Făgărăşenii noştri sunt răspândiţi prin toată lumea. Am scris despre făgărăşeni plecaţi în Canada, Austria, Italia, Franţa, Croaţia, iar acum a venit rândul să aflăm tot de la un făgărăşean cum e viaţa în Ţara Sfântă – Israel. George Bogdan este născut şi crescut la Făgăraş. Acum 43 de ani vedea lumina zilei la maternitatea spitalului nostru, iar pe următorii 24 de ani din viaţă i-a petrecut în Făgăraş. A fost elev al Liceului Industrial (astăzi Colegiul ,,Aurel Vijoli”), iar apoi student al unei facultăţi de administraţie publică din Bucureşti. Linia maternă (mama şi bunica sa sunt evreice) l-a purtat spre Orientul Mijlociu şi aşa a ajuns să aibă o a doua casă în Isarel. Acum iubeşte şi Făgăraşul, şi Tel Avivul deopotrivă, deşi cele două nu se aseamănă deloc. A fost de acord să povestească cititorilor ziarului ,,Salut Făgăraş” despre viaţa de la malul Mării Mediteranene şi deosebirile ei faţă de traiul de pe malul Oltului.

Şi-a petrecut jumătate din viaţă în Tel Aviv

elev in Fagaras

,,În ’89 mama a plecat în Israel, unde se afla deja acolo bunica mea. Pe linie maternă, străbunicii mei sunt din Arpaşul de Sus. Bunica mea a divorţat de tatăl mamei mele, s-a recăsătorit cu un evreu român şi au plecat în Israel. Bunica a făcut ceea ce se numeşte ,,ghiur”, adică a trecut la religia iudaică. Când mama a ajuns în Israel, a obţinut cetăţenia acestui stat, care se acorda pe linie maternă. Dacă mama era evreică, atunci şi copilul primea automat cetăţenia mamei. În ’99 am plecat şi eu în Israel, dar între timp se schimbaseră legile de acordare a cetăţeniei, în sensul că s-au mai înăsprit pentru a opri la vremea respectivă migraţia rusească. De aceea eu nu mi-am luat cetăţenia, dar am rezidenţă permanentă. La început am primit un buletin provizoriu pentru un an, iar astăzi am buletin biometric permanent. Am toate drepturile pe care le are şi un cetăţean, de exemplu de a munci, de a-mi deschide o firmă, chiar şi de a vota, dar nu pot lucra în armata isrealiană şi în instituţiile statului”, povesteşte George.

Făgărăşeanul a trăit şi a muncit mulţi ani în capitala Israelului. Are până acum peste 15 ani munciţi acolo cu acte, ceea ce îi dă dreptul, când va veni vremea, de a primi o pensie din partea statului israelian.

,,În decursul timpului am lucrat în mai multe domenii în Israel, de la hi-tech şi electronică la industria printului. Am urmat în Israel chiar şi o şcoală de animaţie în 3D, dar nu am profesat niciodată în direcţia aceea. Cel mai mult am lucrat la o mare firmă de printing. Am crescut odată cu firma asta şi cu angajaţii ei. Când veneam în România plecam de acolo, când mă întorceam din România mă duceam să lucrez iar acolo… Şi acum lucrez tot acolo! Dar nu ştiu pentru cât timp mai vreau să fac asta. Şi Israelul e casa mea, dar parcă tot mai mult mă simt acasă în România”, spune sincer George.

Omul care aparţine mai multor locuri în acelaşi timp

Chiar dacă fizic George se află la un moment dat în Tel Aviv sau în Făgăraş, cu gândul poate fi prin alte colţuri ale lumii, mai precis ale Asiei. Asta, pentru că este un înverşunat al călătoriilor. Iubeşte în special ţările asiatice, aşa că le-a cutreierat cât i-au permis de mult timpul şi banii. A văzut Vietnamul, a văzut de două ori India, a fost în Cambodia, în Thailanda etc.

Taj Mahal – India

,,Eu iubesc Făgăraşul şi cred că m-aş putea întoarce în Făgăraş. Cât am stat în România, am muncit şi în Braşov, dar cu toate astea nu mă omor după Braşov. Dacă ar fi să vin definitiv în ţara mea, cu siguranţă aş alege Făgăraşul. Însă, să ştii că nu am luat o decizie finală în acest sens, pentru că varianta locurilor de muncă este redusă aici, salariile sunt mici… Deocamdată în vara ce vine mi-am propus să călătoresc din nou. Vreau să mă duc în Vietnam, vreau să văd Cashmir-ul – acea controversată bucăţică dintre India şi Pakistan, apoi să iau autobuzul până în New Delhi, aş mai vrea să văd şi Nepalul… Am în minte o călătorie fabuloasă, sper să o pot realiza”, vorbeşte George, cu aşa o poftă de plecare, de te face şi pe tine să îţi cauţi bilet!

Portocale în pomi şi 20 de grade în decembrie

Dar până la extravaganta lui plecare peste mări şi ţări, făgărăşeanul trăieşte şi munceşte zilnic în capitala Israelului. Este un salariat obişnuit, nu se consideră nici bogat, nici sărac şi este mulţumit de clima de acolo pe timpul iernii.

,,Acum, la ora la care vorbim, în Tel Aviv sunt 20-22 de grade celius. În pomi sunt lămâi şi portocale. Dacă e să iubesc ceva mult aici, atunci e clima. În România, urăsc iarna! Când e cel mai frig în Israel se înregisztrează în jur de 8-9 grade şi durează doar câteva zile. Fiind însă la mare, se simte umezeala. Eu locuiesc într-un apartament închiriat, în centrul oraşului, în zona unde a fost împuşcat primul ministru Yithak Rabin. Aici chiria e destul de scumpă, peste o mie de euro, însă la periferia oraşului sau în alte localităţi se pot găsi chirii mai mici”, îmi răspunde el la întrebările mele curioase.

George îmi explică nivelul de trai din Israel. Un apartament de 40-50 mp în centrul capitalei costă un milion de dolari şi evreii care şi-l cumpără plătesc câte 30 de ani pentru el: ,,Dar, chiar dacă plătesc atât, nu se simte sărăcia ca la noi. Pot spune că sărăcia e mai dulce decât în România, chiar dacă la finalul lunii nu rămân nici ei cu mare lucru în buzunar. Cele mai ieftine locuinţe se vând cu 300.000 de dolari.”

In Thailanda

Moneda naţională este şhekelul nou. La ei se numeşte ,,NIS”, adică ,,New Israeli Shekel”. Un şhekel valorează cam 1 leu românesc. Am arătat acestea, pentru că l-am rugat pe George să ne spună cât este de scumpă sau de ieftină viaţa la malul Mării Mediteranene, iar el ne-a oferit câteva exemple de preţuri.

O chirie bună este în jur de 5.000 nis, 700 nis ar costa utilităţile pentru o familie cu două persoane. Cea mai ieftină pâine costă 6,5 nis, un kg de roşii costă 8 nis, iar laptele între 7 şi 9 nis. Kilogramul de brânză începe de la 5 nis, iar o sticlă de Coca Cola este 9 nis. Un angajat cu un salariu mediu câştigă în jur de 45 nis pe oră, minimul salarial fiind de 28,5 nis.

De regulă, marfa din magazinele şi târgurile evreieşti, indiferent de preţul afişat, se poate negocia.

Ţara care a renunţat la o oră de serviciu

Salariaţii evrei au beneficii pe care nu le întâlneşti în România. De exemplu, transportul public lunar este plătit întotdeauna de angajator. Dar cea mai frumoasă surpriză este o lege votată de curând, care le permite salariaţilor să lucreze cu o oră mai puţin pe săptămână, pe care şi-o pot lua în oricare dintre zile.

Ca şi în alte state, programul normal de lucru al israelienilor este de 8 ore/zi. Dar, pentru că cele mai multe firme din Israel au decis să le facă salariaţilor vinerea mai scurtă, aceştia lucrează cam 9 ore în zilele de luni până joi.

Cât priveşte şomajul, acesta are un cuantum de 75% din ultimul salariu brut şi are o durată variabilă, în funcţie de vârsta celui care îl primeşte.

La polul opus, cel al dezamăgirilor clasei muncitoare, putem vorbi de categoria gravidelor. În Israel concediul post-natal este de doar 3 luni.

Orele prestate peste programul normal de lucru se plătesc după cum urmează: prima oră rămasă peste program – 150%, de la a doua oră rămas peste program în sus – 200%.

,,Să nu scrii rău de Făgăraş!”

George Bogdan îşi trăieşte viaţa într-un spaţiu geografic cuprins între Marea Mediterană şi malul Oltului făgărăşean. Iubeşte şi una, şi alta. Şi se vede asta, pentru că îl găseşti când în Israel, când în România. În Făgăraş a lucrat în trecut la un post local de televiziune şi spune că a fost una dintre cele mai frumoase experienţe ale sale. În Tel Aviv se bucură de temperatura aerului şi mirosul portocalelor şi al mării, pe care nu le găseşte iarna în România.

Dacă viaţa fizică şi-o trăieşte între aceste două lumi, cu spiritul şi gândul se află de multe ori prin Vietnam. A mărturisit că ,,dacă m-ar asigura cineva de un job bun acolo, nu mâine, ci în seara asta aş pleca!” În călătoriile sale îl ajută spiritul său internaţional, traiul împărţit între două lumi şi, nu îl ultimul rând, faptul că vorbeşte ebraica şi engleza.

Ceea ce mi-a plăcut mult la George a fost faptul că, deşi e evident cât de jos e Făgăraşul faţă de Tel Aviv, el le pune pe amândouă pe acelaşi plan şi le iubeşte în egală măsură. ,,Să nu scrii rău de Făgăraş,” m-a rugat înainte să fac acest material.

(Cristina Cornilă)