Am vizitat Scorniceştiul lui Ceauşescu


Oraşul Scorniceşti din judeţul Olt nu ar suprinde pe nimeni cu nimic, dacă aici nu s-ar fi născut cel mai important lider comunist al ţării. Îl găsesc chiar ponosit, plictisitor, pare depopulat, făcându-mi impresia că, din punct de vedere al modului cum arată, este cu mult sub oraşul Victoria, de exemplu. L-am comparat cu oraşul Victoria din judeţul Braşov, pentru că acesta din urmă a fost primul oraş din România ridicat exclusiv în timpul regimului comunist, în jurul unei fabrici.

Intrarea în Scorniceşti, venind dinspre Slatina, seamănă cu un sat. După însemnul cu numele localităţii, te aştepţi să vezi ceva care chiar seamănă a localitate. Dai în schimb peste câmpuri cu iarbă. Şi tot mergi aşa câţiva kilometri buni, până apar primele case. Probabil, la transformarea sa din sat în oraş, Scorniceştiul a primit întinderi de pământ, dar densitatea populaţiei a rămas tot aia.

Mergem mult cu maşina pe strada principală şerpuită a oraşului. La un moment dat apar şi blocurile. Scorniceştiul, ca lungime, pare să nu se mai termine. La trecerea unui pod, într-o intersecţie, dăm în sfârşit peste casa în care s-a născut Ceauşescu. Este la drum, pe partea stângă a sensului de mers şi este înconjurată cu un gard jos, peste care putem vedea curtea, casa ţărănească şi un bust generos al dictatorului orientat cu faţa spre drum.

casa în care s-a născut Nicolae Ceauşescu

Avem norocul să o găsim deschisă. O femeie se întrezăreşte în curte şi ne face semne că putem intra. Aflăm că nu este rudă cu familia dictatorului, locuieşte în casa vecină, dar a rămas să o îngrijească şi pe aceasta, după ce tot ea l-a îngrijit şi pe ultimul nepot al lui Ceauşescu de la Scorniceşti.

casa lui Ceauşescu este compusă din 2 camere şi o tindă

Într-o casă cu specific oltenesc şi cu doar două încăperi, s-a născut, pe 26 ianuarie 1918, Nicolae Ceauşescu. Casa originală a fost construită acum 131 de ani (în 1890), dar arăta prea rău pentru mândria lui Ceaușescu, care a dispus să se ridice o copie fidelă a celei vechi. Aceasta este copia, făcută pe când Ceaușescu era șeful țării. Ghidul nostru, adică doamna de care vă povesteam, ştie o altă versiune a poveştii. Casa ar avea 200 de ani vechime, dar a mai suferit modificări, cum ar fi de pildă înlocuirea grinzilor.

Ne pofteşte înăuntru. Pe jos pământ. Două camere mici şi la mijloc o tindă, care pare să fi avut şi rol de bucătărie. Ne face face turul în 4-5 minute. Mare lucru nu e de văzut. E de simţit. Într-una din camere, pe o masă, stă aşezat cu grijă bustul mamei lui Nicolae Ceauşescu, Alexandrina.

Alexandrina Ceauşescu – expusă în camera din dreapta

Obiectele de mobilier sunt nişte paturi, două mese, câteva cufere, poze cu Nicolae pe pereţi, foaia sa matricolă şi mai multe cărţi, printre care – surprinzător – se întrezăreşte şi o biblie.

Deosebit de pitoresc este pridvorul din lemn, de la intrarea în casă, pe care flutură două drapele: al Republicii Socialiste România şi al Partidului Comunist Român. Pridvorul dă spre o curte cu verdeaţă şi o grădină de zarzavaturi. Aflăm de la ghidul nostru că familia Ceauşescu a mai avut şi alte 7 hectare de pământ pe câmp.

drapelele Republicii Socialiste şi Partidului Comunist flutură în vânt în pridvor

Până la 11 ani viitorul președinte al Republicii și-a petrecut copilăria în două camere și un hol, alături de numeroșii săi frați. La 11 ani pleacă la București să se angajeze ucenic de cizmar.

Andruţă şi Alexandrina Ceauşescu au avut 11 copii, dintre care au trăit doar 9. Nicolae s-a născut al treilea, în ordinea vârstei.

Aici venea în fiecare an, de ziua sa de naștere, șeful țării. Ultima dată se pare că a fost în 1988, tot de ziua sa.

În această casă a mai călcat preşedintele Bulgariei, Todor Jivkov, care a vizitat de mai multe ori Scorniceştiul şi a cărui localitate natală, Praveţ, se înfrăţise, prin anii 70, cu localitatea natală a lui Nicolae Ceauşescu. Ca o ironie, Jivkov a fost demis, tot în 1989, în urma unei lovituri de stat. Jivkov se născuse într-o familie cu origini românești.

L-a mai vizitat pe Ceauşescu aici și generalul francez Charles de Gaulle.

Dacă la Scornicești lumea parcă vrea să șteargă povestea locului de naștere a lui Ceaușescu, la Praveț în Bulgaria casa memorială a lui Jivkov este renovată, deschisă publicului și îngrijită, la fel ca și bustul dictatorului bulgar din fața casei natale. Există și un muzeu dedicat lui Jivkov.

Aici, la Scornicești, Ceaușescu este crăpat și lipit cu chit (are şi el un bust, după cum v-am povestit).

bustul lui Nicolae Ceauşescu este orientat spre stradă

Am vizitat, de asemenea, mormântul și muzeul lui Tito din Belgrad, Serbia. Este mai ceva ca la Jivkov. La Belgrad este o întreagă industrie creată în memoria lui Tito.

În ambele muzee, al lui Jivkov și al lui Tito, găsim cadourile primite de aceștia de la Nicolae Ceaușescu.

Se spune că între Jivkov și Ceaușescu a existat o întrecere: care să-și transforme mai repede satul natal în oraș. A făcut-o Jivkov, cu 5 ani înaintea lui Ceaușescu.

Scorniceștiul lui Ceaușescu a avut și echipă de fotbal, pentru că așa a vrut dictatorul, FC Olt, care a ajuns din Liga a 5-a în prima ligă în doar 4 ani. Iar suspiciunea meciurilor aranjate a urmărit mereu echipa.

stadionul lui FC Olt

Victoria cu 18-0 cu Electrodul Slatina rămâne și astăzi de povestit. Era în vara lui 1978, iar FC Olt avea nevoie de golaverajul acesta ca să urce in Divizia B. Inclusiv ziarele din Amercia au scris că acesta a fost cel mai mare blat din istoria fotbalului românesc. Jucătorii de la Electrodul nici n-au participat. Li s-au luat carnetele de jucător, iar pe teren au fost trimiși în locul lor 11 tineri găsiți prin Scornicești. Meciul a fost prelungit atât cât a fost nevoie ca să se ajungă la scorul acesta.

stadionul din Scorniceşti a fost proiectat să reziste 400 de ani

În acest oraș, care avea 5.000 de oameni, s-a construit un stadion cu o capacitate de 25.000 de locuri, iar structura lui de rezistență a fost proiectată să reziste 400 de ani.

Se pare că nu Ceauşescu ar fi dat ordin să se facă așa colos de stadion, el ar fi aflat abia pe parcursul construcției. Cumnatul lui din Scornicești s-a ocupat de asta. Când a venit odată Ceauşescu de la București cu elicopterul, muncitorii l-au acoperit cu cartoane să nu se vadă de sus. Lui i se spusese doar că se renovează stadionul cel vechi. Apoi, când a aflat, a zis: Dacă tot l-ați început, acum terminați-l!

A fost primul stadion din România pe care s-au pus scaune din plastic.

primul stadion din România cu scaune din plastic

Am găsit stadionul cu gazonul îngrijit, de parcă mâine urma să se joace aici te miri ce partidă de fotbal. Tribunele de ciment sunt încă pe poziţii, deşi nimeni nu mai aclamă de pe ele. Într-o zonă a stadionului mai sunt încă şi scaune de plastic, roşii şi galbene, dar nu ştiu dacă sunt cele originale. Pe stadion se poate intra. Există o poartă de fier, dar nu este încuiată. Sub tribune, cu intrare dinspre stradă, funcţionează mici firme.

ne-am jucat cu mingea pe stadionul lui Nicolae Ceauşescu

Am jucat un fotbal cu copiii noştri pe stadion. Ne-am luat minge de acasă. Am ţipat, am chiuit, am dat goluri, am alergat, ne-am bucurat. Am fost pe stadionul lui Ceauşescu!

 

(Cristina Cornilă)

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.