Pentru că avem multe de spus!

.

Primul Război Mondial: bătălia pentru Țara Făgărașului, 1 – 5 octombrie 1916


Fogaras. Deutsche Trainkolonne

1 octombrie 1916. În urma înfrângerii din lupta de la Sibiu, Armata Română se așteaptă la un atac din partea trupelor germano-austro-ungare ale Armatei a 9a, sub conducerea generalului german Erich von Falkenhayn.

Luptele pentru Podișul Hârtibaciului
Înaltul Comandament l-a informat pe Constantin Prezan, liderul armatei române din Transilvania că //Ofensiva cu rolul de a depresuriza Corpul I Armată nu mai este actuală. S-a decis că Armata a IIa trebuie să se retragă diseară pe linia Hoghiz-Olt Bogat-Șercaia-Perșani. Cartierul General este de părere că, pentru a coopera cu Armata a IIa, Grupul Armată Nord trebuie să își mute flancul stâng înapoi pe pozițiile de dinaintea ofensivei.//
În după-amiaza zilei de 1 octombrie, Prezan a ordonat ca Divizia 14 Infanterie și detașamentul Bistrița să rămână pe poziții. O brigadă a Diviziei 2 Cavalerie a fost lăsată alături de Grupul Armată Nord pentru a securiza partea de sud a Homorodului, în timp ce Brigada 15 Infanterie se afla în rezervă la Praid.
Divizia 4 Infanterie și Brigada 2 Călărași au ajuns la Voievodeni și Voila, în timp ce Divizia 3 Infanterie apăra satul Șaroș pe Târnave. Mai departe, brigada nordică a Diviziei 4 Infanterie a fost plasată pe flancul Diviziei 6 ziua următore, pe 2 octombrie, ca urmare a unui atac geman condus de Divizia 89 în zona Jibert-Fișer, cu scopul de a completa gaura dintre Armata a IIa și Grupul Armată Nord.
Surprinzător, Cartierul General al Armatei a IIa nu a fost informat de ordinul dat ziua precedentă, care se referea și la retragerea acestei unități în spatele Oltului. Atunci când generalul Crăiniceanu a aflat că aripa de sud a Diviziei 7 Infanterie era postată la Betești, a fost îngrijorat că inamicul ar putea avansa prin gaura de aproximativ 30 de km dintre divizii, spațiu apărat de doar 2 unități de cavalerie. Ca urmare, acesta a cerut o divizie pentru a acoperi flancul sudic al Grupului Armată Nord și a bloca drumul prin Valea Bogății.

Fogaras. Rum?nische Gefangene

În caz contrar, s-ar fi retras între Șercaia și Hoghiz, pentru a proteja drumurile ce duceau la Brașov. Decizia comandamentului a fost ca acesta să se retragă, în aceiași perioadă trupele inamice ajungând deja la Brașov (de fapt, sitemul de informații românesc era așa se rău încât doar pe 1 octombrie s-a aflat că în Transilvania a fost detașat um general german //Falkenstein//, deși acesta se afla deja aici de aproape o lună).
Între timp, Armata a IX-a germană a ajuns pe linia Porumbacu-Cornățielu, după un marș obositor pe drumurile afectate de ploile de toamnă. Atacul principal trebuia să continue pe data de 2, în timp ce unitățile mai slabe înaintau la nord de râul Olt. Corpul de cavalerie al generalului Schmettow, aflat în apropiere de Nocrich, a remarcat retragerea românilor și s-a alăturat ofensivei. Generalul Morgen a atacat pe direcția Bărcuț cu Divizia 89 și Divizia 71 Infanterie austriacă.
În timpul avansului de pe 2 octombrie, singurul obstacol major a fost starea proastă a drumurilor, neavând loc lupte cu românii. În după-amiaza aceleiași zile, germanii au intrat fără rezistență în satele Ucea de Jos și Viștea de Jos. Unul din puținele puncte în care au avut loc lupte a fost la Bărcuț, unde părți ale diviziilor 3 și 6 infanterie române au pornit chiar la contra-atac, suferind mari pierderi.
Diviziile 89 și 71 germane i-au respins pe români, ajungând să ocupe satul Steinberg, dar s-au trezit a fi amenințate dinspre Mechendorf și Moha. La 4 km de Moha, unitățile Diviziei 71 au fost respinse de o parte a Diviziei 3 române. Trupele române, în ciuda rezultelor obținute, nu au putut urmări adversarul, ordinul de retragere in spatele Oltului fiind în plină desfășurare. Astfel, cele 2 divizii au fost trimise la Șoarș.
Pe data de 3 octombrie Crăiniceanu intenționa creerea unei noi linii de apărare: jumătate din Divizia 4 urma să apere Șinca Veche și Perșani, Divizia 3 Infanterie trebuia să apere Valea Bogății la Hoghiz, alt obiectiv foarte important strategic fiind și calea ferată de la Rupea. Cele 2 divizii au fost suplimentate cu 2 batalioane care urmau să apere Comăna. Brigada 2 a Diviziei 4 Infanterie urma să acopere retragerea dinpre Șoarș la capul de pod din Făgăraș, în timp ce Brigada 2 Călărași menținea flancul sudic al orașului.

Fogaras. Rum?nische Gefangene

Ocuparea Făgărașului
Retragerea trebuia să se încheie la finalul zilei, dar a fost întârziată de starea drumurilor. Divizia 3 a ajuns doar până la Comăna iar Divizia 6 a fost plasată la Veneția, Divizia 4 fiind singura care și-a îndeplinit obiectivul, ajungând pe valea de la Șinca-Perșani. Ariengarda unității ce apăra Făgărașul a fost respinsă fără luptă, orașul fiind ocupat rapid de unitățile fruntașe ale Diviziei 187 germane.
Se spune că în timpul retragerii din Făgăraș a avut loc un incident: în urma abandonării orașului, trupele române au uitat să evacueze trenul sanitar din gara orașului, lucru de care și-au dat seama doar când au ajuns la Șercaia. A fost trimisă o locomotivă să ia garnitura, iar aceasta nu a întâmpinat rezistență în gară. Totuși, atunci s-a realizat că de fapt trebuiau evacuate 2 garnituri. Când s-au întors după a doua, trupele austro-ungare se aflau deja în gară, mecanicii români fiind intâmpinați cu armele, ceea ce a îngreunat evacuarea.

Epilog
Pe data de 5 octombrie, trupele germane au continuat să înainteze la nord și sud de Olt, ocupând satele Calbor și Felmer. Atacul era planificat pentru ziua anterioară, însă pregătirile au fost întrerupte de atacuri ale românilor. Comandanții germani, observând că inamicul se retrage, au pregătit o nouă acțiune ofensivă care avea ca obiectiv principal flancul de sud. Divizia 187 a ocupat Șercaia, iar Divizia 51 Honved satul Vadu. Soldații români retrași din Făgăraș au fost atacați din nou la Mândra și obligați să se retragă, ceea ce le-a permis germanilor în aceiași zi să ocupe satul Șercăița și înălțimile de la Șinca Veche.
Luptele pentru Țara Făgărașului aveau să mai dureze câteva zile, timp în care germanii și-au consolidat forțele. Odată cu aflarea veștii că Brașovul a fost ocupat, pozițiile române din M-ții Perșani s-au destrămat, trupele începând să se retragă spre Pasul Bran.

articol realizat de Andrei Morar, elev, Colegiul Național „Radu Negru“

sursă: “Ultimul Război al Austro-Ungariei 1914-1918”, volumul 3, Stan Hanna

foto: prof. Ioan Streza, Colegiul Național „Radu Negru“




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *