Cristina Cornilă: Carte și traistă sunt două lucruri pe care în mental nu prea le asociezi. Cum s-a născut ideea acestui proiect?

Alina Zară: ,,Copii cu cartea-n traistă” este, de fapt, un rebrending al proiectului pe care îl desfășurăm, de mai bine de 10 ani, gratuit, pentru copiii din sat. Un proiect al Muzeului de Pânze și Povești, muzeu care are, de aproximativ 2 ani, o direcție nouă de dezvoltare: reconectarea tuturor actorilor locali, din domeniul public sau privat, la ideea de comunitate, de împreună. Credem că o comunitate puternică poate vindeca pe toate planurile: social, economic, cultural, educațional, spiritual etc.

Astfel, printr-o colaborare frumoasă cu Biblioteca locală, Zestre cu Poveste, grupul dantelăreselor din Mândra și Școala gimnazială, am decis că educația este unul dintre leacurile vindecătoare și ziditoare de bine și frumos. ,,Copii cu cartea-n traistă” este un proiect prin intermediul căruia încercăm să contribuim, în comunitate, la schimbarea mentalității legate de educație și să pregătim o generație de tineri cu pasiune pentru carte și cunoaștere. Să le pregătim un bagaj cu care să facă față drumului prin viață!

În plus, în sat avem și o poveste culturală tare faină despre traiste, care este purtată prin lume în peste 1 milion de km de un proiect internațional de călătorie… Așa că am împletit cele două fire și iată-ne aici, gata de treabă. În această perioadă am înscris proiectul și strângem fonduri pentru el în cadrul competiției Bikeathon.

Cristina Cornilă: După ce veți obține fondurile de la Bikeathon, cum veți proceda efectiv? Veți cumpăra cărți, le veți introduce în bibliotecă, le veți da direct copiilor etc.?

Ana-Maria Borca: Cu fondurile obținute prin Bikeathon intenționăm să oferim o excursie copiilor din sat, mai precis echipei de tineri voluntari care ne-a însoțit mereu și ne-a ajutat la atelierele organizate la Muzeul de Pânze și Povești și care ne ajută să dezvoltăm și proiectul prin care încurajăm lectura în mijlocul întregii comunități. Vom vizita Biblioteca Județeană Brașov, o librărie mare și chiar un anticariat. Ne dorim să le prezentăm copiilor modalitățile de a împrumuta o carte și locurile fizice, de data aceasta, din care le pot achiziționa. De asemenea, intenționăm să le oferim interacțiuni cu bibliotecari, librari și scriitori. Este foarte posibil ca dintre acești copii, datorită acestor experiențe, să avem în viitor persoane care îmbrățișează aceste meserii, sau, de ce nu, pot deveni profesori de limba și literatura română sau universală.

În cadrul acestei excursii, din fondurile obținute prin Bikeathon, fiecare copil, prin îndrumarea librarilor, potrivit categoriei de vârstă, își va putea alege cărți pe care le va lua acasă. Vom citi aceste cărți împreună cu copiii din comunitate, în locuri inedite din satul Mândra și vom povesti apoi pe îndelete despre ele. Va fi un fel de debate – dezbatere pe tema propusă, care am observat că le place foarte mult copiilor.

Am primit promisiuni de la diverși scriitori că ne vor dona cărți și astfel vom reîmprospăta fondul de de la biblioteca din sat și suntem în discuții destul de avansate cu autori români, contemporani, de carte pentru copii, împreună cu care să susținem de ateliere de lectură și povestit, pe tot parcursul verii,  în satul Mândra.

Cristina Cornilă: Sunteți mai multe forțe reunite în proiectul acesta, vrem să facem cunoștință cu voi!

Ana Maria Borca: Suntem tare bucuroase (da, la feminin, pentru că suntem într-o proporție covârșitoare femei) că ne-am putut da mâna și lucrăm tare armonios, împreună!

Muzeul de Pânze și Povești și atelierul Mândra Chic, pe care îl reprezintă Alina Zară, proiectul online Zestre cu Poveste, pe care îl reprezintă Ana-Maria Borca, Biblioteca locală, pe care o reprezintă Dana Mijea, Școala Mândra, de unde avem mereu susținerea și implicarea doamnei director Delia Poparadu și minunatele doamne dantelărese: Cristina Taflan (a lu’ Fănel), Monica Itu, Valeria Cociș, Lidia Zară, Elisabeta Barbu (tanti Veta Goaga), Elena Sucaciu (tanti Leana), Anica Ghioarță, Cornelița Bera, Alexandra Lazea, Karla Ciambur, Denisa Forgaci, Lili Răibuleț (a lu Buhoi), Marcelina Coropețchi, Elisabeta Cucu (Mimi), Rodica Miu.

Cristina Cornilă: Unde-s mulți, puterea crește! Am văzut că și modalitățile de obținere de bani sunt variate. Una dintre variantele în care lumea vă poate susține este să cumpere broșe sau cercei. Cum vine asta? Ne întoarcem la origini. Purtăm bijuterii ștrencănite (sper că mai există cuvântul). Când și cum le faceți?

Răspuns Ana Maria Borca: ,,Copii cu cartea-n traista” este proiectul nostru de suflet,  prin intermediul căruia încercăm să contribuim la pregătirea unei generații de tineri cu pasiune pentru carte și cunoaștere (proiect Mândra Project, realizat voluntar și în parteneriat de Muzeul de Pânze și Povești, Biblioteca Comunală Mândra, Zestre cu poveste, Mândra Chic și #DantelaMândrei (un program de recuperare a unui meșteșug fin și dichisit).

În cadrul programului a luat naștere și grupul nostru de dantelărese din sat, iar în cadrul șezătorilor de vineri seara lucrăm manual mici dantelăreli pe care le oferim în schimbul donațiilor care ne ajută să susținem activitățile din proiectul ,,Copii cu cartea-n traistă”, dedicate, gratuit, tinerilor și copiilor din comunitatea noastră.

Munca manuală a fiecăruia este valoroasă, tocmai pentru că este o expresie unică de exprimare. În fiecare milimetru sunt prinse, cel puțin, câte: o stare, o trăire, o rugăciune, un gând, o bucurie, o tristețe, un of, un dor, o dorință, un Aș fi vrut.., un Aș fi putut, un Cum ar fi fost dacă, un Ce frumos…

Cristina Cornilă: La voi la Mândra s-au renăscut toate lucrurile copilăriei mele: șezătoarea, croșetatul, războiul de țesut, expresiile neaoșe etc. Ce are, dom’le, Mândra?

Alina Zară: Are tot ce-i trebuie ca să recupereze identitatea culturală locală, să pună satul pe harta culturală și turistică a lumii, să aline doruri și să trezească nostalgii, așa cum spui chiar tu, mai sus. În acest context, cea mai valoroasă resursă a locului sunt oamenii. Cu înțelepciunea, credința, dedicarea lor, dragul de locul natal și deschiderea pentru a se implica, voluntar, în lucrurile bune și frumoase în care cred. Aici este cheia, după părerea mea: efortul pe care îl facem cu toții pentru a rămâne, împreună, în bulgărele care se rostogolește la vale și crește tot mai mare…

Cristina Cornilă: Veți ține șezătorile și pe vară? Știu că pe vremuri ele aveau loc în special de toamna până primăvara. Apoi începeau muncile agricole și femeile se reorientau ,,profesional” la câmp.

Răspuns Alina Zară: Șezătorile de astăzi sunt puțin diferite de cele ale bunicilor noastre. Ele răspund altor nevoi: nevoii de socializare, de recuperare a unor meșteșuguri aproape pierdute, de negociere pentru păstrarea valorilor care ne definesc, de cercetare, arhivare, prezervare și promovare a identității și memoriei culturale locale etc. Șezătorile de astăzi sunt un fel de program contemporan de voluntariat, cu rost și în bună rânduială. Tocmai de aceea șezătorile noastre se desfășoară tot timpul anului. Din iunie până în octombrie, acestea au loc în cadrul proiectului ,,Porțile deschise-n sat” și sunt deshise publicului în fiecare vineri după masa!

Cristina Cornilă: Care a fost cartea copilăriei voastre?

Valeria Cociș: Dumbrava minunată, de M. Sadoveanu

Ana-Maria Borca: În casa bunicilor, de I. Teodoreanu

Karla Ciambur: Basmele românești

Alina Zară: Heidi, fetita munților, de Johanna Spyri

Monica Itu: Pinocchio, de Carlo Collodi

Rodica Miu: Călătoriile Nils Holgerson prin Suedia, de Selma Lagerlof

Cristina Cornilă: Vă mulțumesc și vă doresc succes!