Pentru că avem multe de spus!

.

PRINTRE FĂGĂRĂȘENI: Făgăraşul are unul dintre cei mai importanţi corespondenţi de război din ţară


Un tânăr făgărăşean a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi corespondenţi de război pe care îi are ţara noastră. Acum 13 ani, când debuta cu timiditate în profesia de jurnalist, nu ştia că ororile războiului vor fi apogeul lui profesional. Dragoş Sasu Vulvară este din Făgăraş, a absolvit Colegiul Naţional ,,Radu Negru, poartă în suflet satul bunicilor lui, Vad, iar de ani buni locuieşte la Bucureşti, acolo unde se dedică total profesiei de jurnalist.

 

Dragos 1O explozie la Nitramonia i-a hotărât traseul profesional

L-am cunoscut pentru prima dată pe Dragoş acum mulţi ani, pe când era elev în clasa a X-a. Dar şi atunci era mai mult jurnalist decât elev. Avea în sarcină două pagini săptămânale într-un ziar făgărăşean, pe care le umplea cu atâta uşurinţă, încât părea născut pentru asta.

Astăzi râde când îşi aduce aminte. Îmi mărturiseşte că, deşi nu se vedea, chiar i se părea tare greu să-şi împartă viaţa de elev cu cea de ziarist. ,,În clasa a X-a am început să lucrez la ziarul ,,Bună Ziua Făgăraş”. Mi-au dat de făcut în fiecare săptămână câte două pagini de ziar, în care povesteam istoricul satelor din Ţara Făgăraşului. Mergeam prin sate după orele de curs sau în week-end şi ştiu că mi se părea aşa de mult ce trebuia să fac!”, îşi aminteşte el.

De la paginile de ziar a ajuns repede purtător de microfon la Televiziunea Făgăraş. Noua lui îndeletnicire, cea de reporter, avea să-i aducă plecarea din oraşul natal. Prima oprire profesională a fost la Realitatea Tv Braşov. Dragos 2

,,Într-o zi a avut loc o explozie la Nitramonia. Cei de la televiziune m-au trimis şi pe mine acolo. Aşa cum se obişnuia la o astfel de întâmplare, la faţa locului s-a umplut de reporteri din toată ţara. Printre ei era o jurnalistă din Braşov, Saviana Rusu, care m-a rugat să o ajut să ia legătura cu liderul sindical de pe platformă. Nu mai ştiu cum am ajutat-o, dar după câteva săptămâni mă trezesc cu un telefon de la Saviana care îmi spunea că urma să se deschidă o staţie locală Realitatea Tv la Braşov şi mă invita şi pe mine să lucrez în noua echipă”, spune Dragoş.

Braşovul a însemnat pentru tânărul din Făgăraş o primă rampă. Parcă văd în minte parcurgerea drumului maturizării de către eroul lui Creangă, Nică, în timp ce ia drumul Iaşului ca să ajungă la şcoală la Socola.

În primul an de la Braşov, Dragoş o ţine dintr-un curs de pregătire în altul şi se înscrie şi la cursurile Facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii Hyperion din Bucureşti.

La 19 ani a intrat pentru prima dată live pe un post naţional.

De la un atac de panică la beatificarea Papei

După doi ani petrecuţi la staţia Realitatea din Braşov, pe Dragoş îl ofertează cei de la Televiziunea Prima din capitală. Peste noapte se trezeşte reporter la secţiunea ,,Eveniment”: ,,Când am ajuns în Bucureşti aproape că am avut senzaţii de atacuri de panică. Nu ştiam pe nimeni acolo; la început am stat cu un prieten în gazdă. După vreo 7 luni, cei de la Prima Tv mi-au propus să merg la Vatican să transmit de la beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea. Îmi aduc aminte că aveam 21 de ani şi transmiteam live de la un eveniment cu două milioane de oameni, din Piaţa Sfântul Petru, de lângă cele mai mari televiziuni ale lumii. Eu parcă mă simţeam scăpat de la grădiniţă!”

Dragos 3Pe 1 mai 2011 se scria o filă de istorie pentru lumea catolică. Cel mai iubit dintre Papii catolicismului, Karol Vojtyla, trecea la rangul de sfânt. Beatificarea însemna ca Papei să i se recunoască cel puţin două miracole săvârşite pe pământ (o călugăriţă vindecată de Parkinson şi o femeie din Costa Rica vindecată de un anevrism din cauza căruia medicii îi mai dădeau doar o lună de trăit). În ziua în care omenirea l-a decretat sfânt pe Ioan Paul al II-lea, Dragoş Sasu Vulvară trăia cu intensitate momentul. A fost prima sa corespondenţă din afara ţării. Mai urmau multe…

Corespondenţă din Afganistan făcută sub presiunea unei veste de 16 kg

În acelaşi an 2011, Dragoş ajunge la Realitatea Tv., moment în care intră pe domeniul ,,apărare/securitate”.

,,Prima oară am fost în Afganistan în vara anului 2012 în calitate de corespondent al acestei televiziuni. Era vară şi acolo erau aproape 60 de grade. Pentru mine a fost o super experienţă. Eram cazaţi afară în corturi improvizate sau în barăci metalice. Radiaţiile solare erau extrem de mari, aşa că trebuia să port mereu mânecă lungă. Eram protejat de o cască grea şi o vestă antiglonţ şi mai grea, de 16 kg. Am stat atunci două săptămâni în Afganistan, dar cel mai greu a fost nu statul acolo, ci să o conving pe mama că asta face parte din meseria mea. Acasă nu prea sunam, pentru că era scump, dar trimiteam mesaje în care îi ziceam că sunt bine”, îmi spune Dragoş despre prima sa experienţă într-un teatru de operaţii.Dragos 4

Acela a fost momentul în care România împlinea 10 ani de când se afla în Afganistan. Din nou, Dragoş a trăit la propriu o pagină de istorie.

Printre oponenţii lui Erdogan

2013 avea să fie un an plin pentru Dragoş. Prima corespondenţă internaţională din acest an a făcut-o în primăvară, din Piaţa Taksim din Istanbul (Turcia), acolo unde protestatarii turci cereau cu insistenţă şi violenţă demisia lui Recep Erdogan. Rezistenţa civilă a manifestanţilor s-a soldat cu mii de răniţi şi arestaţi şi câteva decese.

Ca de fiecare dată, Dragoş s-a întors cu bine acasă. Pentru scurt timp, însă, căci o tragedie fără margini avea să îl trimită în Muntenegru.

Pe 23 iunie 2013, la ora locală 17.00, 19 români au murit şi alţi 28 au fost răniţi într-un groaznic accident de autocar într-un defileu din Muntenegru.

,,Cei de la televiziune m-au trimis acolo, la râpa unde s-a răsturnat autocarul. Era foarte dificil să intervievezi oameni care îşi căutau rămăşiţele rudelor. Peste tot locul se plângea, iar mie mi s-a părut aproape mai îngrozitor decât un teatru de operaţii”, spune jurnalistul.

A trecut graniţa ilgal în Siria

Dragos 5În acelaşi an 2013, Dragoş pleacă în Siria, fiind printre puţinii jurnalişti care au apucat să relateze din interiorul Siriei în timpul războiului civil. Ca să-şi vadă visul cu ochii şi să-şi facă meseria, a fost nevoit să treacă graniţa ilegal: ,,Graniţele erau închise. Am trecut ilegal în Siria pe la graniţa cu Turcia. Aveam un ghid care ne conducea şi care nu ne-a lăsat să luăm maşina ca să nu fim prinşi, aşa că am mers mult pe jos. În Siria era iadul pe pământ. Am vizitat spitale improvizate, am văzut cum lumea murea de foame… Situaţia era scăpată total de sub control, sirienii se refugiau spre Turcia. Am stat de vorbă cu oameni care au luptat împotriva regimului Assad, cu diverşi lunetişti. Riscul de răpire în zonă era mare, căci cu două zile înainte să ajungem noi acolo fuseseră răpiţi doi jurnalişti spanioli”.

În Afganistan cu forţele de operaţii speciale

În decembrie 2013, Dragoş se întoarce în Afganistan. Faţă de prima sa deplasare acolo, vara la 60 de grade, găseşte acum un Afganistan îngheţat, în care jurnaliştii şi soldaţii dormeau la 0 grade.

Dragoş Sasu Vulvară este al doilea jurnalist român, după Adelin Petrişor, care are ocazia să petreacă trei săptămâni cu forţele de operaţii speciale ale României în Afganistan. Până acum, urmărise doar misiuni cu militari obişnuiţi.

,,Despre condiţiile de aici din timpul iernii, pot să îţi spun că au fost nopţi în care în containerele în care dormeam erau 0 grade. Dar nu vreau să îţi faci impresia greşită că m-am aşteptat vreodată la altceva. Orice jurnalist îşi asumă condiţiile pe care le găseşte când este trimis într-o astfel de ţară. Dacă ar trebui să repet vreodată experienţa exact în aceleaşi condiţii, aş face-o numaidecât”, mărturiseşte Dragoş.

Hotel transformat în morgă

Un an mai târziu, Dragoş experimentează alte condiţii. Unele cu miros de sânge cald. Transmitea live din Kiev şi trăia pe pielea lui o adevărată revoluţie ucraineană.Dragos 6

Revolta ucrainienilor împotriva influenţei Rusiei a însemnat o serie de episoade violente în capitala Ucrainei, care s-au soldat cu căderea guvernului preşedintelui Viktor Ianukovici şi cu acesta fugind în Rusia.

,,Îmi amintesc că atunci am fost singurul român care am transmis live luptele de stradă din Kiev. Tot atunci a fost şi prima oară când efectiv eu am văzut oameni ucişi în faţa mea. Hotelul în care am fost cazat a fost transformat jumătate în morgă şi jumătate în unitate de chirurgie pentru cei vătămaţi în luptele de stradă, care se dădeau între manifestanţi şi forţele de ordine. Am asistat la schimbarea regimului, un adevărat moment istoric, adică un fel de ’89 în varianta ucraineană. Am trecut cu greu peste acele zile scăldate în sânge’’, îşi aminteşte făgărăşeanul.

După episodul Kiev, cariera lui Dragoş cunoaşte o altă schimbare. Drumurile îl poartă la Digi 24.

Tot drumurile îl poartă spre nişte locuri mai puţin sângeroase. În 2015 face reportaje în Indonezia, iar în 2016 vizitează în interes profesional India.

Jurnal de front zilnic

În octombrie 2017 Dragoş se mută la trustul care deţine ziarul ,,Libertatea”, acolo unde – spune el – se fac paşi înainte către tot ce înseamnă tehnologie, în sensul că se fac filmări la 360 de grade, se face foarte multă presă on-line etc.

Pleacă pentru a patra oară în Afganistan, împreună cu colegul său Ionuţ Iordăchescu. Cei doi petrec acolo 10 zile şi transmit zilnic un jurnal de front, din războiul care durează de 17 ani, pe care îl realizează singuri, fără ajutor din redacţie, însemnând culegere informaţii, filme, montaje, texte…

Dragoş ia contact cu lumea afgană, vizitează sate din provincia Kandahar, analizează reacţia copiilor speriaţi care aruncă în el cu bolovani, vorbeşte cu soldaţii români care antrenează armata locală, intră în contact cu poliţia afgană, survolează zona cu elicopterul în zborurile de recunoaştere pe care le face armata NATO, vizitează casele din lut ale afganilor etc.

,,Poate la bătrâneţe scriu o carte!”

La cei 28 de ani ai săi, făgărăşeanul are în palmares zeci de interviuri cu şefi NATO, cu generali, cu şefi de guvern şi glumeşte că vrea să îl mai prindă la un interviu şi pe Dalai Lama. Recent, i-a intervievat pe preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, pe premierul moldovean şi preşedintele Parlamentului din ţara vecină. Îşi ştie de pe acum calendarul deplasărilor de anul acesta: Lituania, Polonia, Olanda (Haga) şi Belgia (Bruxelles).Dragos 7

Şi cu toate acestea, este de o modestie ieşită din comun. Eu îl întreb cu cine a mai dat mâna şi el îmi spune cât îi e de dor de casă. Vine la Făgăraş o dată la două luni, dar şi-ar dori mult mai des.

,,Ţin foarte mult la Făgăraş – îmi mărturiseşte Dragoş în încheierea discuţiei noastre. Cândva, vreau să cred că pot să întorc ceva acestei comunităţi din care provin. În ce mă priveşte, mă trag dintr-o familie despre care nu pot să spun că e bogată. M-au învăţat de mic că modestia şi moderaţia sunt esenţiale în orice meserie. Nu trebuie să aşteptţi să zică cineva ,,Bravo” după ceea ce faci! Tinerilor care sunt nehotărâţi în legătură cu ce îşi doresc în viaţă, le pot spune din experienţa mea că totul e posibil. Nu am avut niciodată pile sau relaţii pe undeva, am făcut totul de la zero şi cu muncă proprie. Nu mă gândeam când eram elev în clasa a X-a că voi ajunge vreodată în Siria, în Afganistan… Poate la bătrâneţe scriu o carte!”

Acum 13 ani Dragoş trebuia să umple două pagini dintr-un ziar local. Astăzi, nu sunt suficiente două pagini de ziar local ca să umple, măcar ca enumerare, teatrele de operaţii din toată lumea din care a transmis el.

(Cristina Cornilă)




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *