Aproape un sfert din populația Făgărașului se află peste granițe. Nu există familie care să nu aibă o rudă plecată, fie că este părinte, soră, frate, sau văr. Există făgărășeni care își clădesc, dincolo de granițele României, o nouă viață. Alții se întorc acasă cu povești de succes, cu idei noi de afaceri, iar alții fac sacrificii imense pentru a-și putea întreține familiile rămase acasă.

Andreea Costea muncește de dimineața până seara în Paris. Printre ambuteiaje, schimburi de trenuri și de metrouri, tânăra face tot posibilul să gestioneze cât mai corect o zi. De multe ori nu-i iese așa cum și-ar fi dorit, cu toate că încearcă să se organizeze cât mai bine. Parisul este un oraș epuizant, un oraș care nu doarme niciodată, însă, de-a lungul anilor, Andreea a găsit o modalitate să-i facă față. A plecat din Făgăraș în urmă cu 12 ani. Nu se gândea că va ajunge să locuiască în inima Franței, dar nici că va avea meseria de traducător. A ajuns de la a fi angajată la o companie de succes, la a deveni propriul ei patron. Însă toată aventura ei a început aici, la Făgăraș, orașul ei natal. S-a îndrăgostit iremediabil de limba franceză încă din școala generală. Felul cum se auzeau cuvintele în limba lui Voltaire au făcut-o să viseze cu ochii deschiși la viața din Paris. Nu se gândea că, peste ani și ani, visul ei va deveni realitate. „Pot spune că mi-a plăcut foarte mult școala și chiar am fost considerată o „tocilară“. Cea mai mare poveste de dragoste am avut-o cu limba franceză, de când am auzit primul cuvânt, în clasa a II-a, m-am îndrăgostit iremediabil. În timpul liceului am participat de mai multe ori la faza națională a olimpiadei de franceză. Concursul mi-a permis să-mi dau seama că nu este suficient să fii foarte bun într-un domeniu. Trebuie mereu să visezi excelența, dacă vrei să ajungi departe. Cea mai bună performanță obținută a fost un loc IV, rezultat care mă necăjește și în ziua de azi“, povestește tânăra făgărășeancă. Cu toate acestea, a urmat Facultatea de Litere și s-a axat, bineînțeles, pe limba franceză, iar la finalul primului an de studiu, s-a gândit să încerce să obțină o bursă pentru Franța. „Am încercat, chiar dacă o profesoară care gestiona programul m-a descurajat din prima. Îmi tot spunea să nu încerc, programul este pentru cei din anii mai mari, nu pentru boboci. Dar n-am ținut cont de sfatul ei, așa că am încercat, m-am înscris la testul pentru bursă și l-am obținut cu brio“. Și-a dorit atât de mult să viziteze țara pe care o cunoscuse doar în cărți și filme. Și a reușit! Era în drum spre Franța!

Profesionalism pe teritoriul francez

„Un an plin de frumoase experiențe, de acomodare cu limba, pentru că una era ce învățasem eu la școală, și alt argou se vorbea pe stradă. Dar visul meu se împlinise. Eram în Franța și eram fericită“. Reîntoarcerea în țară nu a fost pentru mult timp, mai ales că profesorul ei îi propusese să se stabilească în Franța, unde să își continue studiile. Și-a dat licența în Limbi moderne aplicate, iar apoi a urmat un master în Paris, în același domeniu, urmat de un master de studii europene, la aceeași universitate, Sorbona, din Paris. „Am profitat din plin de anii de studenție. Când nu ai familie departe de casă, totul este atât de ușor. Însă atunci când vin și copiii, viața în Franța se îngreunează văzând cu ochii. Pe lângă Paris, Făgărașul meu natal este o oază de pace, unde îți poți reîncărca bateriile liniștit. Un oraș fără zgomote, cu oameni care au ritmul de viață încet, așa mi se pare mie. Asta înseamnă pentru mine Făgăraș, stropi de liniște care se scurg prin vene“. Și totuși, nu poate reveni aici. Viața ei la Paris s-a schimbat. O vreme a lucrat ca și traducător și translator la o agenție de turism. Din 2006 a lucrat ca și translator în delegația permanentă a Republicii Peru, iar doi ani mai târziu a început să lucreze într-una din cele mai renumite agenții de arhitectură din Franța. Însă jobul era epuizant. Lucra și în weekenduri, iar familia ajunsese pe locul doi. „În 2012 am decis că sosise momentul să mă lansez ca traducătoare independentă. Dobândisem cunoștințe solide în mai multe domenii. Tot în 2012 am solicitat înscrierea mea ca translator autorizat pe lângă Tribunalul de mare instanță din Pontoise, un oraș apropiat de domiciliul meu. Însă vreau să obțin autorizație din partea Curții de Apel, pentru a-mi permite să lucrez oriunde pe teritoriul Franței“.

„Făgăraș a devenit locul de vacanță“

Andreea a ales drumul străinătății, departe de cei dragi, departe de casă. Vine în Făgăraș de două-trei ori pe an, dar nici așa nu este de ajuns. Faptul să ai firma ta în Paris, să ai stabilitate financiară, nu o mulțumesc deloc. Și totuși, nu s-ar reîntoarce acasă. Deși spune că își este greu cu doi copii. „Am însă norocul de a avea alături de mine o persoană foarte înțelegătoare, care mă ajută enorm, deși munca lui este cel puțin la fel de acaparantă. Nu cred că m-aș mai putea întoarce să trăiesc permanent în Făgăraș sau în România. Principalul impediment este că nu am lucrat niciodată acolo și nu cred că m-aș putea adapta față de anumite mentalități, deși multe s-au schimbat în bine, in ultimul timp. Îmi este mereu dor de orasul meu, de promenadă, de Cetate, de împrejurimile cu dealuri, păduri și munți, însă acum asociez toate aceste imagini dragi cu ideea de vacanță. Deși am rămas făgărășeancă în adâncul sufletului meu, am devenit de prea mult timp deja un cetățean al lumii, care își dorește să descopere în fiecare zi câte o bucățică nouă din ea“. Chiar dacă iubește Franța, este parte integrantă din țara care a adoptat-o, nu toți o privesc prin prisma profesionalismului de care dă dovadă. Mulți au discriminat-o la locul de muncă. „Cei mai neinstruiți dintre ei confundă românii cu rromii, sau cred că în România toată lumea stă în barăci și caravane. Ce este mai ciudat este că în aceste momente, ei par a uita complet că în zonele rurale din Franța, mulți medici generaliști sunt români și muncesc zi-lumină. M-am simțit discriminată de mai multe ori la locul de muncă, pe baza originii, dar am încercat să apar mereu, în mod ferm, identitatea românească și ceea ce reprezentăm noi cu adevărat ca popor. Deși această viziune a lucrurilor mi-a cauzat multe conflicte și neplăceri cu anumiți colegi nu prea deschiși la minte“. Ca Andreea, alți mii de făgărășeni au luat drumul străinătății, de-a lungul anilor, în speranța unui trai mai bun. Oameni care au ales munca cinstită și au insistat în a rămâne fideli valorilor de acasă – onestitatea, onoarea și decența. Au mai luat cu ei și imaginea orașului lor de suflet, Făgăraș. (Alina ROMAN)