Obiceiul saşilor din satele Ţării Făgăraşului era să îşi ţină slănina la comun. Făceau asta în cea mai impunătoare clădire din sat, în biserica fortificată. În funcţie de sat, bisericile evanghelice aveau un turn sau mai multe (maxim patru) în care localnicii îşi păstrau slăninile pe timpul anului.

Una dintre bisericile în care turnul slăninii a fost conservat foarte bine este cea de la Gherdeal.

La Biserica evanghelică din Gherdeal, aflată acum în renovare, este de remarcat cât de bine s-a păstrat Turnul Slăninii. Este printre puținele din zonă care mai are inclusiv numerele de casă ale gospodăriilor, bătute în cuie pe căpriori, ce erau folosite pe vremuri în scopul de a face cunoscut locul fiecărei slănini.

În turnul acesta, bine aerisit, sătenii își aduceau iarna slăninile după ce tăiau porcii. Veneau apoi o dată pe săptămână și își luau o bucată mare din slănina lor ca să le ajungă până la următoarea venire.

Satul era săsesc, aşa că Biserica evanghelică este mult mai mare decât cea a ortodocșilor și este așezată pe o colină. Aşezarea ei la înălţime s-a făcut din considerente de apărare, pentru că oferea vizibilitate bună, iar cotropitorii treceau prin tot felul de încercări până să ajungă la porţile ei.

(Cristina Cornilă)