, Cârţa mai este renumită pentru faptul că aici s-a născut şi a locuit mama cântăreţei Maria Tănase, o informaţie, pe care, dacă nu o ştiai de dinaninte să ajungi, o afli la faţa locului, de pe placa informativă montată pe faţada unei case din centrul comunei.

Dar mai sunt la Cârţa două biective turistice despre care puţină lume ştie şi, dacă nu intri în vorbă cu localnicii să afli despre ele, poţi pleca din sat fără să ştii ce ai pierdut.

Cârţa are două poduri peste Olt, unul mai interesant ca celălalt. Unul este un fel de bac, celălalt este un pod de lemn suspendat. Cu ambele poţi ajunge de pe un mal pe celălalt şi în trecut au fost intens utilizate de populaţie, fie pentru a ajunge într-un sat din vecinătate, fie pentru a ajunge la zonele în care sătenii aveau plantaţii de viţă de vie.

,,Corabia” de fier pe care încap două tractoare cu remorci cu tot

Bacul este un pod mobil de fier, pe care oamenii din sat îl numesc ,,corabie”. El traversează Oltul cu ajutorul unor cabluri de fier groase, prinse de fiecare mal al râului. Sunt cabluri pe care sunt montaţi scripeţi şi care practic fac ca bacul să urmeze calea lor, nu să fie dus de curenţi în aval. Aceste cabluri au şi ele o istorie interesantă, fiind folosite în trecut la telecabina de la Bâlea. Când au fost scoase din uz şi înlocuite cu altele noi, au fost aduse la Cârţa şi au primit întrebuinţarea pe care încă o mai au şi astăzi.

,,Noi am copilărit la Cârţa, ştim bacul acesta din tinereţe. Mai este unul tot ca acesta scufundat în Olt, în apropiere de cel funcţional. Este vechiul bac al satului, care s-a distrus în timp. Acum este în apă, probabil a ajuns în nămolul de pe fund şi nu îl mai scoate nimeni. Mai ştim şi de o tragedie petrecută prin anii 2000 tot în locul acesta. Un băiat care se afla pe skijet şi mergea pe Olt cu viteză a intrat în cablul de fier al bacului, pe care noi îl numim hurduzău, şi a fost decapitat pe loc. Mult timp nu i-au găsit corpul în apă, l-au căutat cu scafandrii, a venit tot satul să vadă. Ştiu că atunci au găsit şi nişte specii de peşti de care s-au mirat toţi pentru că nu ştiau că sunt aşa mari şi că trăiesc în Olt. Băiatul era din Sibiu”, îşi amintesc doi soţi, aflaţi la vârsta a treia şi veniţi în concediu în satul natal. I-am întâlnit într-o după amiază la pescuit pe bac, acolo unde oamenii din sat obişnuiesc să vină.

În sat există o persoană responsabilă cu condusul bacului de pe un mal pe celălalt. În general, bacul stă legat la mal cu nişte lanţuri. ,,Mariana este cea care se ocupă de bac. Este o doamnă mică, iute şi pricepută foc. Ea şi soţul ei stau în casa aceasta de lângă Olt. Aici trebuie mai mult tehnică, decât forţă”, spun cei doi soţi.

,,Corabia” de la Cârţa, a doua de fier din istoria satului, funcţionează din 1980, an pe care îl veţi găsi inscripţionat pe ea. Podul mobil a fost adus din zona Colun, reparat şi montat aici, după ce anteriorul pod de fier s-a scufundat.

Un alt localnic pe care l-am întâlnit acolo ne-a povestit că în trecut pe malul celălalt al Oltului erau plantaţii de viţă de vie, iar oamenii foloseau bacul pentru a merge la viile lor. Într-adevăr, zona era cunoscută pentru caracterul ei viticol încă de pe vremea călăgărilor cistercieni, cei care au adus via din Franţa şi care făceau vin la Cârţa şi îl beau pe post de apă.

Podul de fier are dimensiuni generoase: 12 metri lungime şi 6 metri lăţime. Încap pe el două tractoare cu remorci cu tot.

Podul de lemn din cucuruz

Cel de-al doilea pod interesant din Cârţa este unul pietonal suspendat. Este de lemn, pe alocuri podinele s-au putrezit sau lipsesc, aşa că trebuie să îţi faci ceva curaj să urci pe el şi mai ales să-l traversezi. Unde mai pui că mişcă, de zici că la o adiere de vânt cazi în apă cu tot cu pod. Dar, dacă ai norocul să vezi chiar atunci oameni care fac asta, îţi mai vine sângele la loc şi te încumeţi să îl parcurgi, cu grijă însă, până în capul celălalt.

Pasarela de lemn a fost dată în funcţiune în 1964 (mai este una la fel la Şona, comuna Mândra, care datează din 1961). Cea de la Şona a fost reabilitată mai recent şi este într-o stare mai bună.

Cea de la Cârţa este folosită de oamenii care fac pe jos traseul Cârţa – Nou Român.

Ca să ajungeţi la ea, mergeţi întâi până în centrul satului în dreptul Mânăstirii Cisterciene, apoi pe un drum lateral veţi ajunge în zona cu lanuri de porumb a satului şi implicit la această pasarelă.

(Cristina Cornilă)