Generalul de brigadă cu o stea (r) Gheorghe Prunduș a împlinit 104 ani în vara lui 2024. Este născut în 1920, înaintea Regelui Mihai cu un an. Regele României era pe atunci Ferdinand. Nu mai știu pe nimeni care să fi fost contemporan cu regele Ferdinand (1914-1927). Nici măcar cu Carol al II-lea în anii săi de domnie (1930-1940).
Cel mai vârstnic om din județ a rămas orfan de tată la 8 ani, a luptat în Al Doilea Război Mondial, a fost luat prizonier, a fost rănit și spitalizat, la un pas de a rămâne fără un picior, a fost învățător pe timp de pace și este pensionar de 42 de ani.
Ne-a primit în casa sa, decorată cu grijă pentru valorile militare și religioase, și ne-a povestit despre război, despre regi și despre credință.
Cu steaguri la poartă și în fereastră
Când te apropii de casa generalului Prunduș, vezi deja culorile României. Un steag mare la poartă este menit să semnifice sărbătorile importante cum ar fi Ziua Națională, iar alte două sunt puse în geam în amintirea carierei sale militare. El consideră că este de datoria fiecărui cetățean să arboreze drapelul țării, iar tinerii căsătoriți ar trebui să primească un astfel de steag în ziua căsătoriei civile cu obligația morală de a-l folosi.
Prima întrebare pe care i-o adresez este cum se simte la 104 ani? ,,Din punct de vedere intelectual, foarte tânăr, pentru că încă lucrez din zori și până în noapte la tot felul de hârtiuțe. De citit nu mai prea văd, îmi citesc copiii, în schimb beneficiez de televizor și ascult cu căștile”, îmi răspunde el. Are o minte ageră, mult mai ageră poate decât a unui om care are o treime din vârsta sa.
Merge singur, se mai ajută cu un cadru și își dorește să trăiască până când viața sa în cifre este formată din ,,trei de 1”. Până la 111 ani îi promit că ne vom mai revedea.
Este glumeț, spiritual și îmi amintește de bunicul, care a avut aceeași luciditate și spirit de prezență până în ziua morții sale.
,,Soția mea are cel mai frumos mormânt din cimitir. După moartea ei, m-am dus zilnic la ea 180 de zile”
În locuința generalului, totul este aranjat cu bun gust și cu respect pentru patrie. Un alt steag al României tronează pe un perete și se vede de cum intri în camera sa. ,,Steagul acesta este primit de la Centrul de Instrucție din Făgăraș și are pe culoarea albastră icoana Sfântului Gheorghe, protectorul armatei tereste, la mijloc pe galben este insigna Centrului de Instrucție și mai jos este o icoană a Maicii Domnului primită de la Muntele Athos”, îmi explică el.
Multe icoane sunt așezate peste tot prin cameră și îl întreb dacă este credincios: ,,Nu pot să spun decât că nu sunt atât de credincios cât ar trebui! Dar vă mărturisesc totuși că nu există seară sau dimineață să nu fiu în fața colțului meu religios pe care îl consider ca un altar, unde mă închin aproximativ o jumătate de oră, îmi zic toate rugăciunile și îi amintesc celui de Sus de toți cei care m-au părăsit și mi-au fost foarte dragi”.
Soția sa i-a fost alături peste 70 de ani în căsnicie, până când a plecat la Ceruri. Pe o pernă așezată frumos pe pat se află imprimată o fotografie cu el și soția și spune că în acest fel sunt în continuare împreună. S-au căsătorit în 25 august 1945, după 2 ani în care au corespondat, el fiind pe front, iar aceasta l-a părăsit în 12 iunie 2019.
,,Soția mea este înmormântată în cimitirul Bisericii Brâncoveanu din Făgăraș. Mormântul ei este cel mai frumos mormânt din cimitir. După moartea ei, am mers în fiecare zi la cimitir 180 de zile, până când femeia care ar grijă de biserică mi-a spus să îi las sufletul să se odihnească”, mărturisește gen. Prunduș.
Contemporan cu 6 președinți și 3 regi
Gheorghe Prunduș s-a născut în 16 iulie 1920. Nici Regele Mihai nu era născut atunci. Țara era condusă de Regele Ferdinand.
A fost contemporan cu 6 președinți și 3 regi, respectiv Ferdinand, Carol al II-lea și Mihai.
În 26 aprilie 2024, primarul Făgărașului, Gheorghe Sucaciu, i-a acordat distincția de cetățean de onoare al orașului, spunând: ,,cu profundă emoție, am onorat un erou al neamului nostru, un om care a dat dovadă de curaj excepțional, sacrificiu și devotament pentru țară”.
,,Am mulțumit oficialităților care mi-au acordat această distincție și mărturisesc că sunt cetățeanul care 82 de ani a slujit Făgărașul”, spune acesta, după care îmi povestește că este originar din județul Cluj.
Orfan de tată de la vârsta de 8 ani
,,Eu m-am născut în comuna Cășeiu, pe atunci județul Someș, astăzi județul Cluj, dintr-o familie de țărani muncitori, care au avut 4 copii, eu fiind al treilea. Copilăria mea a fost fericită până la vârsta de 8 ani, moment în care mi-am pierdut tatăl. Părintele meu a avut o moarte tragică, pe când se afla în pădure a fost călcat de carul cu lemne. De atunci a rămas mămuca noastră cu 4 copii, cel mai mare era o soră de 14 ani, cel mai mic era un frate de 5 ani. Mămuca ne-a avut pe toți din trei în trei ani, parcă planificați astfel de Dumnezeu”, povestește Gheorghe Prunduș.
La vârsta de 21 de ani și-a început cariera militară. România se afla în al Al Doilea Război Mondial.
Prizonier în lagăr la ruși
Cel mai sângeros și mai extins război al planetei s-a dat între doi mari poli: Axa (Puterile Axei) – formată din Germania, Italia, Japonia, Slovacia, Bulgaria, România (i se mai spunea axa Roma – Berlin – Tokyo) și Aliații (Națiunile Unite) – adică Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, URSS.
Pe când Gheorghe Prunduș îmbrăca pentru prima dată uniforma de soldat, țara noastră lupta alături de Germania împotriva URSS.
Prunduș a fost la școli militare sau pe front între 1941 și 1945. Mai întâi ca elev soldat a parcurs toate gradele la Școala de Ofițeri de Rezervă din București, după care a ajuns la Batalionul 11 Vânători de Munte din Beiuș unde a făcut armata. În 1942 au fost trimiși la Făgăraș peste 100 de elevi sergenți care aparțineau de Școala de Ofițeri de Rezervă din București, printre care și el. Așa a ajuns Gheorghe Prunduș pentru prima dată la Făgăraș. În Făgăraș a locuit aproape doi ani chiar în Cetate, într-un dormitor cu 12 camarazi.
,,Nu am participat la război pe front împotriva Rusiei pentru că nu am ajuns. Am ajuns pe front în satul Pipirig cu un batalion numit 111 Vânători de Munte. Am participat la lupta de la Podul Iloaiei, unde am fost învinși, ne-am retras până la Berzunți. În pădurea dintre Berzunți și comuna Larga am fost făcut prizonier la ruși și am stat prizonier în lagăr într-o comună aproape de Târgu Ocna”, spune generalul.
De acolo, prin tratative a fost eliberat cu condiția să lupte alături de ruși. A ajuns cu noul său batalion până în comuna Albești lângă Sighișoara, dar au fost decimați, iar batalionul s-a desființat. Își amintește că autodizolvarea unității a avut loc în sala Prefecturii din Sighișoara. A fost a doua autodizolvare a unei unități în care s-a aflat, prima fiind cea a batalionului 111 Vânători de Munte.
Apoi a ajuns în zona Bihorului și a participat ,,cu elan mare” la eliberarea Ardealului: ,,Nu vă puteți închipui ce am simțit atunci când am eliberat ultima brazdă de pământ. În toiul luptei, comandantul meu de divizie a dat ordin ca 3 minute toată divizia să fie în urale și să tragă 3 salve de tun”.
Cangrenă la un picior, spitalizat în Ungaria
A mai luptat și în Ungaria, dar și în Cehoslovacia, unde în 6 ianuarie 1945 a fost rănit de un glonț și de o schijă. A ajuns într-un spital de campanie românesc localizat pe teritoriul Ungariei, unde a fost la un pas să rămână fără un picior. Medicul care îl îngrijea i-a cerut consimțământul să i-l taie din cauza cangrenei. Gheorghe Prunduș a hotărât să se lase în voia destinului și a refuzat operația, iar după multe luni de îngrijiri medicale piciorul său stâng a început să își revină. Schija încă mai este în picior de atunci, deasupra genunchiului.
,,Când Hitler s-a sinucis, am ieșit la geam și am tras 3 focuri de armă”
În timp ce își revenea după spitalizare, în aprilie 1945, Hitler, împotriva căruia a luptat, se sinucidea.
,,Ieșisem din spital și eram la Arad unde mă îngrijea o familie de preoți, când am auzit vestea despre moartea lui Hitler. În momentul acela am ieșit la geam și am tras 3 focuri de armă. Hitler pentru mine a fost întotdeauna un muribund”, mărturisește el.
,,Carol al II-lea, în loc să se ocupe de stat, s-a ocupat de femei”
Trei din cei patru regi ai României au fost contemporani cu Gheorghe Prunduș. Despre toți are cuvinte de laudă, mai puțin despre Carol al II-lea.
,,Carol al II-lea a fost cel mai slab rege al nostru. Unde este fapta războiului pentru independență condus de Carol I? Unde este fapta măreață a României mari făurită în timpul lui Ferdinand? De atunci abia 22 de ani am trăit într-o Românie completă, dodoloață, dar este un termen foarte scurt pentru viața unui stat. Dacă acest rege domnea și mai mult de atât, țara noastră era prăbușită. A fost dezinteresat de România. Pe Mihai l-am îndrăgit de când era mic pe lângă tatăl său. Mihai, dacă era lăsat în țară, vă mărturisesc foarte sincer că țara noastră era alta, pentru că educația pe care a primit-o de la bunica Regina Maria și de la mama Regina Elena era una patriotică, cum rar s-a mai văzut la un fiu de rege”, spune acesta.
Gheorghe Prunduș a fost decorat de președinții României cu mai multe ordine militare, însemnele acestea purtându-le cu mândrie pe piept și pe epoleți.
În casa lui Gheorghe Prunduș am vorbit de toate, am filmat chiar și un vlog, apoi am stat la un pahar de șampanie. Toată întâlnirea a fost posibilă datorită domnului Alexandru Boieriu și datorită fiicei acestuia, Delia Ardelean, care ne-au fost alături. Interesant este că Gheorghe Prunduș are doi copii, o fiică și un fiu. Ambii sunt profesori de educație fizică. Soții acestora – adica nora și ginerele – sunt și ei profesori de educație fizică. Copiii i-au dăruit părintelui lor 5 nepoți, iar aceștia din urmă i-au dăruit 9 strănepoți.
(Cristina Cornilă)