O făgărășeancă aleargă pentru copiii din orfelinate! Marina Tulitu a participat la Maratonul de la Bucuresti și a reușit să strângă banii necesari pentru ca zeci de copii din țară să rămână alături de familiile lor, și nu abandonați prin orfelinate!

Are 30 de ani și lucrează ca inginer de implementare la Oracle, în București. Marina Tulitu a lăsat orașul de provincie pentru aglomerația din Capitală încă din 2005, atunci când a intrat la Universitatea Politehnică București. Pasiunea pentru alergat și-a descoperit-o de curând, atunci când un prieten a întrebat-o dacă este interesată să alerge la un maraton pentru o cauză nobilă. ,,Cu HCC, adică Hope for Children, am început să colaborez în primăvara acestui an, prin intermediul unui prieten, Marc Jenner. Marc este pasionat de maraton, a participat la peste 15 ediții de acest fel în Londra. Anul acesta a și bătut un record mondial, a alergat cu un rucsac de 36 de kg un maraton întreg, în mai puțin de 6 ore. Inițial mi-a recomandat să fac câteva alergări de test și să vedem apoi ce cursă aș putea alege”, povestește Marina. Prima încercare de acest fel, de a-și depăși limitele, a fost acasă, la Recea. O experiență pe care nu o va putea uita usor. ,,Am alergat 4 km, am plecat pe soare, dar am prins câteva rafale de ninsoare, iar la întoarcere m-au atacat doi câini ciobănești. Noroc cu o mașină care trecea și a oprit să mă salveze”. Și pentru că nimic nu a putut-o descuraja, Marina a încercat să mai facă o încercare și a doua zi. Așa că s-a hotărât să alerge în jurul Cetății Făgăraș. ,,Am dat ocolul Cetății de multe ori, cred că am alergat 5 km. Mi-am dat seama imediat că îmi face plăcere și că pot, cu siguranță, să alerg 10 km. Așa că imediat m-am și înscris pentru prima mea întrecere sportivă”, spune Marina.

Primul concurs, Semimaratonul internațional București
La primul maraton la care a participat și-a dat seama cât de mulți oameni sunt dornici să ajute pentru o cauză nobilă. Cât de mulți oameni donează bani pentru ca zeci, sute de copii, să nu se despartă de familiile lor. ,,Fundația pentru care am decis să alerg este responsabilă pentru închiderea orfelinatelor de stil vechi și relocarea copiilor, fie în familii adoptive, fie în case noi, în care nu sunt supra-aglomerați (maximum 12 copii), și au suficiente cadre care să se ocupe de ei. Team Hope se numește echipa și noi, cei care îi ajutăm, suntem alintați cu denmirea de „super eroi ai copiilor“. Prima dată am fost puțin speriată de suma pe care trebuia să o strâng, dar am reușit nu doar să adun cei 500 de lei, ci mai mult de dublu. Oamenii sunt foarte dornici să ajute și le este mult mai ușor să o facă atunci când văd o față cunoscută, care susține o cauză. Am fost efectiv copleșită de dorința celor din jur de a ajuta și m-a împins să fac față celor 10,5 km fără probleme. Alături de mine, la primul concurs, a fost mama, care a stat în soare până la final să îmi dea energie în ultimii 500 de m“. Mai mult, Marina a renunțat și la viciul fumatului și toți banii economisiți i-a donat cauzei. Tot în acest an, după primul maraton la care a participat, și-a dat seama că, pentru a deveni profesionist în acest sport, trebuie să ai și încălțările potrivite pentru alergare. ,,Atunci mi-am luat și prima pereche serioasă de pantofi de alergat. M-au ținut cu stoicism până la al doilea maraton la care m-am înscris, cel de 21 de km. Îmi iubesc încălțările!”.

4 octombrie, Maratonul Internațional București
Aproximativ 10.000 de participanți din peste 55 de țări au luat startul, duminică, 4 octombrie, din Piata Constituției, București, la cea de-a opta ediție a Raiffeisen Bank Bucharest Marathon, care a inclus cursele de maraton (42,195 kilometri), semimaraton (21,197 kilometri), maraton ștafetă (4 x 10,548 kilometri), precum și cursa populară (3,6 kilometri). De data aceasta, Marina s-a înscris la semimaratonul de 21 de km. Însă pentru a putea ajunge la linia de sosire, a avut la dispoziție o vară întreagă pentru a se antrena. ,,Am început antrenamentele mai serioase în septembrie, dar am alergat constant toata vara. Alergatul mă liniștește, este momentul meu cu mine, mă simt mult mai bine după ce alerg. Am încercat să alerg cel puțin 12 km de fiecare dată, însă în sepembrie am încercat să alerg minim 15 km/ ieșire. A fost putin mai greu, deoarece programul îmi este încărcat, iar pentru o alergare am nevoie de cel puțin două ore”. De fiecare dată când aleargă are la ea căștile și un telefon mobil. ,,Toate alergările le-am logat pe aplicații de alergat, nu am ratat niciuna și mă uit cu plăcere și mândrie peste ele. Mă bucur să văd ce am realizat în doar câteva luni”. Cu toate că s-a pregătit intens, cu greu a făcut față emoțiilor în ziua competitiei. ,,Semimaratonul a fost o experiență incredibilă! Dimineața la 7 jumătate ne-am întâlnit la cort cu toții, am mâncat pește – hrana alergătorilor, ne-am băut cafelele pentru energie și ne-am făcut încălzirea. Cu voluntarii am trecut printre cei peste 10.000 de oameni strânși în Piața Constituției și am ajuns la Start. A fost mult foșnet, multe zâmbete, lume pregătită și voie bună”, povestește Marina. Însă nimic nu s-a comparat cu sentimentul pe care l-a avut atunci când și-a dat seama ce mulți oameni au venit să îi susșină pe alergători și, implicit, și pe ea. ,,Traseul a fost presărat cu oamenii care ne susțineau de pe margine, prieteni care au venit să batem palma, voluntarii de la fundație care ne aplaudau și ne dădeau energie. De câte ori întâlneam pe cineva care zâmbea, cineva care întindea mâna, cineva care țipa – hai că poți – era ca și cum cineva m-ar fi împins de la spate. E incredibil cât te poate ajuta asta, nu aș fi crezut niciodată dacă nu o trăiam”. Micile probleme au început să apară cam pe la jumătatea cursei. ,,M-am bucurat pentru prima oară de 10 km alergați fără oprire și un personal best de aproximativ o oră (1:00:50). După ce am auzit în căști că am depășit 10 km, am făcut primul respiro. Cam pe la 12 km au început durerile în șold, la care mă așteptam, de altfel, și a trebuit să mă opresc (a se citi alerga mai ușor), cam la 2 km, ca să îmi masez locurile dureroase”. Pentru Marina ultimii 3 km din cei 21 au fost cei mai intenși. Și-i aminteste ca pe un vis frumos. Corpul ei nu mai simțea oboseală, vroia cu orice preț să ajungă la linia de finish. ,,Am avut parte de o zi perfectă pentru alergat. Nici prea cald, nici prea rece. Soare din când în când, dar ultima parte mi-o amintesc ca pe un vis frumos. Era însorit, lumea zâmbitoare, pentru că ne dădeam seama că suntem la final și am reușit să terminăm semimaratonul!”. Chiar și așa, nu a fost pe deplin mulțumită de timpul pe care l-a scos. ,,Ultimii doi km i-am fugit pentru că am încercat să scot un timp cât mai bun. Nu am terminat în 2 ore, așa cum mi-am propus, ci în 2 ore și 18 minute. Cu siguranță de acum înainte va fi mult mai ușor și mă voi antrena cu mare plăcere”.

Misiune îndeplinită, bani strânsi
Marina a creat o pagină de strângere de fonduri care, înainte cu 4-5 zile de maraton, a explodat de donații. ,,De data asta am ajuns până la 171 de euro, dar sunt convinsă că nu mă opresc aici. Se mai primesc donații încă 10 zile după eveniment, cel puțin. Sunt încrezătoare că îmi voi atinge scopul, voi strânge mulți bani. Echipa Team Hope este probabil motivul pentru care voi face asta de câte ori va fi posibil. Sunt niște oameni minunati, care m-au ajutat cu toate detaliile, sfaturi de alergare, de strângere de fonduri. Am fost atât de prinsă de ei încât și echipa de fotbal de la locul meu de muncă joacă, în momentul de față, tot pentru Team Hope! Și se descurcă foarte bine!”, mai spune Marina. Dacă vreți să donați pentru cauza Marinei Tulitu, o puteți face accesând acest link: https://www.justgiving.com/Marina-Tulitu. Și, ca dovada că efortul ei, cât și a celorlalți participanți din partea echipei Team Hope, a meritat, fundația a reușit să strângă, în urma maratonului de la București, mai bine de 20.000 de euro. ,,Întreaga sumă strânsă de voi va merge spre proiectele de prevenire a abandonului familial. În jur de 40 de familii vor beneficia de această dată de ajutorul vostru. Asta înseamnă în jur de 100 de copii care vor rămâne alături de familiile lor și nu vor fi duși în instituții din cauza vulnerabilității sociale în care se află”, se arată într-un comunicat al fundatiei primit de tânăra făgărășeancă. (Alina ROMAN)