Pentru că avem multe de spus!

.

Sâmbătă se împlinesc 130 de ani de la moartea lui Eminescu. Poetul avea origini făgărăşene


În data de 15 iunie 1889 a încetat din viață, la doar 39 de ani, Mihai Eminescu, cel care este considerat cel mai important reprezentant al literaturii din România.

Decesul s-a produs în Casa de sănătate a medicului Șuțu din București, Eminescu fiind înmormântat apoi la Cimitirul Bellu.

După 130 de ani de la moartea poetului, împrejurările în care acesta s-a stins din viață rămăn în continuare un subiect controversat.

La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: ,,Astăzi a murit Eminescu, în institutul de alienați, de o embolie. Luceafărul poeziei românești, poetul nepereche…”.

Unul dintre cei mai mari români murea ,,în cea din urmă mizerie”, după cum anunța sora sa, Harietta.

Dr. N. Tomescu, unul dintre medicii care s-au ocupat de Eminescu, nota în unul din jurnalele sale: ,,Oricum ar fi, sfârșitul total nu părea iminent, căci el se nutrea bine, dormea și puterile se susțineau cu destulă vigoare. Un accident (Eminescu a fost lovit în cap cu o piatră de către un pacient nebun), însă de mică importanță, a agravat starea patologică a cordului și a accelerat moartea”. Tot medicul Tomescu nota după autopsie: ,,Eminescu n-a fost sifilitic… Adevărata cauză a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce și intensă a facultăților sale intelectuale”.

eminescu0

Profesorul său de limba română, Aron Pumnul, era din Cuciulata

S-a născut pe data de 15 ianuarie 1850, la Botoșani, fiind cel de-al treilea copil, din cei 11, ai lui Gheorghe și Raluca Eminovici. Și-a petrecut copilăria la Botoșani și Ipotești, în casa părintească. Aceste momente unice le evocă și în poeziile „Fiind băiet…” sau „O, rămâi”.

A fost angajat ca funcționar la diverse instituții din Botoșani, la Tribunal și la Primărie și apoi pribegește cu trupa Tardini-Vlădicescu.

Anul 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În luna ianuarie a anului 1866, după moartea profesorului de limba română, Aron Pumnul (originar din satul făgărăşean Cuciulata), elevii au scos o broșură, „Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști”, în care apare și poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, semnată de Mihai Eminovici.

La 25 februarie/ 9 martie același an, debutează în revista „Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aș avea”. Iosif Vulcan este cel care îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet și, mai târziu, și de alți membri ai familiei sale. În același an îi mai apar în „Familia” încă 5 poezii. A activat în rândul societăților studențești, astfel a ajuns să se împrietenească, la Viena, cu Ioan Slavici. A publicat în „Convorbiri Literare” și a devenit bun prieten cu Ion Creangă, pe care l-a introdus la Junimea.

În anii tinereții s-a îndrăgostit de Veronica Micle, poetă cunoscută oamenilor tocmai pentru iubirea care a legat-o de Mihai Eminescu.

În 1877 s-a mutat la București, unde până în 1883 a fost redactor, apoi redactor-șef la ziarul „Timpul”. În 1883, scrie și marile lui poeme: „Scrisorile” și „Luceafărul”. În luna iunie a acelui an, surmenat, poetul s-a îmbolnăvit grav, fiind internat la spitalul doctorului Șuțu, apoi la un institut de lângă Viena. În decembrie îi apare volumul „Poezii”, cu o prefață și cu texte selectate de Titu Maiorescu.

La 15 iunie 1889, marele naționalist și poet român a murit.

Strămoşii lui Eminescu, din Vadul Făgăraşului

Profesorul făgărăşean Ion Funariu a făcut cercetări pe vremea când era dascăl la Colegiul Național ,,Radu Negru” şi a scris o carte în care publică informaţii uluitoare despre poet. Se pare că strămoşii lui Mihai Eminescu sunt ardeleni get-beget proveniţi din inima Ţării Făgăraşului, mai exact satul Vad, comuna Şercaia, atât de celebru pentru poiana cu narcise de aici.

Ca să-şi dovedească spusele, profesorul a luat la rând toate registrele bisericii din Vad şi a bătut pe la porţile celor care mai sunt în viaţă şi poartă acest nume, atât de celebru. Se pare că în sec. al XVIII-lea în Vad trăiau 8 familii cu acest nume, iar în prezent mai sunt două.

Ion Funariu - la cercetare în cimitirul satului Vad

Ion Funariu – la cercetare în cimitirul satului Vad

Iminovicii din Vad au emigrat din sat către Bucovina stabilindu-se la Călineştii Sucevei.

,,Această ipoteză mi-a venit pornind de la faptul că pe vremea când predam la liceul ,,Radu Negru” existau mai mulţi elevi numiţi ,,Iminovici” şi erau din Vad. Pornind de la acest nume – pentru că şi neamul lui Eminescu se numea Iminovici – am făcut o cercetare la Vad şi am găsit că acolo existau 8 familii cu acest nume. Din acele 8 familii găsite în scriptele bisericeşti, au mai rămas astăzi două,” spune autorul cărţii.

După anul 1700, pentru a nu se converti la religia greco-catolică, mai mulţi locuitori ai zonei au plecat spre alte regiuni din ţară. Aşa au plecat probabil şi Imonovicii.

După descoperire, mai mulţi profesori universitari de la Iaşi l-au rugat pe prof. Ion Funariu „să nu-l ia pe Eminescu”, în sensul de a-i lăsa originile aşa cum le cunoaşte istoria. Pe nedrept, însă, pentru că Eminescu este la fel de ardelean, pe cât este de moldovean!

În memoria poetului, la Făgăraş o stradă poartă numele lui Mihai Eminescu.

(Cristina Cornilă)

Sambata X3







Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.