Cu ajutorul lui ar fi făcut mai multe minuni, iar credincioșii spun că și acum sunt anumite întâmplări care au legătură cu acest brâu.

Se spune că apostolul Toma, nefiind prezent la înmormântarea Maicii Domnului, a primit Sfântul Brâu ca dovadă a învierii şi înălţării ei cu trupul la cer.

Brâul a fost ţesut de însăşi Fecioara Maria din păr de cămilă. Până în secolul al IV-lea, Brâul a fost păstrat la Ierusalim.

Punerea Brâului în raclă este pomenită, în calendarul ortodox, la 31 august.

În secolul al XIII-lea, trimişii regelui Ionita Caloian iau Brâul de la Constantinopol, iar în secolul XIV, cneazul sârb Lazar I a dăruit Brâul mănăstirii Vatoped din Muntele Athos.

Racla de argint în care se păstrează Brâul la Mănăstirea Vatoped a fost confecţionată în secolul al XVIII-lea în Ţara Românească.

Este vorba doar despre o parte din Brâu, deoarece alte două părţi au fost dăruite în anul 1522 mănăstirii Kato Xenias, situată la 50 km de Volos (Grecia).

Se spune că, de-a lungul vremii, Brâul Maicii Domnului ar fi vindecat nenumăraţi bolnavi și a ajutat să nască femei care nu puteau avea copii.

Tămăduirea acestora s-a produs prin purtarea în jurul brâului a unei panglici care a fost atinsă de racla în care se păstrează Brâul Maicii Domnului.

De asemenea, Brâul a făcut să înceteze diferite epidemii. În 1894 Brâul a fost dus la Kios, pentru a înlătură epidemia care lovise plantațiile de lămâi și portocali.