Pentru că avem multe de spus!

.

Satul cu doi mitropoliţi, un filosof şi un poet-ministru


Printr-o frumoasă întâmplare, neprogramată, am vizitat de curând Răşinariul. Poate pentru a zecea oară, dar spre deosebire de precedentele vizite, de data aceasta am scotocit după ceva informaţii pe care le doream de mult.

Am aflat, de pildă, cum a ajuns casa lui Emil Cioran în mâinile unor proprietari privaţi. Pare-se, după supusele a doi localnici – unul întâlnit pe stradă, altul epitrop într-una din bisericile satului – că soarta acestei case s-a hotărât definitiv, cu mulţi ani în urmă. Peste drum de casa memorială a filosofului, Primăria a dărmat, pe vremuri, o construcţie care era proprietatea privată a unei familii şi, ca să încheie socotelile cu familia în cauză, i-a dat acesteia, la schimb, casa lui Cioran de pe malul râului Șteaza.

Doamne fereşte, ca o comunitate să aibă parte de aşa conducători… Nu ştiu ce primar ori ce Consiliu Local au hotărât aşa grozăvie, dar rezultatul ei este unul de plâns: casa nu mai poate fi răscumpărată de autorități niciodată (numai dacă vor proprietarii să o vândă, iar, dacă vor, pot cere un preţ de speriat că doar sunt stăpâni acolo), adio muzeu în casa în care s-a născut filosoful, iar, în curând, adio casă! Oamenii care o locuiesc nu par prea interesați de cum arată și cum se distruge pe zi ce trece. Am bătut la poartă, dar n-a deschis nimeni.

În fața ei este un bust al filosofului, iar pe zid a fost montată o plăcuță cu anul nașterii. Dacă n-ar fi, n-ar ști nici cucu-bau cine a fost acolo.

Într-o societate clădită pe oareșce valori, mi-aș fi imaginat casa asta transformată în muzeu public. Una dintre cele mai renumite case memoriale din țară rămâne, în schimb, un tezaur nevalorificat.

Peste drum de casa lui Cioran există o biserică, una dintre cele trei biserici ale satului, cu peste 2.000 de case. Primul gând a fost că tatăl filosofului, protopop ortodox, a slujit în acea biserică. Gând care s-a dovedit imediat a fi neconform cu faptele istorice, căci lăcașul de cult este unul nou ridicat și nu putea servi unui asemenea scop, căci nu exista pe vremea aceea.

Am descoperit, însă, și biserica în care ținea slujbele Emilian Cioran, cu hramul ,,Cuvioasa Paraschiva”, astăzi monument istoric. Este ceva mai sus de casa memorială și este absolut superbă. Tot exteriorul ei este pictat, iar altarul semirotund aduce ușor cu altarul bisericii Mânăstirii Nicula.

În apropiere de casa lui Cioran, pe o stradă lăturalnică, dăm peste casa poetului Octavian Goga. Închisă și asta. Goga și soția sa Veturia nu au avut copii, așa că toată averea poetului, ajuns prim-ministru, ajunge în mâinile unor nepoți (copii ai surorilor sale). Actrița Ilinca Tomoroveanu este cea care deține azi casa din Rășinari în care s-a născut Goga, în calitate de nepoată a unei surori de-a poetului.

Moștenitorii nu dau niciun semn că ar transforma casa în muzeu ori că ar vrea să o vândă/doneze comunei pentru ca aceasta din urmă să organizeze un muzeu acolo. Iată, deci, încă una bucată casă memorială pe ducă!

Dar, spre deosebire de Cioran, urmele materiale ale lui Goga pe acest pământ nu vor dispărea chiar cu totul. El nu s-a mai întors la Rășinari, ci și-a cumpărat un domeniu la Ciucea (județul Cluj), unde a locuit până la finalul vieții și unde este îngropat alături de soție. Această moșie aparține astăzi statului și, din fericire, se poate vizita. Am vizitat-o cu puțin timp în urmă de a ajunge la Rășinari.

Plecăm de la casele scriitorilor cu un gust amar și cu presupunerea că vor rămâne ferecate pentru totdeauna celor care i-au citit și i-au apreciat. Tare curioasă aș fi fost să văd cum arată dincolo de porți, dar…

Nu părăsim încă Rășinariul, căci mai are multe de oferit și pe latură religioasă. Ne îndreptăm spre a treia biserică a satului, una cocoțată pe un deal, care are arondat cimitirul Rășinariului. În cimitir, ca-n Rai. Unde te uiți, vezi un mormânt celebru!

Primul care sare în ochi, pentru că are mausoleu, este cel al Mitropolitului Andrei Șaguna. O parte din mitropolit a fost transformată în moaște, dar restul rămășițelor sale umane se păstrează în cimitirul satului. Șaguna s-a născut pe teritoriul Ungariei de astăzi, dar a ales să fie înmormântat la Rășinari, ceea ce-l face rășinărean prin adopție.

Fără mausoleu, dar vecin de mormânt cu primul, doarme liniștit și Mitropolitul Nicolae Colan. Nici el nu s-a născut la Rășinari, ci în județul Covasna, dar, prin faptul că a lăsat dispoziție să fie îngropat aici, a devenit un fiu al Rășinariului.

Nici nu trebuie să-l căutăm, că ne sare imediat în ochi mormântul familiei Cioran. Emil Cioran își duce viața de apoi într-un cimitir din Paris, acolo unde și-a trăit ultima parte a vieții, dar părinții și fratele său dorm cu toții la Rășinari: tatăl Emilian Cioran, mama Elvira Cioran (originară din satul făgărășean Veneția de Jos) și fratele Aurel Cioran.

Mai dăm o tură de cimitir și mai găsim un mormânt celebru – cel al familiei Goga. Am arătat mai sus că poetul este într-un mausoleu la Ciucea, dar rudele sale (printre care tătăl) se află în cimitirul din Rășinari.

Ca să vă faceți o ideea despre cimitirul rășinărenilor, pofitiți și harta:

Rășinariul ar mai fi renumit pentru multe alte fapte și mulți alți oameni (printre care doi episcopi pe care nu i-am menționat în text), dar vorba multă – sărăcia omului, așa că mai bine ajungeți bogați spiritual prin vizitarea lor în teren!

(Cristina Cornilă)




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *