Pentru că avem multe de spus!

.

Făgărăşeanca Lavinia Şulea în expediţia vieţii ei: 6 zile pe Kilimajaro


Lavinia Şulea şi-a văzut visul cu ochii. De câteva zile făgărăşeanca s-a întors din Africa, acolo unde a făcut o expediţie pe celebrul munte Kilimanjaro. 6 zile a durat aventura vieţii ei, care a început la +35 de grade şi s-a încheiat la –10 grade celius. A văzut jungla tanzaniană, i-a cunoscut pe băştinaşi, a luat-o ameţeala de la aerul rarefiat, iar la final a ajuns pe acoperişul lumii – 5.895 de metri.

,,Mai sus de vârful Moldoveanu nu am urcat niciodată

53900736_744407029277067_1031953845204287488_nLavinia este din Făgăraş, are 39 de ani, este căsătorită, are doi copii şi o mare pasiune: alergarea montană. Pasiunea ei s-a dezvoltat treptat, în ani, şi nu ar fi bănuit pe vremuri că se va vedea vreodată în vârful Tanzaniei africane. La propriu.

,,Pot să spun că am început să fac sport de pe la 17 ani. Dar într-un ritm mai lent. Mai serios am început după prima naştere, când ieşeam pe stadion şi alergam câte 15-20 de ture, iar şi mai în serios am luat sportul acesta al alergărilor montane din anul 2016, de când am început să mă înscriu la competiţii. Fac sport de plăcere”, îmi povesteşte făgărăşeanca.

Cât despre urcatul pe cel mai înalt vârf african nici nu se punea problema până acum câteva luni. Totul a început cu o prietenie: ,,eu mai sus de vârful Moldoveanu nu am urcat niciodată. Cel mai sus am urcat, aşadar, la 2.544 metri. La un concurs desfăşurat la Bâlea în anul 2017 m-am împrietenit cu Anca, o fată din Bucureşti, cu aceeaşi pasiune ca şi a mea. Ulterior am aflat că suntem şi născute în aceeaşi zi, doar că eu sunt mai mare cu un an. Cu Anca am început să merg pe munte, să facem drumeţii împreună. Apoi, tot pe munte, l-am cunoscut pe Ciprian, tot din Bucureşti şi tot cu acelaşi hobby. Într-o zi noi trei ne-am hotărât să facem expediţia aceasta.”

Bucătar şi chelner pe Kilimanjaro

53766611_2251545188438100_4026042222318190592_nLavinia, odată luată hotărârea să plece în expediţia africană, şi-a dat seama că nu era pregătită deloc pentru aşa ceva. Nu avea echipament de iarnă, nu ştia să escaladeze muntele înzăpezit… De altfel, în limba poporului tanzanian, Kilimajaro înseamnă ,,munte cu zăpadă”. Aşa că în toamna trecută şi-a cumpărat echipamentul, iar în ianuarie acest an s-a înscris la un curs de 3 zile la Bâlea ca să se iniţieze în mersul pe munte iarna.

,,În 27 februarie 2019, eu cu Anca şi Ciprian am plecat de pe aeroportul Henri Coandă pe ruta Bucureşti – Amsterdam – Kilimanjaro. Ajunşi acolo, am fost preluaţi de un ghid şi duşi la hotel. A doua zi avea să înceapă urcarea. Intrarea în parcul naţional Kilimanjaro se face de la cota 1.800 metri. Nu poţi intra în parc fără un ghid. Noi am fost 3 persoane şi pe tot parcursul expediţiei noastre s-au ocupat de noi 11 oameni: doi ghizi, un bucătar, un chelner şi restul cărăuşi. Am plătit la intrarea în parc o taxă către ghid, din care el, la rându-i, urma să achite taxa de munte, hotelul etc., iar la coborâre le-am mai dat oamenilor un bacşis pentru felul în care s-au purtat cu noi şi pentru că am rămas impresionaţi de greutatea muncii pe care o făceau”, povesteşte Lavinia Şulea.

Turiştii nu îşi duc decât un rucsac în care îşi pun câteva haine pentru ziua în curs, o pelerină de ploaie şi sticla cu apă. Tot bagajul, inclusiv corturile de campare, îl duc cărăuşii, între 13 şi 20 kg fiecare.

6 zile pe Kilimanjaro

Pentru a ajunge în vârful muntelui, turiştii au de ales mai multe trasee. Toate prevăd tabere la anumite altitudini, unde aceseştia se odihnesc peste noapte, se spală şi mănâncă. Tot greul îl duc cărăuşii, cei care se îngrijesc ca, odată ajunşi la locul de campare, turiştii să aibă tot cel le trebuie la îndemână. Aceşti oameni fac muntele zilnic, ca serviciu.53532453_1093680734167084_7345927989370028032_n

,,Se merge cu un ghid în faţă şi unul în spate. Celelalte ajutoare plecau de la tabără după noi, ne depăşeau pe parcurs şi ajungeau la următoarea tabără înaintea noastră. Mersul se face într-un ritm de melc, pentru a se face treptat aclimatizarea cu aerul rarefiat. Cărăuşii care, cum am zis, ajungeau înaintea noastră la tabără, instalau corturile, găteau mâncare caldă, pregăteau absolut tot. Aveam şi câte 3 feluri la o masă, plus fructe, pentru că aveam nevoie de energie să urcăm. Aceştia ne încălzeau şi apa de spălat. Fiecare avea un lighean al lui şi ne spălam în corturi seara. Traseul l-am făcut în 6 zile, adică urcat de la cota 1.800 metri şi coborât până la cota 1.600 metri”, explică făgărăşeanca.

Cei care vor să se inspire pentru o urcare Kilimajaro au de acum ca experienţă ruta parcursă de făgărăşeancă şi de cei doi bucureşteni: Machame Gate (1800m) – Machame Camp (2850m) – Shira Camp (3750m) – Lava Tower (4600m) – Baranco Camp (3900m) – Arrow Glacier Camp (4900m) – Uhuru Peak (5895m) – Millenium Camp (3100m) – Mweka Gate (1600m).

Se poate observa că urcarea se face pe o rută şi coborârea pe altă rută.

De la +35 de grade, la -10 grade

53470934_302183503744082_3432455751778435072_nÎn Tanzania, Lavinia a trecut în 6 zile prin toate anotimpurile. În oraş erau +35 de grade, iar în vârful muntelui temperaturile erau negative. Cu o noapte înainte de urcarea în vârf, termometrele indicau o temperatură de -10 grade. Muntele era alb de zăpadă, vântul îşi făcea de cap, iar aerul ajunsese extrem de rarefiat.

,,Pe parcursul traseului te confrunţi cu tot felul de simptome din cauza aerului. Eu, de exmplu, am avut insomnii şi n-am putut dormi vreo două nopţi, iar atunci când am dormit, am visat ciudat. Mi s-a umflat faţa, am avut stări de ameţeală, dureri de cap, momente de slăbiciune… Toate trec, însă, şi rămâi cu satisfacţia escaladării”, mărturiseşte ea.

O întreb pe Lavinia despre costurile unei asemenea aventuri şi în special despre taxa care se achită la intarea în parcul naţional Kilimanjaro. Îmi spune că e un efort toată această experienţă, dar nu îmi explică ,,efortul” în cifre. Rămâne să mi-l imaginez… ,,Taxa a fost susţinută de bugetul familiei, m-a susţinut soţul meu în toată nebunia aceasta”, îmi spune ea.

Un alt vis al său, greu de îndeplinit din cauza costurilor, ar fi vulcanul Damavand din Iran. Este cel mai înalt vulcan din Asia, are 5.671 metri, iar o astfel de expediţie durează de regulă 8 zile.Lavinia Şulea

Alergând până la Alba Iulia

Lavinia Şulea a mai bifat un record personal înainte de plecarea în Africa. A sărbătorit Centenarul într-un mod inedit. Aceasta, împreună cu 3 alergători şi 4 bicicilişti, au parcurs traseul Făgăraş – Alba Iulia cu piciorul şi cu bicicleta.

În prima zi, a alergat 91 de kilometri, de la Făgăraş, la Cristian – judeţul Sibiu. A doua zi, de 1 decembrie 2018, a parcurs restul distanţei de 60 de kilometri cu bicicleta.

(Cristina Cornilă)




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *