Preotul comunei Părău, Urian Laurențiu, va sluji de la 1 martie la Făgăraș, la Biserica din cimitir. Acesta a fost 19 ani preot paroh în satul Părău, iar despărțirea de enoriașii săi este una emoționantă.
Părintele a publicat un mesaj în care își ia rămas bun de la părăieni.
,,Au trecut aproape 19 ani de când inimile noastre s-au întâlnit. Și-acum îmi amintesc perfect. Aveam 24 de ani când, într-o zi frumoasă de toamnă, alături de soția mea, am plecat de la Vad la Părău, cu bicicletele peste deal, să cunosc parohia în care fusesem numit preot. Și câte lucruri frumoase n-am făcut împreună cu ajutorul lui Dumnezeu: pictarea bisericii, renovarea și extinderea casei parohiale, amenajarea capelei mortuare, a muzeului satului, a cimitirului… O, Doamne!… și câte și mai câte activități cu tinerii, cu copiii, pelerinaje, seri duhovnicești, Liturghii arhierești… Lacrimile parcă sunt împotrivă a le scrie pe toate.
Părăul vă rămâne satul natal al copiilor mei. Când ei s-au născut, săpam fântâna la casa parohială. Da, era chiar ziua de 2 octombrie a anului 2003. Atunci am dat de apă. Mi-aduc aminte cum am fugit la biserică să-i mulțumesc Domnului pentru nașterea pruncilor și cum oamenii pe care-i întâlneam în cale se închinau auzind de minunea nașterii tripleților. David, Rebeca și Iustina au plâns când le-am spus că am hotărât să plec. N-a fost ușor să crești copii și să te dedici la fel de mult și parohiei.
Plec, dar vă iau cu mine. Vă iau în inima mea, în lacrimile și rugăciunile mele. Știu că o parte din mine rămâne în inima dumneavoastră; rămâne în sfinții pictați pe pereții bisericii, în poarta casei parohiale, a cimitirului, în fiecare piatră pe care am mutat-o și chiar în cele mai neînsemnate lucruri pe care le-am atins. Lacrimi… lacrimi… Nu există părți din biserică, din casa parohială, din Așezământul Bisericesc „Moștenire Părăiană” pe care să nu le fi atins cu mâna sau inima mea. Am încercat să vă fiu părinte, frate și prieten și, mai ales, să fiu un om muncitor, sincer și corect.
Îi mulțumesc Domnului că ați fost credincioși ascultători, jertfelnici și, adeseori, îngăduitori cu nedeplinătățile mele. Parohia Părău a fost prima mea iubire și așa va rămâne pentru veșnicie. Dumneavoastă ați fost marea mea familie. Acum, la vreme de bilanț, vă am în minte pe toți: fie stând în biserică la rugăciune, cu sapa sau furca în mână (pe cei mai bătrâni), cu pruncii în brațe (pe cei mai tineri), la curățenia bisericii sau a cimitirului, la nunți, la botezuri sau alte momente de veselie. După câți părinți și bunici n-am plâns împreună?!
Vă rog să ascultați de preotul care va fi rânduit în locul meu precum ați ascultat de mine. Să apreciați tinerețea lui pentru că inima unui preot tânăr este ca o flacară care se frânge în mii de lumini, fără să se stingă. SĂ MERGEȚI LA BISERICĂ! SĂ UMPLEȚI CASA DOMNULUI LA LITURGHIE! Pentru un preot, aceasta e cea mai mare bucurie. Nimic nu încălzește inima unui preot așa cum o face prezența creștinilor la slujbe. Cea mai frumoasă biserică nu este cea pictată, ci plină cu credincioși.
Îi salut cu prețuire pe toți credincioșii din comună: din Veneția de Jos, din Veneția de Sus, din Grid și din satele învecinate cu care m-am avut tare bine.
Duminică ne vom lua rămas bun. Iertați! Nu sunt decât un om. „Fiți pe pace, aveți-vă bine, nu vă sfădiți”! Atât am putut a vă scrie…”, le-a tansmis preotul.
Preotul Urian are 43 de ani, este absolvent al Facultății de Teologie ,,Andrei Șaguna” din cadrul Universității ,,Lucian Blaga Sibiu” (2001) și este doctor în Teologie – Studiul Noului Testament – al Universității ,,Babes Bolyai” din Cluj (2020).
Părintele Urian are origini în localitatea Vad, comuna Șercaia, dar în ultimii 19 ani a păstorit comunitatea satului Părău din comuna cu același nume.
Postul de la Parohia Făgăraș VI a fost ocupat, din 2017 și până de curând, de preotul Gheorghe Malene. Acesta a suferit un accident de circulație în toamna anului trecut, a stat 3 luni în comă în spitalul de la Târgu Mureș, până când a urcat la Domnul, într-o zi de duminică, 7 februarie a.c.
