Biserica Evanghelică din Făgăraș, aflată în Piața Republicii, are o vechime de aproximativ 180 de ani și a fost construită pe locul unei mai vechi biserici care a ars.

Deși este înconjurată de clădiri, poate fi zărită de la depărtare datorită turnului său clopotniță, poziționat în partea nordică a lăcașului de cult. În turnul cu ceas sunt trei clopote.

Am intrat în curtea bisericii și într-unul din birourile de pe partea stângă am întâlnit-o pe Ramona Kessler, care mi-a dat cheia de la biserică și m-a lăsat să o vizitez pe îndelete. Tot acolo l-am găsit și pe preotul Johannes Klein, care se ocupă de comunitățile evanghelice din 9 localități din Țara Făgărașului.

,,Făgărașul are în jur de 230 de enoriași evanghelici. Facem slujbă în biserică în fiecare duminică de la ora 10.00. Mai avem comunități evanghelice la Bărcut, Seliștat, Rodbav, Felmer, Șoarș, Șercaia, Lovnic și Jibert. O dată pe lună săvârșim slujba la Jibert și o dată pe lună ne ducem la Lovnic. Când se face slujbă la Jibert vin acolo și credincioșii de la Lovnic, iar când este la Lovnic vin cei de la Jibert. Pentru cedincioșii din celelalte comunități avem posibilitatea, la cererea lor, să îi transportăm cu mașina”, mi-a povestit părintele Klein.

Apoi, am plecat să explorez biserica, în care am mai intrat până atunci o singură dată în viața mea. Am început circuitul invers decât în mod firesc, adică din Turnul clopotniță în jos.

Pe la jumătatea Turnului clopotniță am întâlnit-o pe Mariana Konnerth, o doamnă care are sarcina să tragă ceasul în fiecare zi și tocmai atunci se pregătea să facă asta. M-am bucurat că am nimerit la momentul potrivit, căci nu mai văzusem un mecanism din acesta în funcțiune. ,,Ceasul se trage manual o dată la 24 de ore. În decursul anilor au mai existat câteva dăți, puține ce-i drept, în care orologiul nu a fost tras”, îmi povestește aceasta în timp ce învârte energic roțile de fier care pune mecanismul în mișcare. După ce doamna își termină treaba, părăsește lăcașul de cult și rămân singură să îl explorez.

Urc mai departe și ajung la cele trei clopote din turn. Spre deosebire de ceas, clopotele sunt automatizate din 1998, fiind, cred eu, prima biserică din Făgăraș cu sistem automatizat la clopote. Mai sus de clopote mai există un nivel, cel al ceasului, și, după ce îl bifez și pe acela, revin după trei rânduri de scări coborâte în zona orgii. Din balconul unde este orga se vede cel mai frumos biserica și nu ai cum să nu remarci pe toate băncile niște cărți roșii de rugăciune așezate milimetric. Sunt câte trei pe fiecare bancă și par într-o ordine perfectă. Aflu că tot doamna care trage clopotele le așează în acest fel.

În 1843 s-a terminat construcția bisericii, iar lucrările au durat 2 ani. Lăcașul de cult este ridicat în stil neoclasic și este foarte luminos datorită orientării sale și ferestrelor mari prin care lumina cade până înspre centrul bisericii.

Există o presupunere că altarul, cristelnița, trei pietre de mormânt, baldachinul amvonului și o statuie din lemn cu apostolul Pavel au rămas toate de la vechea biserică, însă lucrul acesta nu este consemnat nicăieri decât în tradiția orală a comunității.

Cele trei pietre de mormânt și statuia lui Pavel sunt în prima încăpere, un fel de hol mai mic, care acum este plin cu cărți. Două pietre de mormânt confirmă că în Făgăraș au existat bresle de pietrari și rotari, iar o treia i-a fost ridicată unui farmacist.

Cum s-a născut Biserica Evanghelică de confesiune augustană

Cele 95 de teze împotriva catolicismului clasic, afișate pe ușa Bisericii din Wittenberg de către Martin Luther, acum aproximativ 500 de ani a dus la apariția Bisericii Evanghelice de confesiune augustană (C.A.).

Nemulțumirile germanilor care s-au răsculat împotriva Bisericii Catolice au fost legate de faptul că nobilimea germană voia să introducă ca limbă oficială de cult germana în locul latinei și dorea traducerea Bibliei în germană. De asemenea, germanii nu erau de acord nici cu indulgențele Bisericii Catolice. Dacă erai bogat, puteai face oricât de multe păcate, le puteai plăti și în avans. Adică, iertarea păcatelor ținea doar de starea materială a celui care le săvârșea.

Bisericile reformate, desprinse din catolisicm, sunt trei: luterană sau de confesiune augustană, calvină și unitariană.

Cea de confesiune augustană este specifică Germaniei, e cea întemeiată de Martin Luther. Calvina și unitariana au apărut cam în același moment, tot în secolul 16. Înainte  de reformă, toți erau catolici. Biserica Unitariană a apărut în România la Cluj și s-a extins pe teritoriul Ungariei.

În urma bătăliei de la Mohacs din Ungaria, de la 1526, și după aceea, prin transformarea Ungariei în pașalâc turcesc, Împeriul Otoman a ajutat foarte mult bisericile reformate și a creat ambasade la Istanbul pentru acestea. Scopul era să dezbine creștinismul european, respectiv catolicismul, sub deviza divide et impera. În bătălia aceasta, dintre unguri și turci, Ungaria a fost bătută crunt și regele ei a murit înecat în mlaștini. Ludovic al II-lea încerca să fugă de otomanii lui Suleiman Magnificul atunci când a murit pe câmpul mlăștinos, pe care a plouat mult înaintea bătăliei.

Protestanții care au moștenit bisericile catolice după reformă au dat dat jos sau au acoperit frescele și icoanele, pentru că ei nu au icoane în biserică. Confesiunea augustană a fost cea mai tolerantă dintre cele trei biserici protestante din acest punct de vedere, față de exemplu de calvini, care nu au chiar nimic pe pereți. În Biserica Evanghelică de confesiune augustantă din Piața Mică din Sibiu s-au mai păstrat unele fresce (interesant este că unele personaje sunt îmbrăcate în straie turcești), în alte biserici, precum cea de la Biertan, s-a păstrat iconografia din altar.

85% din enoriașii Bisericii Evanghelice de confesiune augustană din cele 200 de localități cu populație săsească din Transilvania au părsit România în primii ani după ce granițele ei au devenit libere, între 1990 și 1993.

(Cristina Cornilă)