Pentru că avem multe de spus!

.

Hospice – lupta pentru viață!


DSC03252

Cum ar fi să afli că nu mai ai mult de trăit? Că în doar câteva luni, boala care, fără cruțare te-a lovit, îți va schimba viața. Fără ca tu să poți face ceva, fără să o poți opri! Afecțiuni înfiorătoare, precum cancerul, fac ravagii în România. Și nu doar bolnavul este cel afectat, ci și familia acestuia, care este la fel de încercată, pentru că trebuie să-l îngrijească. Dacă la nivel național, peste 4 milioane de oameni se confruntă cu teribila boală, în Făgăraș, conform statisticilor oferite de HOSPICE Casa Speranței, aproximativ 600 de pacienți au primit îngrijiri paliative, din 2008 până în prezent. Însă cifra este mult mai mică, față de cruntul adevăr. Tot din statistici aflăm că unul din cinci români e posibil să fie diagnosticat cu cancer de-a lungul vieții sale!

„Nu mă pot obișnui cu durerea“, „De ce eu? Cu ce am greșit să merit o asemenea soartă?“, „Mi-e greu, nu mă pot descurca. Nu voi răzbi“, „Oare îl voi vedea pe Dumnezeu?“. Sunt întrebări dureroase, întrebări pe care nu toată lumea și le pune în momente de cumpănă. În general, cei cu boli incurabile sunt predispusi depresiei (nu mai așteaptă nimic de la viață… decât să moară). Iar durerea pe care o simt poate fi de mai multe feluri. În primul rând fizică, suferința cauzată de boală. Apoi durerea psihică – deznădejdea în faţa verdictului pe care ţi l-a dat destinul. Durerea socială – îţi dai seama că te vei despărţi de cei dragi şi nu vei mai avea cum să-ţi îngrijeşti familia. Şi nu în ultimul rând durerea spirituală – încerci, şi nu mereu reuşeşti, să te apropii de Dumnezeu, crezând că până şi El şi-a întors faţa de la tine. Un om pare prea mic, plăpând, ca să facă faţă atâtor încercări. De aceea are nevoie să fie susţinut, în zilele care i-au mai rămas, de oameni cu diverse competenţe. Tratamentul medical este necesar pentru a reduce, sau a înlătura total durerea și alte simptome supărătoare. Însă acolo când nici medicamentele nu-și mai fac efectul, îngerii păzitori, literalmente, plâng la capul bolnavului. Îi alină, prin vorbe, durerea. Prin rugăciuni, prin consiliere psihologică, prin lacrimi și îmbrățișări. Și, de multe ori, rușinată de atâta dăruire din partea îngerilor, durerea se retrage. Pentru că DA! Există speranță în fața morții.

Dorința de a ajuta

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, îngrijirea paliativă reprezintă îngrijirea menită să amelioreze calitatea vieții pacienților și familiilor acestora, atunci când se confruntă cu o boală gravă. Înlăturarea suferinței, controlul durerii și al altor simptome, problemele psihologice și spirituale au o importanță majoră. Îngrijirea paliativă a fost, inițial, și nu întâmplător, destinată bolnavilor cu cancer în faze avansate, cancerul fiind una din principalele cauze de mortalitate în lume. Din păcate, la noi există prea puține în care se mai poate cumpăra timp pentru bolnavi, maoritatea serviciilor existente în prezent funcționând în regim de fundații, supraviețuind din donații, sponsorizări, etc. Serviciile furnizate de aceste centre sunt gratuite. Medicina paliativă nu își propune să vindece pacienții cu boli incurabile, ci să le adauge calitate vieții, să fie activi, să rămână parte a comunității. În străinătate s-a demonstrat că, dacă un om cu diagnostic fatal este bine îngrijit, atunci poate să ţină mai mult timp moartea la distanţă, chiar ani la rând.

Din 2008, Hospice și la Făgăraș

Statistica prezentată de “Hospice – Casa Speranţei” – arată că, din 1992 până azi, au fost îngrijiţi nu mai puţin de 17.500 de bolnavi. Activitatea s-a extins, pe parcurs, iar în 2008 s-a înființat și „Hospice – Casa Speranței“ la Făgăraș. ,,Centrul este organizat ca punct de lucru al Hospice Casa Speranței Brașov, în incinta Spitalului Municipal Dr. Aurel Tulbure. Serviciile sunt asigurate gratuit, atât în Făgăraș, cât și pe o rază de 25 km în jurul acestuia. Oferim îngrijire paliativă la domiciliu pentru copiii cu boli incurabile și pentru adulții cu boli oncologice. În 2008, când am vizitat pentru prima dată centrul de la Brașov, am rămas foarte impresionată. Cu emoție îmi amintesc și astăzi oamenii care ne-au primit în echipa lor cu brațele deschise. Aveau întipărit zâmbetul sincerității pe chipurile lor. Acolo am aflat despre îngrijirea paliativă și modul în care poți fi de folos oamenilor, redându-le speranță, pentru a se putea bucura de viață, fără durere, până în ultima clipă. Dar lucrul nu este deloc ușor. Și nu vorbesc doar în numele meu. Eu am șansa să lucrez doar pe partea administrativă. Mă refer la colegele mele, cărora le admir tenacitatea, puterea și echilibrul de care dau dovadă zilnic în fața suferinței, disperării, sau neputinței pacienților, dar și a familiilor acestora. Pentru că nu doar pacientul are nevoie de ajutor, ci și familia acestuia. Ea trebuie să fie lângă bolnav, să-l ajute, să-și schimbe cu totul modul de viață și să se dedice celui suferind. În plus, în îngrijirea paliativă, bolnavul este cel mai important, drept pentru care nicio decizie medicală nu se ia fără consimțământul său și numai după ce a fost informat cu privire la tot ceea ce presupune decizia respectivă. Echipa Hospice recomandă tratamente și oferă sfaturi pentru controlul durerii și al celorlalte simptome ale bolii avansate, sprijin emoțional, spiritual și practic pentru pacient și familia sa. Îngrijirea paliativă poate fi acordată în paralel cu tratamentul prescris de medicul specialist“, povestește Olga Bobeș, asistent cu relații publice și comunicare, Hospice Casa Speranței Făgăraș. Tocmai de aceea, când vorbim de îngrijire paliativă, vorbim, la Făgăraș, de doi medici, două asistente medicale, cu specializare în îngrijire paliativă, și un asistent social. „Asistentul social este o verigă importantă în sprijinul acordat pacienților nostri. De multe ori, ei nu știu ce drepturi au, nu știu că pot beneficia de ajutor din partea statului, iar asistentul social oferă toate informațiile de care pacientii au nevoie și îi ajută la întocmirea dosarelor, în vederea obținerii acestor drepturi“, ne mai spune Olga Bobeș.

Prea puțini oameni salvați din „Infern“

Toate eforturile de până acum, de a face ca serviciile de îngrijire paliativă să fie cât mai răspândite în România, acoperă totuşi prea puţin din suferinţa zecilor de mii de oameni care au nevoie de sprijin calificat. O cifră este de-a dreptul devastatoare – din cei aproximativ 170.000 de oameni cu boli incurabile, care în fiecare an ar avea nevoie stringentă de îngrijire paliativă, numai 5% ajung pe mâna unui asemenea serviciu de specialitate. ,,La Făgăraș sunt în evidența lunară aproximativ 70 de adulți cu boli oncologice și 11 copii cu boli incurabile. Însă eu cred că realitatea este cu totul alta. Din păcate și acum, în secolul XXI ne confruntăm cu concepția unora diagnosticați cu o boală incurabilă, cărora le este rușine să spună, să recunoască, le este teamă să nu afle chiar și vecinii. Poate mulți din această cauză nici nu ajung la noi. Din acest motiv spun că realitatea este cu totul alta. Numai în Țara Făgărașului, numărul de cazuri de cancer este mult mai mare, față de numărul celor care ajung la noi. De aceea, recomandăm din tot sufletul să se apeleze la îngrijirea paliativă atunci când este nevoie. La preluare, pacienții nu au nevoie decât de biletul de trimitere de la medicul de familie, copii după buletin, după cuponul de pensie, sau după orice altă formă de asigurare, acte medicale legate de diagnostic și istoricul bolii. Trebuie menționat că bolnavul nu trebuie sa întrerupă legătura cu medicul de familie și nici cu medicul specialist, atunci când intervenim noi. Noi credem în îngrijirea paliativă ca drept al omului. Viziunea noastră este că în România toți pacienții cu boli incurabile trebuie să beneficieze de servicii adecvate de îngrijire paliativă, la momentul potrivit, pentru a trăi cu demnitate fiecare clipă, alături de cei dragi“.

Intotdeauna există speranță!

Pacienții în stadii avansate ajung aici, de regulă, direct din spitalele oncologice. Este momentul acela cumplit, când medicul spune familiei să-și ia bolnavul acasă pentru că nu se mai poate face nimic… O mare carență a sistemului medical din România! Și familia ce să facă cu el? Cum să îi aline durerea insuportabilă? „Colegii mei asta fac, de fapt. Tot ce este omenește posibil, acolo unde nu mai este lumină. De la suportul medical, social, psihologic și chiar prietenesc, până la rugăciune. Stăm de vorbă cu pacienții, ore în șir, sincer, iar ei simt asta. Le știm familiile, viața, bucuriile, necazurile. Tratăm durerea, râdem și plângem împreună, ca să ne doară mai puțin. Până la urmă, suntem oameni“. Sunt și cazuri unde inima mai avea puțin și înceta să mai bată, dar viața a câștigat bătălia. L-am cunoscut la sediul Hospice pe nenea Ion. Venise să lase medicamentele care i-au alinat durerile insuportabile. Nu putea vorbi. Fusese operat de cancer la gât. Însă, prin semne, a dat să se înțeleagă că nu îl mai doare nimic. Că își revine. Că totul va fi în ordine. A mulțumit personalului și a plecat. Am văzut lacrimi de bucurie. Și a fost atât de bine. Deci, DA! Există speranță! Acolo unde se crede că Dumnezeu nu mai calcă, El, totuși, vine. „Boala nu doar că se poate ține sub control, dar bolnavul poate opri evoluția ei. Cu multă încredere, prin puterea convingerii, prin gânduri pozitive, prin multe zâmbete, prin nerenunțarea la speranta. Dar și cu ajutorul familiei. Nimic nu este pierdut cât timp avem credinţă. Miracole există! Trebuie doar să credem în ele“, este de părere Olga Bobeș.

Făgărășeni pentru Hospice

Părerile românilor sunt împărţite când vine vorba de îngrijirea paliativă. De la cei care au venituri foarte mici, o pensie de câteva sute de lei, dar care donează 100 de lei, o dată pe an, pentru susţinerea acestei activităţi caritabile. Până la oameni bogaţi care nici pomeneală să bage mâna în propriul buzunar, zicând că n-are rost să “investeşti” în cineva care nu mai are viitor. „Anul acesta peste 450 de făgărășeni au donat 2% din impozitul pe venitul din 2014 Fundației Hospice. Acest număr poate că vi se pare mic, dar, având în vedere că în municipiul nostru sunt angajați puțin peste 2.000 de oameni, atunci realizăm că un sfert din angajații orașului ne sunt alături. Mă bucur de fiecare dată când văd cum spiritul civic, dorința de a ajuta un seamăn renasc în comunitatea noastră. Mari mulțumiri!“, spune Olga Bobeș. Și nu doar ei s-au gândit la Hospice. „Mai avem o categorie specială, voluntarii noștri, care au devenit parte din activitatea noastră pe parcursul anilor. Ne ajută ori de câte ori avem nevoie. Organizăm împreună evenimente caritabile, serbări pentru copilașii noștri, confecționăm diferite obiecte pentru expozițiile cu vânzare. Totul în beneficiul pacienților noștri. Și trebuie să vă povestesc și despre turneul de fotbal ,,Old Boys”, care a ajuns la a IV-a ediție anul acesta. A pornit din inițiativa unui pacient de-al nostru, Neluțu Urdea. Participanții, în jur de 70, nu numai că au oferit din timpul lor și au depus efort la acest concurs, dar au și donat pentru Hospice“.

Un englez a adus în România conceptul de îngrijire la domiciliu

Dacă ai avut pe cineva drag măcinat de boală, te gândeşti apoi să-i ajuţi pe alţii, să nu simtă cumplitele dureri. Aşa s-a născut, în 1967, ideea de îngrijire paliativă, în Anglia, de la o asistentă medicală, Dame Cicely Sounders. Ea fusese îndrăgostită de un bărbat care la un moment dat a fost diagnosticat cu cancer. L-a îngrijit până în ultima clipă, căutând cele mai bune metode de a-i reduce durerea, prin medicamente şi apropierea sufletească. Ulterior, ea a absolvit facultatea de medicină și pe cea de psihologie și a înființat primul hospice din lume, Hospice St. Christopher din Londra. Au apărut altele, mai târziu, conceptul de paliație s-a dezvoltat, în doar câteva decenii, pe toate continentele. Totul se leagă în viaţă. Un om de afaceri britanic, Graham Perolls, vede cum proprii lui părinţi sunt învinşi de cancer. Dar durerea le este alinată într-un serviciu de îngrijire paliativă. Graham înfiinţează un astfel de serviciu în oraşul natal – Dartford – în memoria părinților lui. Clinica se numeşte “Elleenor”. Trebuie spus că un astfel de tratament este complet gratuit, sprijinindu-se pe donaţiile făcute de oameni simpli sau de firme. Acelaşi englez vine în România şi, în 1992, pune bazele îngrijirii paliative la Braşov, oraş pe care îl mai vizitase şi înainte de 1989, făcându-şi aici prieteni. Era pentru prima oară când în România se aplica un concept – Hospice – deja prezent în peste 200 de ţări ale lumii. Graham a trebuit să adune bani în ţara lui, din donaţii, pentru ce avea de gând să facă în România. Treaba a pornit cu un medic oncolog, voluntar, şi o asistentă medicală. Englezul îşi aminteşte uimirea pacienţilor români, când vedeau că vine cineva la ei, să le dea ajutor împotriva durerii şi să-i susţină moral, fără să le ceară bani. Astăzi Hospice are o echipă de peste 180 d eprofesioniști, medici, asistenți medicali, asistenți sociali, psihologi, terapeuți, preot, consilier spiritual, voluntari și personal administrativ, care asigură anual îngrijirea paliativă a peste 2.200 de pacienți în județul Brașov și în București. (Alina ROMAN)

 

 

 

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.