Pe la 8 ani, un copil din Cincu, pe numele lui – Horst Stephanius Tudoran, avea deja primele gânduri de adult: să înceapă să colecţioneze piese cu vechime şi valoare istorică. Astăzi, la cei aproape 11 ani pe care îi are, se poate mândri cu un muzeu în toată regulă în curtea casei sale.

Horst a moştenit calităţile necesare pentru a-şi dezvolta această pasiune de la bunicul şi mama lui. Bunicul Constantin Boghian are 82 de ani şi a fost multă vreme ghidul Bisericii fortificate din Cincu. Fotograf de meserie, este o enciclopedie istorică a locului şi a fortificaţiei. Nici măcar unul dintre cei are au dat ochii cu el, în periplul său cultural prin inima ţării, nu a plecat neimpresionat de nea’ Boghian. Cu vreo 5 ani în urmă, i-a înmânat ştafeta fiicei sale, Brighitte Boghian, ea fiind cea pe care o găsiţi povestind astăzi turiştilor despre însemnătatea monumentului istoric din comună.

Cu o mamă ca Brighitte şi cu un bunic ca nea’ Boghian, Horst nici nu ar fi putut fi altfel!

Băiatul este elev în clasa a IV-a la Şcoala din Cincu şi, atunci când nu are ore sau teme, se gândeşte cum să îşi extindă propiul muzeu.

,,La vârsta de 8 ani am văzut un muzeu românesc din Cincu, cel al doamnei Barbu, care a fost sursa de inspiraţie pentru muzeul meu. Am tratat cu bunicul să îmi lase un fost atelier în care îşi punea el sculele şi l-am convins că sunt destul de serios în ceea ce vreau să fac. De atunci tot adun în el piese”, povesteşte micul muzeograf.

Două Războaie Mondiale – în atelierul lui Horst

Dacă-l întrebi câte piese a colecţionat, Horst nu ştie să spună cu precizie. Şi asta, pentru că are nenumărate! Dar când începe să enumere din exponatele sale nu se mai opreşte. ,,Am o bucată dintr-o armură de cavaler, însă la fel de bine poate fi şi un vechi ornament dintr-o poartă, căci nu am dat-o la autentificat. L-au găsit nişte nemţi la Biserica Evanghelică. Materialul este foarte sensibil, aproape că se sfarâmă când îl ţii în mână şi iarna îl aduc din muzeu în casă la căldură, să nu se deterioreze. Mai am o mulţime de obiecte din cele două Războaie Mondiale: o mască de gaze, o teacă de baionetă nazistă, nişte tuburi de cartuşe goale găsite în pământ pe câmp şi în grădină. Vă mai pot arăta un glonţ din 1942 de fabricaţie cehoslovacă, dar folosit de armata română, alte gloanţe ruseşti, două gloanţe de puşcă mitralieră”, se dezlănţuie tânărul muzeograf.

Mai scoate o suliţă turcească, despre a cărei originalitate îmi mărturiseşte că are ceva dubii, apoi trece într-o zonă de birou din care fac parte o veche maşină de scris, încă funcţională, produsă în Ceholovacia, călimări, peniţe etc.

Îmi arată şi colecţia de vaze din ceramică săsească, bibelourile de pe timpul lui Ceauşescu sau difuzorul comunist. Aveau să treacă 20 de ani de la dispariţia lui Ceauşescu şi a regimului comunist până să se nască acest băiat, dar iată că între el şi istoria recentă a României s-a înfiripat o relaţie ca între sugativă şi cerneală, cu Horst pe post de sugativă, dornic să acapareze informaţie cât mai multă.

Monedă de o jumătate de secol cu însemnele lui Iancu de Hunedoara

Cei fascinaţi de Evul Mediu vor descoperi printre exponatele din muzeul micului cincan şi o monedă extrem de rară. Vechi de o jumătate de secol, banul poartă însemnele corvinilor: un corb cu un inel în gură.

Legenda spune că regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a avut o aventură cu o femeie din Ţara Haţegului, în urma căreia s-ar fi născut un băiat.  Născut în jurul anului 1407, în Hunedoara, copilul a fost botezat Iancu. Mama lui a primit de la rege un inel de aur, pentru ca băiatul să-l poarte atunci când va crește. Întrucât regele nu şi-a luat iubita de soţie, a vrut să-l poată recunoaşte mai târziu, datorită acestui inel, pe cel ce era fiul lui. Când copilul a mai crescut, a mers cu familia sa (în care exista şi un tată vitreg) la un picnic. Pe ştergarul pe care se aflau merindele a fost aşezat şi inelul de aur. Un corb care zbura prin apropiere, atras de strălucirea bijuteriei, s-a repezit şi a luat-o în cioc. Iancu a crescut, a ajuns la curtea regală și i-a povestit regelui pățania cu corbul și inelul. Atunci regele şi-a recunoscut fiul şi a hotărât ca simbolul familiei să fie corbul cu un inel de aur în cioc.

Urmaşii lui Iancu de Hunedoara și-au ales numele de Corvin, de la latinescul corvus (corb).

,,Moneda mea datează, cred, de la 1490. Pe reversul ei încă se mai văd însemnele Corvinilor, adică pasărea cu inelul în cioc. Pe aversul monedei nu se mai poate recunoaşte mare lucru, căci a fost arsă”, mărturiseşte Horst.

Îl întreb pe tânărul proprietar de muzeu spre ce vrea să se îndrepte când va creşte: ,,Nu ştiu ce voi ajunge. Ce îmi rezervă viitorul. Poate arheolog, poate paleontolog… sunt şi colecţionar de dinozauri. Mi-ar mai plăcea ca într-o zi să preiau şi meseria mamei, când ea nu mai poate face pe ghidul. O însoţesc de multe ori la Biserica fortificată şi o ajut şi eu când are foarte mulţi turişti. Ştiu de la ea ce să le explic, ce să le arăt şi pe unde să îi conduc.”

Când stai de vorbă cu Horst, te simţi ca şi cum interlocutorul tău mai are puţin şi iese la pensie. ,,Vreau să las muzeul meu generaţiilor viitoare, că anii trec repede. Până atunci o să-l măresc”, spune, cât se poate de serios, micul proprietar.

După ce trece pandemia, Horst este pregătit să-i întâmpine şi pe vizitatori. La numărul 423, acolo unde şi locuieşte.

Despre micul lui muzeu au mai prins şi alţii de veste. În primăvara lui 2020 i-a călcat pragul şi Cristi Tabără, îndrăgitul jurnalist de la emisiunea ,,Exclusiv în România”, care a filmat un întreg reportaj pentru TVR despre isprava copilului de 11 ani.

Foto deschidere: Dinu Constantin

(Cristina Cornilă)