Am putea spune că nu prea bine se combină mărgelele și cuvintele, sau mass-media și handmade. Mass-media, această a patra putere în stat, a devenit, în ultimii ani, nu doar o constantă în viața oamenilor, dar și un portal destoinic de știri, informații de toate felurile și… muzică. Pe când hand-made este arta de a crea obiecte. Însă făgărășeanca Silvia Surugiu le stăpânește pe amândouă… la puterea a patra!

Silvia Surugiu (fostă Șerbănuț) are 34 de ani și este făgărășeancă de-a noastră. Poate anii trecuți i-ați citit articolele pline de tâlc în ziarele locale, sau poate i-ați auzit vocea la Radio Mix Fm Făgăraș. De câțiva ani, însă, locuiește cu familia în Alba-Iulia, unde lucrează, bineînțeles, tot în mass-media. Prima dragoste nu se uită niciodată, am putea spune. Iar pentru Silvia, prima dragoste a fost jurnalismul. „Am făcut liceul la Radu Negru, iar apoi am încercat la Facultatea de Drept la Brașov dar am picat așa că în anul următor, împreună cu o foarte bună prietenă, colegă de liceu, ne-am înscris la examenul de la Facultatea de Jurnalistică din Sibiu, mai mult în joacă, dar unde am și intrat. După examen am aflat că era și o programă de admitere. Într-un fel pot spune că meseria de jurnalist m-a ales pe mine, mai mult decât am ales eu profesia asta. După ce am început facultatea la Sibiu, în anul II, m-am angajat la un radio local din Sibiu, unde am învățat foarte multe, în parte pentru că cei care aveau radioul ne-au dat mână liberă. Timp de 8 ore pe radio făceam de toate: știri, emisiuni în direct, partea tehnică și tot ce mai era de făcut. Atunci pot spune că m-am îndrăgostit prima dată de radio, care a rămas o constantă în viața mea, indiferent pe unde am trecut și ce job-uri full time am avut, am făcut măcar și un pic de radio“, povestește Silvia. Tot în anii studenției a lucrat și la radio Mix Fm Făgăraș, cu o echipă care, spune ea au rămas și acum cu muzica în sânge. „Era o echipă foarte frumoasă acolo și ce e interesant e că cei mai mulți dintre foștii mei colegi, încă lucrează în presă, cred că și lor, ca și mie de altfel, ne-a intrat muzica-n sânge. După facultate m-am angajat la Sibiu la ziarul Obiectiv, unde pot spune că mi-am făcut ucenicia în presa scrisă. Lucram atunci foarte multe reportaje și era foarte incitant. Redacția ziarului Obiectiv a fost preluată atunci de ziarul Sibianul, al trustului Media Pro și am mai lucrat acolo încă un an“.

Presă scrisă și în Alba -Iulia

A  scris și în presa locală de-a lungul anilor, o perioadă foarte frumoasă, spune ea, unde a avut ocazia să scrie „și despre orașul meu natal, dar și despre Țara Făgărașului. Colegi minunați, șefi la fel de minunați. Dar chiar și așa, a trebuit să plec din frumosul meu oraș natal, spre Alba-Iulia, acolo unde m-am stabilit cu soțul“. Nu a putut uita prima ei dragoste, așa că și în Cetatea Marii Uniri a lucrat pentru mai multe radiouri și ziare. „Am fost și la Monitorul de Alba, Radio Atlas FM, Adevărul de seară și am devenit corespondentul pentru județul Alba al postului național de radio: Radio România Actualități. Am făcut pauză 2 ani, după ce am născut-o pe Delia și am revenit în presă. Acum lucrez pentru site-ul Spitalului Județean de Urgență Alba Iulia, unde treaba mea este să fac vizibilă activitatea instituției și la Radio Unirea FM, unde fac emisiunea matinală și un talk show  unde invit în direct medici, oameni de afaceri, politicieni, oameni de cultură. În rest am un proiect personal. Împreună cu mai mulți colaboratori și cu o prietenă, și ea tot jurnalistă din Brașov, dar căsătorită în Alba Iulia, Mihaela Moraru, facem Revista de Alba. O revistă online, foarte interactivă, unde accentul se pune pe informații de interes uman, pe lucrurile pe care chiar îi interesează pe oameni“.

Handmade, afacere profitabilă

Și pentru că vorbeam la început despre o ciudată îmbinare între handmade și mass-media, făgărășeanca le are la suflet pe amândouă. Și a făcut din handmade o afacere profitabilă. Ea confecționează cel mai mult cercei. A participat la multe târguri d eprofil, inclusiv în Făgăraș. Spune că nu este deloc solicitant și că, dacă îți place ceea ce faci, totul vine „ca o mănușă“. „În timpul în care am stat acasă în concediu de maternitate am început să fac bijuterii handmade. A început ca un hobby. Îmi plac foarte mult cerceii. Sunt femei care nu ies din casă fără să se machieze, eu nu plec nicăieri fără cercei. Așa am început, de la cercei, cheltuiam o sumă mult prea mare de bani (vorba cântecului), pe cercei. Și încet, încet a devenit și o mică afacere. Am participat la mai multe târguri de handmade și nu ratez niciodată mărțișorul. Ce e foarte frumos în handmade este că spre deosebire de jurnalism, unde doar scrijelești sau spui vorbe în vânt, sau în van uneori, după bijuterii te alegi cu un obiect palpabil și foarte frumos. Consider că e bine să avem la sfârșitul lucrului și un produs tangibil, deci jurnalismul și bijuteritul merg pentru mine mână în mână, perfect.“ Și ca un om de presă profesionist, Silvia e de părere că viitorii jurnaliști trebuie să știe dinainte ce domeniu să aleagă: radio, presa scrisă, sau televiziunea. „Dacă are înclinație pentru scris, e perseverent și îi place să se vadă cu oamenii, ideală e presa scrisă. Dacă îi place muzica, visează pe muzică, se trezește cu o melodie în gând, uneori dimineața, atunci radio. Televiziunea le poate combina pe toate, deci e greu. Cred însă că trebuie să fie conștient când alege profesia asta că e un drum sinuos și că după ce a terminat facultatea nu a devenit dintr-o dată vedetă. Important e să-i placă poveștile oamenilor, să înțeleagă bine realitatea și să nu devină un „idiot util”, așa cum spunea profesoara mea de radio, d-na Doina Jalea. Să nu se transforme într-o portavoce doar atunci când susține și crede într-o anumită cauză“. A scris în nenumărați ani despre Făgăraș, despre problemele orașului, deespre oamenii frumoși de aici, despre neajunsuri, dar și despre posibile rezolvări. Chiar dacă momentan viața ei este la Alba-Iulia, visează la o reîntoarcere acasă. „De Făgăraș îmi e tot timpul dor, de oameni, de tatăl meu și bunica mea rămași acolo și de prieteni vechi. De Cetate, care devine din ce în ce mai frumoasă, din păcate departe de ochii mei. Dacă stau și mă uit în urmă, la toate schimbările pe care le-am făcut e posibil însă să mă întorc într-o zi și în Făgăraș, cine știe!“. (Alina ROMAN)