Numele Sfântului Ștefan înseamnă ,,cununa lui Dumnezeu”, iar în fiecare an, pe 27 decembrie, credincioșii ortodocși respectă cu strictețe această sărbătoare.

Mai exact, se pare că numele Ştefan vine de la grecescul Stephanos care înseamnă „coroana”, „ghirlanda” sau „cununa” cu care erau încununaţi învingătorii. Până la momentul actual, numele Sfântului Arhidiacon Ştefan este purtat de peste 400.000 de români, dintre care aproximativ 300.000 sunt bărbaţi şi peste 100.000 sunt femei.

La fel ca orice altă sărbătoare, și Sfântul Ștefan are o poveste. Legenda spune că Sfântul Ștefan era tânăr, frumos, bun orator și un remarcabil psiholog, un om cu o personalitate puternică. A predicat învățăturile lui Iisus și a atras atenția fariseilor, astfel că a fost condamnat la moarte, prin uciderea cu pietre, de autoritățile iudaice din Ierusalim, fiind primul martir creștin.

De asemenea, se pare că din anul 560, osemintele sale se află în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura”, din Roma.

Există o serie de tradiții pe care credincioșii le respectă în fiecare an.

Mai exact, se pare că în ziua de 27 decembrie, se crede că nu sunt recomandate drumețiile montane și deplasările în zone izolate. Deși tradiția spune că sfântul ne protejează, călătoriile ,,hai-hui” ar fi o sfidare la adresa sa.

Totodată, având în vedere că este o zi de sărbătoare, nu se face curățenie în casă și nu se spală haine.

De asemenea, tradiția mai vorbește și despre icoana care-l înfăţişază pe mucenicul martir: creştinii care se confruntă cu probleme de sănătate sau se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase este bine să aducă în casa lor o icoană cu Sfântul Ştefan, sfinţită în această zi.