Dacă Făgăraşul arată ca în cărţile poştale, este (şi) meritul unor oameni care au ridicat fotografia la rang de artă. Nu sunt neapărat fotografi de meserie, dar îşi drămuiesc timpul liber cu această pasiune grozavă. Cele mai spectaculoase imagini cu Făgăraşul şi împrejurimile lui se datorează în parte naturii, în parte îndemânării de care dau dovadă pasionaţii artei fotografie, fie că au fost surprinse pe un soare orbitor, fie pe o ceaţă groasă cum mai întâlneşti doar în basme, fie tocmai în bezna nopţii.
Am încercat să-i descoperim pe câţiva dintre făuritorii imaginilor de colecţie cu Ţara Făgăraşului şi să vedem oamenii care stau în spatele lentilei şi care transformă într-un adevărat miracol un banal apus de soare, un simplu joc al norilor sau o zi obişnuită de primăvară.
Dinu Constantin
Dinu Constantin: ,,Nu am făcut în viaţa mea vreun curs de fotografie”
Nu este făgărăşean la origini, dar viaţa l-a purtat până în micul oraş din inima Ardealului, unde s-a şi stabilit, iar astăzi răsplăteşte Făgăraşul şi ale sale împrejurimi cu cele mai reuşite capturi, frânturi şi crâmpeie din pulsul lor cotidian.
,,M-am născut în judeţul Olt, dar m-am căsătorit cu o făgărăşeancă, iar în ’86 am ajuns la Făgăraş. După ce am terminat facultatea, mi-am luat repartiţia în Combinatul Chimic, la secţia 8. Am terminat Tehnologia Construcţiilor de Maşini, secţia ,,Utilaje de turnătorie şi prelucrări la cald”, din cadrul Universităţii Braşov”, povesteşte Dinu Constantin despre mutarea sa la Făgăraş.
foto Dinu Constantin
Astăzi, în vârstă de 57 de ani, acesta lucrează la UPRUC POL, pe partea de proiectare, la realizarea rezervoarelor din fibră de sticlă.
Nu se consideră a fi fotograf, responsabile pentru această credinţă fiind modestia şi faptul că nu a făcut niciodată în viaţa sa vreun curs de fotografie.
,,Fotografia este o pasiune de care m-am apucat înainte de anii ’90. Folosesc un aparat vechi de vreo 10 ani, care nici măcar nu se mai fabrică, şi obiective dintre cele mai ieftine. Este o plăcere să merg să fotografiez, deşi recunosc că nu am investit în aparatură. Fac fotografii doar în timpul liber şi m-am apucat mai serios de ele prin anul 2013, împreună cu Ana Borca, ce îşi lansa pe atunci proiectul cu Iia Călătoare. Un an mai târziu, prin 2014, mi-am făcut şi eu un cont de facebook, Drumeţ prin Ţara Oltului, unde am început să postez”, explică acesta.
foto Dinu Constantin
Deşi recunoaşte că nu are aparate grozave şi că nu a studiat arta fotografiei, imaginile pe care le publică Dinu Constantin pe contul său, Drumeţ în Ţara Oltului, depăşesc cu mult chiar şi priceperea celor şcoliţi în acest domeniu. Se foloseşte doar de viziunea personală atunci când vrea să imortalizeze vreun moment şi spune că peisajele sunt preferatele sale. Cu toate acestea, a fost premiat pentru portrete. În fiecare an, Consiliul Judeţean Braşov şi Centrul Cultural Reduta organizează un concurs naţional de fotografie etnografică care se numeşte ,,Oameni şi datini”. La acest concurs, Dinu Constantin a primit premiul II în anul 2017, la secţiunea portret, şi premiul special al juriului în anul 2018, tot pentru un portret. La fiecare două ediţii, organizatorii concursului editează şi un album foto, iar în ultimul album făgărăşeanul a fost inclus cu 5 fotografii.
foto Dinu Constantin
foto Dinu Constantin
Cele mai reuşite imagini surprinse de Dinu Constantin, mărturiseşte însuşi acesta, sunt cele pe vreme rea. ,,Caut vremea rea, căci tocmai atunci apar fotografiile spectaculoase. Când e cald şi frumos sau e în mijlocul zilei, se poate duce oricine să facă poze. De multe ori când peste Făgăraş se aşează ceaţa deasă, pe Dealul Galaţiului, deasupra pădurii, e soare, iar atunci ies nişte efecte grozave”, explică acesta.
Cornel Comici: ,,Când ies la plimbare, nu pot pleca fără aparat”
Un alt Făgăraş grozav este cel văzut prin lentila fotografului Cornel Comici. Pensionar fiind la cei 67 de ani ai săi, acesta îşi petrece cea mai mare parte din timpul liber cu aparatul foto pe umăr în căutarea a ceva ce poate fi imortalizat.
Cornel Comici
foto Cornel Comici
,,Iniţial fotografia a fost un hobby, căci fac asta de prin 1978. Prima mea meserie a fost de constructor de cazane de abur pentru industria chimică. Pe urmă am făcut Liceul Industrial de Chimie, profilul Tehnologie chimică anorganică, şi apoi am lucrat ca tehnician la protecţia muncii la UPRUC, până în anul 2009. Din 1994 începând, în paralel, am fost şi tehnician fotograf tot la UPRUC. În anul 2003 am ieşit la pensie. Însă, cu vreo doi ani înainte să mă pensionez, am deschis împreună cu soţia o firmă în domeniul fotografiei şi al traducerilor în şi din limba engleză, soţia mea fiind traducător”, spune Cornel Comici.
Cu o veche experienţă în arta fotografică, făgărăşeanul şi-a dus pasiunea până la rang de meserie. Mai abitir în prezent decât în trecut, susţine că în orice plimbare îşi ia musai cu el şi aparatul de fotografiat.
,,Când ies la plimbare, nu pot pleca din casă fără aparat. Întotdeauna se găseşte ceva de fotografiat. Peisajele rămân o preferinţă în alegerea subiectelor mele, dar nu am exclus total nici portretele şi nici evenimentele. În fotografie lumina e cea care spune multe”, mărturiseşte el.
foto Cornel Comici
În viaţa sa de fotograf, Cornel Comici a avut 30 de expoziţii pe această temă. A avut fotografii selectate la Salonul Internaţional de Artă Fotografică ,,Art Deco” de la Braşov, dar şi la Salonul Naţional de Artă Fotografică de la Oradea. A participat la publicarea unor albume fotografice şi a colaborat cu mai mulţi autori de volume. Anul acesta a tipărit, pentru al 15-lea an consecutiv, calendarul de colecţie cu imagini cu Făgăraşul vechi şi nou. A început acest proiect împreună cu un prieten al său, Mircea Diaconescu, care era colecţionar de cărţi poştale vechi. După moartea acestuia, Cornel Comici a continuat să facă anual acest calendar.
Este cunoscut pentru fotografierea fluturilor, a libelulelor şi a insectelor în general.
Are doi copii şi trei nepoţi.
foto Cornel Comici
Bogdan Manta: ,,Pasiunea mea este fotoreportajul de călătorie”
Bogdan Manta
foto Bogdan Manta
Dacă vreţi o incursiune fotografică prin istoria ororilor de la Auschiwitz şi Birkenau, e musai să căutaţi pe internet fotoreporatejele realizate de Bogdan Manta, la faţa locului, în doi ani la rând. În antiteză cu acest tip de fotografie, Bogdan Manta caută în lucrările sale să surprindă şi frumuseţile împrejurimilor Făgăraşului, astfel încât Gherdealul, Cincul sau Cincşorul nu au rămas necăutate de acesta.
,,Eu am terminat în anul 2005 Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul Universităţii sibiene ,,Lucian Blaga”. În 2007 am absolvit un program de masterat în publicitate. Drept urmare, meseria mea se leagă de publicitate şi comunicare, ceea ce şi fac la job-ul meu zilnic. Însă mi-a plăcut mult fotografia, aşa că am hotărât să mă înscriu ulterior şi la o astfel de şcoală. În 2009 am finalizat şcoala de fotografie ,,Image Art” din Sibiu”, spune Bogdan.
Acesta îşi dedică pasiunea în mare parte fotoreportajelor de călătorie, dar imediat în preferinţe urmează fotografia portret.
foto Bogdan Manta
Spune că în realizarea fotografiilor cel mai important factor este lumina.
foto Bogdan Manta
,,Nu pot spune că am un moment anume când îmi place să fotografiez, căci te poţi apuca să faci asta în orice moment al zilei dacă te ancorezi în subiect, dar totuşi cele mai reuşite poze ies în lumina serii, mai ales în timpul verii. După ora 18.00 este o lumină caldă, blândă, ce ajută foarte mult fotograful”, spune acesta.
Bogdan Manta îşi creează fotoreportajele plecând de cele mai multe ori de la cărţile pe care le citeşte. Exprimă în imagini idei pe care le întâlneşte în scrisul altora.
De curând şi-a întregit orizontul pasiunilor cu drumeţiile pe munte, aşa că ne aşteaptă din partea-i un val de fotografii la înălţime.
Bogdan are 37 de ani.
Cristina Lascu: ,,Nu am participat niciodată la concursuri de fotografie”
Cristina Lascu
Printre cei care s-au remarcat în domeniul artei fotografice în ultimii ani se numără şi Cristina Lascu, realizator de emisuni radio în viaţa de zi cu zi.
Are 39 de ani, este căsătorită şi este mama unui băiat de 11 ani. Odată cu naşterea copilului, mama şi-a descoperit pasiunea de a-i face poze.
,,Interesul pentru fotografie a venit după ce a sosit pe lume fiul meu căruia am început să-i fac poze cu un aparat compact bunicel, dar care la un moment dat nu mi-a mai satisfăcut cerinţele pentru că începeam să descopăr tainele fotografiei şi voiam să învăţ cât mai mult într-un domeniu ce ma fascina tot mai tare. Aşa am ajuns să mă înscriu la primul curs de fotografie, fiindcă educaţia este esenţială şi am considerat important să învăţ paşii în mod organizat, de la oameni care şi-au dedicat o viaţă întreagă fotografiei. Ca o paranteză, vreau să îţi spun că atunci când m-am hotărât să mă înscriu la acest curs, toate locurile erau ocupate, însă lectorul mi-a dat speranţa că s-ar putea elibera un loc. A doua zi eram înscrisă la cursul care m-a ţinut în priză câteva luni, în care descopeream noi orizonturi. Probabil că nimic nu e întâmplător. Acesta a fost începutul. Au urmat alte workshopuri şi specializări şi probabil vor mai urma. Fiecare dintre ele mă îmbogăţeşte cu noi cunostinţe şi îmi aduce o energie extraordinar de bună”, spune Cristina.
foto Cristina Lascu
foto Cristina Lascu
foto Cristina Lascu
În lucrările Cristinei Lascu apar cel mai adesea copiii. ,,Îmi place să lucrez cu oamenii, să surprind emoţia atât la evenimentele comunitare, cât şi la cele familiale, dar ador în egală masură să fotografiez natura şi să subliniez frumuseţea ei. Trebuie să recunosc că am o slăbiciune pentru fotografia de copii, în care îmi place să surprind inocenţa şi naturaleţea lor. Fie că e vorba de o fotografie de portret sau de o imagine cu o mâncare ce te face să salivezi de parcă ar fi reală, de o fotografie în care două mâini împreunate într-un anume fel aproape că-ti aduc lacrimi în ochi sau de una în care marea aceea turcoaz te provoacă să visezi cu ochii deschişi, dacă acea fotografie te reţine pentru câteva momente, înseamnă că scopul tău ca fotograf a fost atins. Nu e suficient ca o fotografie să fie realizată corect din punct de vedere tehnic sau compoziţional, pentru mine e foarte important să reuşească să trezeasca sentiment şi emoţie”, mărturiseşte aceasta.
foto Cristina Lascu
Cristina spune că nu a participat niciodată la vreun concurs de fotografie, mulţumindu-se cu aprecierea celor ce s-au lăsat fotografiaţi.
Cristina Lascu a absolvit Birotica, iar ceea ce a studiat în facultate nu are legătură nici cu ceea ce face la locul de muncă, nici cu pasiunea pentrru fotografie.
Iulian Şimodi: ,,Am făcut primele poze la nunta surorii mele cu un aparat împrumutat”
Iulian Şimodi
Îl cunoaşteţi probabil sub numele de Iustyn, ,,de vină” fiind contul de Facebook pe care postează fotografiile sale, Iustyn Iusty. Dar numele său adevărat este Iulian Şimodi, este făgărăşean, are 42 de ani, este căsătorit şi e tatăl unei fetiţe de 8 ani.
foto Iulian Şimodi
Ca mulţi dintre cei ce s-au remarcat în această formă de artă, nici Iulian nu a plecat pe drumul acesta de la bun început, a ajuns fotograf graţie hazardului şi pasiunii.
,,Eu am lucrat ca designer la o tipografie, pentru domeniul fotografiei nu m-am pregătit deloc după absolvirea liceului. Însă mi-a plăcut să fac poze chiar şi atunci când nu aveam aparatul meu. La nunta surorii mele am împrumutat un aparat de la un prieten ca să-i fac fotografii. Cam acolo a fost începutul pe tărâmul acesta. Apoi mi-am cumpărat aparatul meu şi am început să pozez în special peisaje”, povesteşte Iulian.
foto Iulian Şimodi
foto Iulian Şimodi
De la peisaje, a trecut la evenimente, mai apoi la portrete şi tot astfel, până a epuizat toate genurile foto. În cei 12 ani de când şi-a dedicat timpul fotorafiei susţine că nu a făcut niciun curs în domeniu şi că a învăţat totul experimentând de unul singur. ,,Îmi place orice gen de fotografie, nu am unul preferat. Însă, trebuie să ai o anumită experienţă pentru fiecare gen în parte”, mărturiseşte Iulian Şimodi.
Lumea îl ştie sub numele de Iustyn, o întâmplare hazlie făcând să se ajungă aici. ,,Pe vremuri, când a apărut MIRC-ul, despre care puţină lume îşi mai aminteşte acum, trebuia să îţi alegi un nick-name. Eu mi-am pus Iustyn şi aşa am rămas până astăzi şi pe Facebook. Chiar şi prietenii mă ştiu de Iustyn”, se amuză Iulian Şimodi.
În timp, din hobby, Iulian a transformat fotografia în profesie, iar astăzi se ocupă exclusiv cu această formă de artă vizuală.
Mihai Sin
Mihai Sin: ,,Primele poze au fost făcute cu un aparat semiprofesional primit de la un prieten”
Mihai Sin are 37 de ani şi a descoperit că îi place fotografia dintr-o întâmplare, după ce un prieten i-a făcut cadou un aparat foto.
,,Pe la 18 ani am luat decizia de a mă muta în Brașov, imediat după terminarea liceului, în căutarea unei vieți mai bune, având ca pasiune IT-ul, rețelistica și mai apoi am început să fiu pasionat de webdesign. Mereu am fost un autodidact și mi-a plăcut să-mi acord propria perspectivă asupra oricărui domeniu în care am activat, fără influențe, doar informații primare. Tot în Brașov, orașul meu de suflet am început să descopăr natura. Întâmplător am primit de la un prieten un aparat semiprofesional pe care am început să-l folosesc în drumețiile mele, încercând să surprind ceea ce vedeam zi de zi: flori, munți, răsărit, păduri, animale, tot ceea ce îmi încânta sufletul”, spune Mihai.
foto Mihai Sin
foto Mihai Sin
După aproape un deceniu petrecut în oraşul care i-a devenit complice în dezvoltarea acestei pasiuni, Mihai a revenit la Făgăraş. Spune că l-a adus înapoi acasă dorul de a merge la pescuit cu tatăl său sau de a vedea munţii şi apele unde se scălda când era copil. Nu se gândeşte să mai plece vreodată de aici.
,,Cum îmi place mie să spun, nu pot să trăiesc o zi fără să-mi văd munții, care parcă zi de zi sunt altfel, în fiecare zi tot mai frumoși. Între timp, în Făgăraș am început să iau legătura cu prieteni vechi și să le prezint fotografiile mele, așa am ajuns să intru într-un proiect minunat: ,,Țara Făgărașului – Țara Cerurilor Deschise”, un proiect non profit de promovare prin imagine și povești a Țării Făgărașului, un proiect de suflet, împreună cu încă un prieten fotograf și două persoane dragi, dedicate aceluiași scop. Au fost niște momente frumose în care am cotrobăit prin satele din zonă pentru a descoperi și a pune în valoare tradiții, obiceiuri, obiective turistice, poveşti faine și multă natură”, povesteşte făgărăşeanul.
foto Mihai Sin
Mihai Sin s-a remarcat prin câteva expoziţii de-a lungul anilor: Castelul Bran -expoziție de Paște, Cetatea Făgăraș – expoziție de Zilele Cetății, Restaurantul Bistro del Arte.
foto Mihai Sin
El îşi prezintă munca pe facebook și instagram, pe contul Mihai Sin şi pe contul Călător prin Ţara Făgăraşului, ultimul venind să suplinească proiectul ,,Ţara cerurilor deschise”.
Mihai Sin este pasionat de fotografia de natură, glamour și food.
,,Consider că mi-am găsit singur talentul artistic pentru fotografie prin propria-mi viziune, muncă şi dragoste pentru fotografie. Am participat la câteva workshopuri, printre care VSLO – Vama Sub Lumini de Oscar, unde am ajuns printre finaliști la fotografia Glamour/Fashion. Consider că nu este suficient să ai aparatură bună ca să te numești fotograf. Trebuie să ai câte puțin din fiecare: subiect, lumină, viziune artistică și dragoste pentru ceea ce faci. Îmi doresc o lume mai bună, iar eu la asta lucrez, să fiu eu mai bun pentru că omul sfinţeşte locul”, spune Mihai Sin.
Cristian Ramba: ,,Prefer să fotografiez copiii pentru sinceritatea trăirilor lor”
Cristian Ramba
Îl găsiţi pe Cristian Ramba la Muzeul ,,Valer Literat” din Cetatea Făgăraş, unde lucrează de vreo 5 ani ca fotograf.
foto Cristian Ramba
Are 31 de ani şi este student la Facultatea de Teologie din cadrul universităţii sibiene ,,Lucian Blaga”.
Este căsătorit şi este tatăl a doi copii. Poate tocmai pentru că şi el are copii, este pasionat de fotografiera acestora.
,,Eu fotografiez tot felul de evenimente, nunţi, cununii, botezuri, petreceri şi aşa mai departe. Dar prefer în general portretele copiilor, pentru că, făcând o comparaţie între aceste evenimente, unde toţi stau parcă pregătiţi în faţa camerelor, şi un bebeluş, care nu ştie că stă la poză, sinceritatea trăirilor unui copil este ceva de nedescris. La el găsim sentimentele autentice, deşi recunosc că sunt greu de surprins în imagini copilaşii”, spune Cristian.
foto Cristian Ramba
foto Cristian Ramba
Despre investiţii în aparatură, Cristian Ramba spune că le-a făcut cu moderaţie. ,,De câte ori mă gândesc la un aparat care costă exagerat de mult, îmi vine în minte ceea ce a zis un fotograf italian, ajuns astăzi pe la vârsta de 70 de ani: ,,am investit o avere în aparatură şi cursuri de-a lungul carierei, dar acum la bătrâneţe îmi dau seama că, dacă eram mai isteţ, făceam psihologia, pentru comunicarea cu omul.” Fotograful se referă la faptul că degeaba ai aparate care te depăşesc, dacă nu ştii să îl faci pe om să se simtă confortabil şi să aibă poziţii şi stări naturale în faţa aparatului, nu forţate. În general, în faţa aparatului, omul zâmbeşte automat ca pentru Facebook, nu are o naturaleţe izvorâtă din comunicarea cu fotograful”, susţine Cristian Ramba.
Tânărul spune că face fotografii de pe vremea când era încă licean, dar la modul profesionist consideră că a ajuns abia cu vreo 7 ani în urmă.
A făcut un curs de fotografie menit să-l ajute la angajare, dar cunoştinţele în domeniu le-a dobândit practicând de unul singur de-a lungul timpului.
fotografie realizată de Szabo Gabor
Szabo Gabor, amintit în expoziţii
Făgăraşul a avut, are şi va mai avea oameni de seamă în domeniul fotografiei. Poate că e demn de menţionat şi primul fotograf făgărăşean care s-a făcut cunoscut lumii largi pe târâmul imaginilor surprinse cu camera. Se numeşte Szabó Gábor, iar debutul său în fotografie avea loc undeva prin anul 1936. Potrivit muzeografuuil făgărăşean, dr. Constantin Băjenaru, ,,din toate atelierele foto care au funcţionat în Făgăraş în secolul al XX-lea, de la acesta au rămas cele mai multe fotografii. A fost implicat în toate domeniile vieţii sociale. A făcut fotografii de la personalităţi până la simpli oameni care s-au fotografiat cu prilejul a diverse evenimente: naştere, botez, tineri militari… S-a ocupat şi de viaţa culturală. Sunt extrem de multe fotografii din acest domeniu în patrimoniul nostru. A fotografiat şi peisaje. A fost implicat şi în viaţa politică a Făgăraşului”.
În general, fotografiile lui Szabó Gábor surprind viața agitată a orașului nostru între cele două războaie mondiale, oameni, străzi, portrete şi stau mărturie pentru cum arăta Făgăraşul cu un secol în urmă.
Reportajul de faţă nu are pretenţia de a-i fi adus în atenţia publică pe toţi făgărăşenii pricepuţi astăzi într-ale fotografiei. Au fost căutaţi cu precădere cei care îşi expun lucrările în social-media şi care fac ca imaginea Ţării Făgăraşului să se perpetueze şi să se imprime în memoria şi conştiinţa utilizatorilor de internet din toată lumea.
(Cristina Cornilă)
