Știri de acasă!

.

PRINTRE FĂGĂRĂȘENI: Sobarul zilei de astăzi, artă şi meşteşug!


Mihai Căprescu

Mihai Căprescu

De ceva vreme recunosc că mă pasionează teracotele. Sobele de teracotă. Cele vintage, de colecţie, precum cele care există în fostele conace ale grofilor maghiari, în Muzeul Brukenthal din Sibiu ori în castelul contelui Kalnoky de la Micloşoara. Îmi plac la nebunie teracotele albe, pictate, de pe sobele rotunde cu turn ori cahlele recondiţionate de la sobe din secolele trecute.

Îmi imaginasem că teracota a trecut în lumea cea veşnică, dându-şi obştescul sfâşit acum vreo 15-20 de ani, fără ca cineva să bage de seamă. Să-şi mai construiască cineva astăzi o sobă de teracotă îmi părea totuna cu întoarcerea mortului de la groapă, cum se spune. De văzut prin case, am mai văzut în ultimii ani, căci mai sunt unii care încă nu au apucat să le dărâme, dar sunt rare, sunt de mult şi nu credeam că cineva îşi mai face vreuna de la zero, în era centralelor termice, panourilor radiante şi fotovoltaicelor.

sobă facuta de Mihai

sobă facuta de Mihai

Şi totuşi găsesc chiar în Făgăraş un tânăr care trăieşte din meseria asta. Cât e ziua de lungă, face sobe de teracotă la comandă în satele din jur, iar – dacă i se va epuiza vreodată agenda – are comenzi şi din Grecia, Italia, Franţa, Germania.

Mihai Căprescu l-a avut model pe tatăl său 

 soba facuta de Mihai

soba facuta de Mihai

Are 34 de ani şi lucrează pe cont propriu ca sobar de teracote din anul 2002. A învăţat meserie pe vremea când încă era licean şi mentor i-a fost chiar părintele său.

,,Am învăţat să fac sobe de la tata, care numai asta făcea. La început nu mi-a plăcut, mi se părea o meserie urâtă, ciudată, prăfuită… Dacă vrei să-nveţi astăzi aşa ceva, efectiv nu mai ai de unde. La un moment dat, m-am dus să mă înscriu la un curs pe specializarea asta, ca să obţin şi o diplomă. Cei de acolo m-au întrebat dacă ştiu să fac sobe în realitate, pentru că la curs nu aş fi învăţat. Am sfârşit să-i învăţ eu pe ei să fac sobe şi să le dau şi bani pentru asta”, se amuză Mihai, care n-a scăpat de plata cursului.

Până la terminarea liceului, Mihai făcea echipă cu tatăl lui, de la care a învăţat multe din cele pe care le ştie. Apoi a continuat munca pe cont propriu, dar nu se considera meşter în primii ani: ,,Asta nu-i o meserie pe care s-o poţi învăţa într-o vară. Îmi aduc aminte că eu lucram deja de vreo 3 ani şi încă mă feream să fac sobe cu plită!”

Soba care arde o jumătate de secol

sobar 4O centrală termică de apartament are o durată de viaţă de vreo 15 ani. Panourile solare rezistă cam 20 de ani. O sobă de teracotă bine făcută ţine 40-50 de ani. Atât garantează Mihai pentru sobele meşteşugite de el.

,,Sobele de teracotă cum sunt făcute pe la Făgăraş se deosebesc mult de cele din alte zone din ţară. Este diferită manopera, este diferit şi stilul, adică este mai bună construcţia lor. Soba de la noi se încălzeşte toată, de sus până jos, nu numai o parte din ea. Poate fi curăţată mai rar, o dată la 4-5 ani. Aici se foloseşte cărămidă ţigănească, adică făcută de mână, nu refractară”, spune meşterul.

Mihai susţine că este o diferenţă ca de la cer la pământ între o sobă construită direct în casă şi una premontată, portabilă, pe care o găsim în magazine de genul Dedeman, Hornbach. Acestea din urmă sunt construite cu şamotă, nu susţin căldura, iar lemnele nu încap pe uşă, dacă nu sunt mărunţite.

O sobă de teracotă poate susţine cădura şi 12 ore după stingerea focului. Dacă vă-ntrebaţi de unde înmagazinează atâta căldură, imaginaţi-vă că vorbim de o temperatură de 1.000 de grade în foc ars şi de 400-500 de grade în coş.

Tripul de cahlă şi tipul de sobă fac să existe diferenţe mari de preţ

Dacă aţi vrea să ştiţi acum, pe loc, cât costă o sobă de teracotă oarecare, nu avem un răspuns direct. Preţul diferă în primul rând de cahlele pe care le aleg clienţii.

,,O placă mare de culoare înschisă dintre cele cu care lucrez eu este 12 lei. Una albă cu model simplu este 20 de lei, iar dacă modelul este pictat manual costă 25 lei. La modă a început să fie culoarea vişinie, atenţie mare, însă, să n-o confundaţi cu culoarea coniac. Se mai poartă plăcile în degrade şi cele în mai multe culori. La început toată lumea vrea teracotă albă, până la preţ! Când e vorba de preţ, merge orice! Cahlele sunt româneşti şi sunt lucrate manual, deci nu sunt făcute la presă”, îmi explică Mihai Căprescu.

O sobă pe colţ poate să înglobeze până la 100 de piese, însemnând plăci şi colţuri, însă pot fi şi sobe cu un număr mai mic de cahle.

soba cu cahle albe pictate manual

soba cu cahle albe pictate manual

Tipul de sobă ales influenţează de asemenea preţul. O sobă pe cadru (pe picioare şi cu profil din fier) are un preţ de începere de 950 lei. Cea pe colţ costă de la 3.000 de lei în sus, la fel ca una cu plită, iar o sobă dreaptă are ca preţ de pornire 2.200 lei.

Şi-au dărâmat sobele şi apoi le-au vrut la loc

Îl întreb pe Mihai cât timp munceşte să facă o sobă de la zero în casa clientului. Sunt surpinsă să aflu că… 2 zile!

Clienţii îi alege în funcţie de zonă. Cam 80% din lucrările lui sunt făcute în sate din Ţara Făgăraşului. E mai rentabil aşa, spune el, decât să meargă o jumătate de ţară pentru o lucrare. Când vor termina făgărăşenii cu făcutul sobelor de teracotă, abia atunci îşi va îndrepta atenţia spre comenzile pe care le primeşte din străinătate: Germania, Italia, Grecia, Franţa.

,,Cu soba de teracotă în casă nu mai depinzi nici de gaz, nici de curent. Mi-aduc aminte că acu’ vreo doi ani a nins rău de tot pe Valea Prahovei. Zăpada, multă şi grea, a rupt firele electrice, iar unii oamenii nu aveau introdus nici gazul. Într-o singură zi m-au sunat zeci de prahoveni să le fac sobe de teracotă. Acum 20 de ani oamenii nu au ştiut cum să se descotorosească mai repede de teracote, iar acum se întorc la ele. În zona Făgăraşului, prin 2008 au început să se întoarcă acasă mulţi dintre cei plecaţi la muncă în Italia. Primul lucru pe care l-au făcut în casele de la ţară a fost să-şi dărâme sobele, să-şi pună parchet laminat şi centrale. După o vreme, au venit să le fac sobe, că era prea scumpă încălzirea cu centrala termică”, îmi spune Mihai.

După o oră, Mihai rămâne cu cahlele lui şi eu cu dorinţa nebună de a avea o sobă cu plăci albe, pictate manual, în nuanţe de albastru, cu modele clasice de sec. XVIII – XIX. Şi el, şi eu îi suntem tributari lutului!

(Cristina Cornilă)



Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *