• Praznicul Adormirii Maicii Domnului este cel mai aşteptat eveniment la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus. Mulți pelerini participă an de an la hramul aşezământului monahal de la poalele Munţilor Făgăraş.

Mânăstirea ctitorită de Constantin Brâncoveanu are două hramuri: primăvara, de Izvorul Tămădurii, şi toamna, de Sfânta Marie.

În zilele noastre sunt tot felul de festivaluri şi evenimente la care se adună mulţimi mari pentru a le înfăptui şi sărbători, însă cu 20-30 de ani în urmă hramul Mânăstirii ,,Brâncoveanu” era cel mai important fapt cu care se mândreau sâmbetenii. Slujba de hram şi târgul din ziua respectivă erau aşteptate un an întreg, de când se finaliza ediţia precedentă. Tinerii îşi cumpărau gablonţuri de la tarabe, părinţii lor pregăteau discuri şi grătare, vârstnicii mergeau la slujbă, comercianţii făceau troc între ei cu produse. Sărbătoarea începea efectiv cu două zile înainte de 15 august şi se încheia abia după vreo alte două zile.

Mânăstirea ,,Constantin Brâncoveanu”

Înainte de a intra cu maşina în zona turistică, vizitatorii opreau la o barieră şi achitau o taxă de intrare. Singurii privilegiaţi care aveau acces fără să achite erau locuitorii satului Sâmbăta de Sus. Timp de câţiva ani a existat această taxă, apoi s-a scos, spre bucuria celor care veneau din Făgăraş sau din restul ţării. În seara zilei de 15 august tinerii din Sâmbăta de Sus continuau sărbătoarea cu un bal la căminul cultural din sat.

Astăzi, însemnătatea zilei este mai mult religioasă şi mai puţin axată pe comerţ şi petreceri. Vin comercianţi şi în prezent la Sâmbăta de Sfânta Marie, dar, fiind tot felul de evenimente peste tot locul, zona nu mai este principalul lor vad de vindere a produselor.

Mânăstirea ,,Brâncoveanu” este unul dintre cele mai mari lăcaşuri de cult din ţară. Însuşi Regele Mihai i-a trecut pragul.

Pe unul dintre pereții bisericii vechi ai mânăstirii pictat portretul Regelui Mihai I. Puțină lume a fost atentă la acest amănunt când a pășit în lăcașul de cult. Regele este înfățișat în uniformă militară, acoperită cu o mantie care poartă însemnele regalității. Portretul său este însoțit de explicația: ,,M. S. Mihai I Regele României.” Pictura datează din anii ’40, când Regele Mihai se afla pe tronul țării, ca urmare a abdicării tatălui său, Carol al II-lea. În 1947, Majestatea Sa Regele Mihai a vizitat Mânăstirea ctitorită de Constantin Brâncoveanu. În acea perioadă din obștea Mânăstirii încă făcea parte și părintele Arsenie Boca. Regele Mihai I a fost socotit un al doilea ctitor al Mânăstirii, după Constantin Brâncoveanu.

În timpul comunismului peste portretul Regelui a fost dat un strat de var.

Istoria Mănăstirii Brâncoveanu începe la jumătate secolului al XVII-lea. În anul 1654 satul şi moşia din Sâmbăta de Sus au intrat în stăpânirea lui Preda Brâncoveanu, bunicul lui Constantin Brâncoveanu, boier de loc din sudul Carpaţilor, care a construit o bisericuţă din lemn pe valea râului Sâmbăta. Pe locul acesteia, în jurul anului 1686, primul ctitor, domnitorul Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti între anii 1688 – 1714, a zidit a doua mănăstire în piatră.

Ce se întâmplă a doua zi după hramul mânăstirii

Adormirea Maicii Domnului este una dintre cele mai importante sărbători pentru Ţara Făgăraşului. În această zi cea mai mare mănăstire din zona noastră, Mănăstirea Brâncoveaunu – Sâmbăta de Sus, îşi sărbătoreşte hramul, la care participă pelerini din toată ţara. Mii de credincioşi sunt aşteptaţi şi anul acesta pentru a se ruga împreună Maicii Domnului.

Făgărăşenii au o evlavie deosebită pentru Maica Domnului, iar acest lucru se vede şi în numărul mare de lăcaşuri de cult închinate Născătoarei de Dumnezeu.

Făgărășenii mai au o evalvie și pentru fostul stareț al acestei mânăstiri, Serafim. Acesta a fost canonizat în 2024 de BOR, iar în 16 august, a doua zi după hram, vor avea loc mai multe manifestări legate de proclamarea locală a canonizării. Vor începe la ora 7.00 cu o procesiune cu icoana și moaștele Sfântului Cuvios Serafim cel Răbdător și așezarea lor spre închinare la altarul de vară al lăcașului de cult. La ora 9.00 va avea loc liturghia arhierească, iar la 11.30 va fi proclamarea locală a noului sfânt.

Cine a fost Serafim

Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus (1912 – 1990) a fost duhovnic aproape 50 de ani la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, județul Brașov, şi îndrumător, duhovnic şi prieten al părintelui Teofil Părăian, care îl considera pe părintele Serafim „un om sfânt”.

Serafim s-a născut în 27 octombrie 1912, în satul Totoi, din județul Alba, primind la botez numele Sfântului Dimitrie. Părinții săi, Nechifor și Catalina, oameni simpli și muncitori, i-au fost primii dascăli în drumul său spre Dumnezeu.

El a urmat Academia Teologică Andreiană de la Sibiu, unde avea să fie remarcat ca „unul dintre cei mai distinși studenți (…), la bună purtare, ca și la carte” , „un student foarte bun și foarte sărac”. La finalizarea studiilor teologice, văzând cât de bună e lucrarea studentului său,  Dumitru Stăniloae, rector al Academiei în acea vreme, avea să îl recomande în postul de secretar.

Astfel, a intrat în atenția mitropolitului Nicolae Bălan, căruia îi va mărturisi că vrea să intre la mânăstire.

În noiembrie 1938 a primit, prin mâna ierarhului său, harul hirotoniei întru diacon și, la scurt timp, a fost trimis în Sfântul Munte Athos. Însoțit de Cuviosul Părinte Arsenie Boca, s-a așezat la Chilia Sfântul Ipatie, unde s-au nevoit vreme de șase luni, sub ascultarea ieroschimonahului Teodosie Domnariu, starețul Chiliei, luând sfat duhovnicesc și de la marele nevoitor isihast român Cuviosul Antipa Dinescu. A mers apoi, pentru un an, la Atena, spre a învăța limba greacă și a audia cursurile Facultății de Teologie. Rodul acestei ascultări a fost traducerea unor pagini din scrierile Sfinților Ioan Gură de Aur și Vasile cel Mare, precum și ale unor Părinți filocalici.

Întorcându-se în țară, s-a așezat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, ctitoria Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, lucrând la rezidirea acesteia, împreună cu  Arsenie Boca, în vremurile tulburi ale celui de al Doilea Război Mondial. În 15 ianuarie 1941 a primit hirotonia întru preot și, la scurt timp, de praznicul Izvorului Tămăduirii, tunderea în monahism.

Apoi a mers pentru un an în Germania și Austria, unde a învățat limba germană.

În anul 1944, a fost numit stareț al Mănăstirii brâncovenești de la Sâmbăta de Sus, nevoindu-se în această ascultare timp de 10 ani, în vremurile de început ale regimului comunist potrivnic Bisericii.

A murit în 20 decembrie 1990.

Sfântul Serafim cel Răbdător a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2024.

Numele său a fost explicat de Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurențiu: „Răbdarea a fost una dintre calitățile sale, pentru că a fost monah, și-a asumat călugăria în toate valențele ei. De la iubire, a avut numele serafim, a fost cu adevărat serafic și îi iubea pe toți dimprejur și le zâmbea, le vorbea cu atâta căldură”, a explicat ierarhul.

(CRISTINA CORNILĂ)