Pentru că avem multe de spus!

.

ÎPS Pimen a murit. L-a adus pe Regele Mihai în țară în ’92


Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, care s-a aflat aproape trei decenii în fruntea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a murit miercuri, 20 mai 2020, la Institutul „Matei Balş”, după ce s-a infectat cu noul coronavirus.

Conform agenţiei de presă a Patriarhiei, arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor a murit miercuri, în jurul orei 0:50, la Institutul „Matei Balş” din Capitală, în urma unui al doilea atac de cord.

Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen s-a născut în 25 august 1929, în localitatea Greabănu, jud. Buzău, la botez primind numele Vasile.

Într-un interviu acordat pentru Basilica, ÎPS Pimen a povestit cum era satul copilăriei sale: „Oamenii erau foarte harnici. În cursul săptămânii, toată lumea era la lucru; după ora opt, dacă mergeai prin sat, nu vedeai decât câte un copil sau un bătrân. În rest toţi ceilalţi erau la lucru la vie, la livadă, la câmp, la cosit ş.a. Iar duminica, la biserică. Asta era!  La şcoală, obligatoriu trebuia să ştim 10 cântece patriotice pe de rost. Sâmbăta aducea preotul covata cu colivă şi traista cu colaci, ne înfruptam şi noi şi apoi mergeam la cei săraci cu pachete (colivă şi colac). Iarna ne organizam să mergem la câte un bătrân, cu un braţ de lemne sau la deszăpezit, iar primăvara pentru a pune în grădină. Niciodată nu se lua să se mănânce din pom sau din vie sau să se guste miere, înainte de a fi duse la biserică. Oamenii erau cu multă credinţă şi se ajutorau unii cu alţii. Se sfătuiau unii cu alţii.  Femeile erau îndrumate de preoteasă, mai ales cele tinere. Era această preocupare ca să înveţe ce trebuie să facă o creştină ca să păstreze credinţa şi unitatea familiei. La sărbătorile de iarnă, când se mergea cu plugul, copiii mergeam cu două zile înainte, însă în ajunul Anului Nou mergeau numai flăcăii. Se făcea listă la primărie şi se desemnau doi responsabili. Nu aveau voie să bea sau să facă glume nepotrivite, căci erau trimişi acasă. A doua zi de Paşti se făcea horă, după Vecernie, venea preotul cu câţiva consilieri şi aşa începea hora. La horă fata stătea cu mama la cerdac, în braţele ei, iar flăcăul o cerea pe fiică de la mamă la dans. Se făceau şi baluri care ţineau până la 12, 12 jumătate, iar banii se încasau în folosul obştesc. Şi acolo trebuia să fie un consilier şi de obicei acolo era tata. Aceasta era rânduiala. Totul era cuviincios. Cele mai frumoase zile erau la culesul viilor. Acolo se ajutau ca şi la culesul porumbului. Venea car după car! Când mergeau vitele la păscut, se umplea drumul. Într-un sat de vreo 120 de familii a venit colectivizarea. Mai multe vite erau în satul nostru înainte de colectivizare decât la colectiv, în şapte sate. Aşa era! Oameni harnici!   Le plăcea munca şi să facă lucrul aşa cum trebuie, cu multă înţelegere între ei.”

Apoi, tânărul a devenit frate de mănăstire şi monah, profesor, pedagog, apoi stareţ, paroh, muzeograf, dar şi reprezentant al Patriarhiei Române la Ierusalim, exarh, Episcop vicar, apoi Arhiepiscop.

În urma reînfiinţării Arhiepiscopiei Sucevei, în 24 ianuarie 1991 a fost ales Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor şi întronizat la Suceava în data de 3 martie 1991.

Fără Pimen, n-ar fi existat vizita Regelui Mihai în România în anul 1992. Negocierile referitoare la vizita Regelui Mihai I au fost decise de intervenţia unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, precum arhiepiscopul Pimen al Sucevei. Biserica Ortodoxă Română începuse canonizarea voievodului Ştefan cel Mare, iar arhiepiscopul Sucevei a spus că procesul de canonizare nu putea fi finalizat fără prezenţa Regelui, care era «Unsul lui Dumnezeu», potrivit teologiei ortodoxe.

Foto 1: Cancan

Foto 2: Evenimentul Zilei




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.