Arhimandritul Visarion Joantă de la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus a fost înmormântat marţi, 4 ianuarie, în cimitirul aşezământului monahal de la poalele Munţilor Făgăraş. Slujba de prohodire a fost oficiată în incinta mănăstirii, soborul fiind condus de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului. Din sobor au făcut parte Preasfinţitul Ilarion Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, vicarul-administrativ al eparhiei, arhimandritul Ioachim Tomoiagă, stareţul mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, arhimandritul Atanasie Roman, stareţi şi duhovnici de la aşezămintele monahale din Arhiepiscopia Sibiului, ieromonahi şi preoţi de la parohii. Au participat la slujba de înmormântare monahi şi monahii, preoţi, credincioşi şi rude ale arhimandritului Visarion Joantă, veniţi să-şi ia rămas-bun de la cel care le-a fost părinte duhovnicesc, exarh, împreună-rugător şi vieţuitor în obştea monahală.
„Un părinte pentru mulţi”
În cuvântul său, IPS Mitropolit Laurenţiu a evocat personalitatea teologică şi duhovnicească a celui care a fost exarh al mănăstirilor din Episcopia Caransebeşului, profesor şi duhovnic la Seminarul Teologic din Caransebeş, precum şi exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului până la ieşirea sa la pensie. Ierarhul a evocat frumoasa colaborare avută atât la Caransebeş, cât şi la Sibiu cu arhimandritul Visarion Joantă, astfel încât viaţa monahală din cele două eparhii a rodit.
„Ne îndreptăm cinstirea noastră spre cel care ne-a fost nouă împreună-slujitor, colaborator. A fost un părinte pentru mulţi şi, mai presus de toate, ceea ce nu visa el şi nu credea el că va ajunge, dar a fost o chemare specială de la Dumnezeu, după ce a încercat gradual renunţarea la lume, întâi ca diacon necăsătorit, apoi preot celib, a devenit monah şi, intrând în monahism, a găsit ceva ce nu a găsit niciunde, nici măcar în parohia pe care a avut-o, a găsit o împreună-lucrare şi a fost animat de o dragoste pe care i-am apreciat-o continuu. A fost alături de noi o perioadă îndelungată, zece ani la Caransebeş şi câţiva ani buni la Sibiu. El a răspuns de monahism, o funcţie foarte greu de gestionat. (…) Dacă la Caransebeş când am mers exista o viaţă monahală de început, o singură mănăstire cu 30 de monahii şi patru mănăstiri cu câte un vieţuitor, după zece ani a rânduit Dumnezeu să rămână acolo nu mai puţin de 24 de mănăstiri, iar de la cei puţin peste 30 de monahi de la început, să rămână peste 200. Am apreciat acest lucru şi i-am lăsat această responsabilitate până la sfârşit, deşi a făcut şi alte lucrări acolo, fiindu-i foarte dragi tinerii care se pregăteau pentru preoţi, la Seminar, acolo unde era atât de plăcut de elevii teologi”, a subliniat ierarhul.
IPS Mitropolit Laurenţiu a amintit mai apoi de activitatea publicistică a părintelui Visarion Joantă, de perioada de studii teologice şi de misiune în Italia, precum şi de celelalte lucrări misionare pe care le-a îndeplinit regretatul arhimandrit. Ierarhul a transmis apoi mesajele de condoleanţe venite la centrul eparhial din partea Preasfinţitului Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, din partea Preasfinţitului Visarion, Episcopul Tulcii, precum şi din partea reprezentanţilor comunităţii catolice din Padova, Italia, unde părintele Visarion Joantă a urmat studii de teologie şi a legat prietenii cu mai mulţi clerici şi teologi catolici din această parte a Italiei.
Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost purtat în jurul bisericii vechi a mănăstirii brâncoveneşti şi dus apoi spre mormântul pregătit în cimitirul monahal al aşezământului monahal, unde a fost înhumat şi unde îşi va dormi somnul de veci alături de marii duhovnici şi vieţuitori de la Sâmbăta de Sus, precum părintele Teofil Părăian sau părintele Serafim Popescu.
Sursa: Mitropolia Ardealului
